CANONUL ŞI VESTITORUL ORTODOXIEI

7 mai 2008

Cunoscut publicului de specialitate prin impresionanta activitate editorială din ultimele două decenii – alcătuită din numeroase studii şi traduceri din cărţi teologice, filozofice şi istorice acoperind aria vastă a culturii creştine antice şi moderne – diaconul Ioan I. Ică Jr. (n. 1960), profesor de spiritualitate creştină al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, oferă la începutul anului 2008 un prim tom din ceea ce va reprezenta fără îndoială opera magna a unuia dintre cei mai reputaţi teologi est-europeni contemporani: Canonul Ortodoxiei. Canonul apostolic al primelor secole. Tipărit într-o condiţii grafice superbe prin eforturile conjugate ale editurii Deisis şi ale Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti, volumul expune şi dezbate în peste o mie de pagini datele fundamentale legate de naşterea creştinismului universal. Într-un proces de auto-definire şi distanţare dialectică faţă de celelalte mari tradiţii religioase din oikumene, teologii primelor patru veacuri au dat naştere unei susţinute reflecţii exegetice, doctrinare, etice şi liturgice. Citește restul acestei intrări »

Reclame

Pseudo-Ipolit al Romei DESPRE PAŞTE

3 aprilie 2007

Introducere

Termenul “Pseudo-Ipolit” este un construct academic pentru a denota cu uşurinţă anonimul autor al acestui text, considerat îndeobşte fie poem, fie liturghie, fie simplă omilie pascală. Textul este păstrat în greacă, limba în care a fost scris, şi apare în ediţia Migne între cele şapte omilii pascale eronat atribuite lui Ioan Hrisostom. În timp ce cele opt manuscrise din Grecia îi atribuie textul lui Ioan, atât un manuscris descoperit în Italia, la Grottaferrata, cât şi fragmentele din florilegium-ul adăugat Actelor Sinodului de la Lateran Citește restul acestei intrări »


EVAGRIE PONTICUL DESPRE DΕΜΟΝUL RĂTĂCITOR

23 ianuarie 2007

Este un drac ce se numeşte rătăcitor, care se înfăţişează mai ales în zorii zilei înaintea fraţilor şi le poartă mintea din cetate în cetate, din sat în sat şi din casă în casă, prilejuind, zice-se, simple întâlniri, apoi convorbiri mai îndelungate cu cei cunoscuţi, care tulbură starea celor amăgiţi şi puţin câte puţin îi depărtează de cunoştiinţa lui Dumnezeu şi-i face să-şi uite de virtute şi de făgăduinţă. Citește restul acestei intrări »


RUGĂCIUNE PENTRU UNIREA CREŞTINILOR

5 ianuarie 2007

Arhimandritul Sofronie Saharov 

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridici păcatul lumii, Care suindu-Te pe muntele Golgothei, răscumpărat-ai pe noi din blestemul legii, şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pe Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni, şi trimiţând pe Preasfântul Duh, la unime pe toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie, lumii răscumpărătoare, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt:  Citește restul acestei intrări »


RUGĂCIUNEA DE DIMINEAŢĂ

5 ianuarie 2007

Arhimandritul Sofronie Saharov

Arhimandritul Sofronie Saharov

Împărate Sfânt, Cel ce eşti mai înainte de toţi vecii, Fiul Tatălui şi Cuvântul lui cel împreună fără de început şi împreună veşnic, Iisuse Hristoase, Făcătorul cerului şi al pământului, Ziditorul meu, care prin porunca ta ai scos toate dintru nefiinţă, şi pe mine întru această viaţă m-ai adus, Cel ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea botezului harul naşterii ceii de sus în Sfântul Duh, şi a pune pecetea darului acestuia pe mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea. Citește restul acestei intrări »


EPISTOLA CĂTRE DIOGNET

2 noiembrie 2006

„Creştinii nu trăiesc deosebiţi de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. Învăţătura lor nu e descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învăţătură omenească. Locuiesc în oraşe greceşti şi barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. Întind masă comună, dar nu şi patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile.” 

Epistola către Diognet, V.1-10 (trad. rom.: Dumitru Fecioru)  

Mănăstire coptă, Egipt.