Natalya Estemirova, activistă pentru drepturile omului, ucisă în Cecenia

18 iulie 2009

Natalia Estemirova

Natalia Estemirova

Rusoaica Natalya Estemirova, colaboratoare a organizatiei “Memorial” pentru apararea drepturilor omului, a fost gasita moarta, miercuri dupa-amiaza, la cateva ore dupa ce fusese rapita in Cecenia. Cadavrul ciuruit de gloante al Nataliei Estemirova, a carei rapire a fost anuntata anterior de organizatia pentru apararea drepturilor omului, a fost gasit la ora locala 17.20 (16.20 ora Romaniei) intr-o padure din apropiere de Nazran, principalul oras din Ingusetia, informeaza agentia Reuters, citata de The Telegraph.

Mai mult aici sau aici


Ura pentru intelectuali, studenţi şi cărturari: zguduitoare mărturii despre lupta de clasă a anilor 1990

15 iunie 2009

În EvZ, Vlad Stoicescu îl intervievează pe Constantin Dobre, Lider al revoltei miniereşti din 1977 despre 13-15 iunie 1989. Iată un fragment:

Din Hotelul Majestic am văzut cum un biet student – înăltuţ, blond, slăbuţ, cu plete până sub urechi, îmbrăcat doar în cămaşă şi blugi) – aflat pe acoperişul Universităţii, pe jumătate în afara ferestrei podului de pe acoperiş, a fost împins spre spate, s-a dezechilibrat, s-a rostogolit şi a căzut pe cimentul din spatele Universităţii. Abia atunci au început scenele de oroare şi animalism: o mulţime de mineri, dar mineri-mineri, nu pretinşi – cred că nimeni nu mă poate acuza că nu aş fi putut sau nu aş putea să deosebesc minerii de cei care s-au pretins sau se pretind a fi mineri, oricât s-ar strădui să mimeze gesturile şi mimica minerilor adevăraţi – au năvălit peste acel tânăr student şi l-au tocat, pur şi simplu, cu picioarele, bâtele, răngile şi furtunurile de cauciuc cu inserţii de metal, prevăzute la ambele extremităţi cu conecţii metalice.

Cunosc acel tip de furtunuri, folosite în minele de cărbune pentru pomparea presiunii de ulei la stâlpurile metalice de susţinere a tavanului şi la combinele pentru tăierea cărbunelui. Retrăiesc aievea strigătele bestiale şi chemările animalice la linşaj, scormonirea ochilor cu călcâiele cizmelor, depărtarea picioarelor şi lovirea şi călcarea repetată a testicolelor…


Andrei Pleşu: De la Karl May la Karl Marx

19 mai 2009

Eric Hobsbawm este o celebritate. La 92 de ani, el are în spate nu numai o solidă carieră academică, ci şi o biografie unică. A fost martorul (şi analistul) tuturor catastrofelor istorice din veacul trecut şi are ghinionul (resimţit ca şansă ştiinţifică) de a fi contemporan şi cu prima mare catastrofă a veacului nostru: criza economică. E firesc să cauţi, în toate manifestările publice al venerabilului savant, explicaţii şi, dacă se poate, soluţii. Am deschis, prin urmare, febril, ultimul său interviu, apărut într-o publicaţie germană. Din păcate – o spun fără nici o satisfacţie – ceea ce am găsit e o alternanţă de presentimente apocaliptice şi de platitudini, perfect previzibile în cadrul opţiunii sale marxiste. La sfîrşit nu eşti nici mai optimist, nici mai lămurit. 


Un Marx necunoscut (recenzie la Leszek Kołakowski)

7 aprilie 2009

Secera şi ciocanul rămân astăzi simboluri ale vitalităţii ideii comuniste în ţări foarte apropiate, cum ar fi Moldova, Belarus sau Rusia, dar şi marca unei perverse nostalgii exprimate în mediile stângiste occidentale. Cine a fost cu adevărat Karl Marx şi care sunt cele mai importante versiuni ale doctrinei sale economice, politice şi sociale? Volumul întâi al prestigioasei analize a lui Leszek Kołakowski este rezultatul unei atente confruntări cu textele originale şi cu exegeza marxologică a primei jumătăţi de secol XX.

