Conservator în postmodernitate (Adrian Romila în revista „22”)

Într-o epocă pe deplin seculară ca post-modernitatea, atitudinea pur contemplativă în faţa provocărilor lumii nu e chiar cea mai recomandată. Pentru omul atent la relevanţa creştinismului în reţeaua inextricabilă de fapte şi texte care e lumea contemporană, discursul de identificare a Celuilalt se cere mereu re-evaluat, corectat, nuanţat. Verbul etic sau teologic are şi acum nevoie de un ton adecvat, discernământ spiritual şi o hermeneutică potrivită. Şi acestea nu sunt uşor de găsit dacă nu se păstrează echilibrul fragil (şi necesar) între tradiţia filozofiei antice, înţelepciunea patristică şi deschiderea intelectuală pe care modernitatea o incumbă.

Anunțuri

Despre comunism, Biserică, moralitate (interviurile Adevărul)

Părintele Vasile Gavrilă spune că persecuţia perfidă a vechiului regim împotriva creştinilor îşi face încă simţite efectele în ţara noastră.

Dan C. Mihăilescu despre Oana Pellea (EvZ)

O carte neobişnuită în peisajul nostru cinic, derizoriu, egoist, mercantil şi mârşav, prin puritatea, sinceritatea şi generozitatea cu care-şi oferă prospeţimea senzorială, reflecţiile, tristeţile, bucuriile, dialogul cu Dumnezeu. Nu faceţi greşeala de a pătrunde în lectură la modul năduşit, năclăit, surexcitat şi pripit sau, dimpotrivă, cu acea sastiseală acidă, răuvoitoare, suspicioasă, care, din nefericire, multora dintre noi le-a ajuns a doua natură. Răsuflaţi larg câteva momente şi încercaţi să călcaţi mental printr- o iarbă deasă, răcoroasă, plină de rouă.

Înapoi la argument cu George Ardeleanu despre Nicolae Steinhardt

O emisiune de H.-R. Patapievici.

Divna Ljubojevic : „Voskresenije Hristovo Vidjevse”

Omagiu soldatului american

Un soldat american detasat in Afganistan a ajuns celebru dupa ce a fost fotografiat de un ziarist luptand impotriva talibanilor imbracat doar cu boxeri de culoare roz, in tricou si o pereche de slapi in picioare, informeaza CNN. 

 

Soldati americani

John Dowland, Flow my tears (tenor: Andreas Scholl)

Flow my teares fall from your springs,

Exilde for ever: Let me morne
Where nights black bird hir sad infamy sings,
There let me live forlorne.

Downe vaine lights shine you no more,

No nights are dark enough for those

That in dispaire their last fortunes deplore,
Light doth but shame disclose.

Never may my woes be relieved,
Since pittie is fled,
And teares, and sighes, and grones
My wearie days of all joyes have deprived.

From the highest spire of contentment,

My fortune is throwne,
And feare, and griefe, and paine
For my deserts, are my hopes since hope is gone.

Hark you shadowes that in darnesse dwell,
Learn to contemne light,
Happy that in hell
Feele not the worlds despite.

(1596)