ANTI-ANTICOMUNISMUL (un eseu de Gheorghe Grigurcu)

14 noiembrie 2008

Nimic surprinzător. Coexistăm – n-avem încotro – cu un procomunism încă îndeajuns de virulent, în împrejurările în care procesul comunismului rămâne la stadiu de proiect după toate probabilităţile utopic. Nu ne miră, ba chiar găsim o naturaleţe sumbră în faptul că foştii celebratori de frunte ai comunismului, foştii securişti, activişti şi clientela lor cu o cromatică politică diversă se aliniază sub baniera României Mari (semnificativ, recentul scandal parlamentar, când Traian Băsescu a dat citire unui act formal de „condamnare a comunismului”) ori se fac auziţi prin câte o trompetă răguşită până la cacofonie, de
pildă cea a bardului de la Bârca. Dar se iveşte – şi la asta mărturisim că nu ne aşteptam – o dublură a penibilei atitudini, venind şi din mediul intelighenţiei tinere. Exponentul său poartă numele de CiprianŞiulea şi ia cuvântul în, de altminteri, foarte onorabila revistă Timpul din Iaşi (nr. 2/2007), sub un titlu ce, pesemne fără intenţia d-sale, devine (auto)ironic: Balada comunismului.

Citește restul acestei intrări »


INOCENŢA INCERTĂ A ANTI-ANTICOMUNISMULUI

6 noiembrie 2008

O simpla remarca (vezi infra) nu ar trebui sa treaca drept intoxicare, asa cum sugereaza criticul literar Costi Rogozanu. Un simplu blog nu poate avea efectul unei ditamai reviste sau al unui trust media. In plus, nu am discutat continutul unei carti care include nume perfect onorabile (profesorul Daniel Barbu, de pilda). Am pus sub semnul întrebării doar oportunitatea unei aparitii, pina la lectura cărţii.

Ce ar spus autorii volumului despre „ILUZIILE ANTICOMUNISMULUI” contemplând estetica unui titlu de tipul „ILUZIILE FILOSEMITE” imediat dupa aparitia Raportului Wiesel (comandat de Ion Iliescu într-o încercare de spălare a imaginii sale de colaborator cu antisemiţi notorii precum C.V. Tudor)? De ce negationismul fata de Holocaust este o crima (şi în Romania se pedepseste cu inchisoarea până la cinci ani) iar negationismul (chiar si relativizat) fata de Gulag poate ramine in teritoriul unui simplu joc mental?

Este pur si simplu un FAPT incontestabil ca Raportul Tismaneanu a trezit in Romania atit furia contestatara a dreptei neolegionare (Victor Roncea & co.) cit si relativismul mimat sub chipul inocentei de catre reprezentantii unei gindiri de stinga (Dragos Bucurenci stirnise ceva valuri la inceput de 2007). Aceasta, desigur, la nivelul unei mici sociologii a jurnalismului. De aici acel “caveat” metodologic: “Ca orice document istorico-literar, Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Condamnarea Comunismului trebuie supus unei lecturi critice, iar nu idolatrizat ca revelaţie seculară.”

Pledez in continuare pentru pluralismul interpretarilor, insa nelipsite de respect pentru ce morti. Comunismul a facut din secolul XX un cimitir al istoriei recente. Crimele din Cambogia anilor 1977-78 sunt inca proaspete pentru ca jucausii nostri postmoderni sa imbrace tricoul Che Guevara si sa practice scepticismul istoric.

Exista, fireste, formule de anticomunism isteric si decerebrat, insensibil la relieful istoric al diferitelor epoci. Oportunitatea însă a unui titlu precum “Iluziile anticomunismului” mi se pare in continuare indoielnica. Ramine ca cititorii sa decida.

Mihail Neamtu


ATACUL ASUPRA RAPORTULUI TISMĂNEANU: STÂNGA NEO-MARXISTĂ ŞI DREAPTA NEO-LEGIONARĂ ÎŞI DAU MÂNA

5 noiembrie 2008

„Volumul „Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu”, publicat de Editura Cartier in colectia Cartier Istoric, ce va aparea saptamana aceasta in librarii este unul colectiv, coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Siulea si Ovidiu Tichindeleanu. Pot fi intalnite si texte notabile ale unor  sociologi, politologi, filozofi din Romania, care si-au propus, impreuna cu antologatorii, o recitire critica a textului care s-a numit „Raportul Tismaneanu”. Numele acestor participanti sint: Florin Abraham, Gabriel Andreescu, Daniel Barbu, Alex Cistelecan, Andor Horvath, Adrian-Paul Iliescu, Costi Rogozanu, Michael Shafir, Andrei State, Ciprian Siulea, Ovidiu Tichindeleanu si Dan Ungureanu.”

Fireşte, ca orice document istorico-literar, Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Condamnarea Comunismului trebuie supus unei lecturi critice, iar nu idolatrizat ca revelaţie seculară. Rămâne însă perfect simptomatic unghiul din care au venit atacurile oarbe asupra acestui prim document public anticomunist, asumat la cel mai înalt nivel de preşedintele Statului. Pe lângă aceste critici ale stângismului academic şi relativismului postmodern, blogosfera este saturată cu interjecţii neolegionare la adresa „jidanului” responsabil pentru coordonarea unei opere ştiinţifice care aparţine unui colectiv de peste 20 de cercetători ştiinţifici. În contextul triumfului doctrinelor socialiste nu doar la Bruxelles, ci şi la Washington DC., această involuntară alianţă nu poate să nu dea de gândit. (MN)