Autorul identifică sursa îndepărtată a gândirii dialectice într-o tradiţie metafizică pe care Marx însuşi a contestat-o: Plotin, Eriugena, Cusanus. Dacă gânditorii antici şi medievali propuneau o soluţionare de tip contemplativ-religios a problemei dualităţii trup-minte sau materie-spirit, făcând mereu recurs la sinele mai profund al interiorităţii, modernii – începând cu Hegel – introduc un element nou în ecuaţia auto-comprehensiunii: Istoria. Progresismul optimist al epocii luminilor face ca nu trecutul mitic sau originea transcendentă să reprezinte punctul de fugă al tabloului lumii, ci viitorul unei umanităţi înnoite prin revoluţia social-politică. Aceasta a fost viziunea şcolii hegeliene de stânga, refractară la elementele de conservatorism din Filosofia Dreptului scrisă de autorul Fenomenologiei Spiritului. Tânărul Marx s-a hrănit din viziunea atomist-materialistă a lui Democrit (opusă hedonismului pasiv al epicurienilor), critica psihologistă a religiei operată de Ludwig Feuerbach (1804-1872) şi demitologizarea Bibliei propusă de către David Strauss (1808-1874), filosofia acţiunii schiţată de contele August Cieszkowski (1814-1894) şi ateismul cinic al lui Bruno Bauer (1809-1882). Numai această suită de angajări polemice şi fraternizări interesate scoate la iveală semnificaţia primei propoziţii a cărţii lui Kołakowski: „Karl Marx a fost un filosof german.” Citește restul acestei intrări »


C.S Lewis’s surviving BBC radio address

13 martie 2009

Regretatul Vlad Georgescu despre Orizonturi roşii

13 martie 2009

Vlad Georgescu (1937-1988) istoric și profesor universitar, a fost în ultimii șase ani de viață directorul Serviciului Românesc la Radio Europa Liberă. Intr-un editorial, difuzat la 14 noiembrie 1987, Vlad Georgescu anunța difuzarea unor ample fragmente din cartea generalului Mihai Pacepa, Orizonturi roșii. La scurtă vreme el primea un mesaj din partea Securității române, avertizîndu-l că transmiterea în serial a cărții îl va costa viața. Documentul sonor se păstrează în Arhiva istorică RFE de la Hoover.


Radu Mărculescu, supravieţuitor al Gulagului

21 februarie 2009

La 94 de ani, Radu Mărculescu, ”veteranul veteranilor” lagărelor sovietice, readuce la viață eroii anonimi care au scris, în deceniul ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, istoria ignorată a rezistenței românești în Gulagul stalinist. Doar secolul trecut ar fi putut să lucreze un asemenea destin. Viața lui Radu Mărculescu este, fără exagerări, o nebunie. O călătorie inițiatică, precum în dramele antice, cu eroi salvatori și un noian de pilde. Cea mai importantă: capacitatea umanității de a produce răul, în formă absolută, este inegalabilă.


SUPLIMENT ID/februarie 2009

6 februarie 2009

La toate chioşcurile din ţară.

id-conservatorism-american


TÂNĂRUL STALIN (o recenzie de T. Baconsky)

27 ianuarie 2009

Biografiile politice sînt adesea palpitante, la modul macabru. Am parcurs, bunăoară, Le jeune Staline, de Simon Sebag Montefiore, a cărui amplă cercetare, apărută în engleză, a fost tradusă în franceză la Editura Calman-Lévy (2008). Ancheta lui SSM e condusă profesionist: documentare în arhive georgiene sau moscovite deschise recent, colaţionarea unor mărturii directe, montaj epic, pe firul timpului, situare critică, lipsită însă de orice prezumţie judecătorească. Lectura îţi demonstrează că marii paranoici ai sistemelor totalitare au profitat pe nedrept de scuzele psihanalizei: Sosso, descris aici din leagăn, pînă la preluarea puterii supreme, beneficiază de cauţiunea a tot felul de traume originare: tatăl (prezumtiv şi alcoolic) îl bate pe rupte, e complexat din pricina sănătăţii şubrede şi a unui braţ invalid etc.


AGAINST NOSTALGIA (A FILM ABOUT CEAUŞESCU)

4 ianuarie 2009

Despre ipostazele nostalgiei pentru comunism vezi articolul din EvZ.

Iar aici un cântec de durere pentru Nicolae Ceauşescu (nume de „shaorma” în Vama Veche).


Despre analiza comunismului românesc: interviul “Hotnews” cu profesorul Vladimir Tismaneanu

29 decembrie 2008

 

Vlad Mixich: In ce stadiu considerati ca se afla decomunizarea Romaniei la doua decenii de la caderea regimului Ceausescu? A inceput sau doar se pregateste sa inceapa?

Vladimir Tismaneanu: Eu as compara Romania cu alte state post-comuniste, inclusiv cu situatia din Germania de dupa 1989. Acolo s-a infiintat, in anii 90, o comisie a Bundestagului pentru analiza dictaturii PSUG condusa de fostul disident, pastorul luteran Reiner Eppelmann. Raportul Final al acelei comisii, final doar in sensul ca incheia o activitate a unui for stiintifico-moral, a propus o analiza extrem de riguroasa a institutiilor si metodelor care au caracterizat regimul leninist din fosta RDG. Nu stiu alt caz, cu exceptia Romaniei, unde sa se fi intamplat un asemenea lucru. Activitatea Comisiei Prezidentiale pe care am condus-o, precum si aceea a Comisiei Prezidentiale Consultative (infiintata in aprilie 2007) care lucreaza acum pentru punerea in practica a recomandarilor asumate de presedintele Traian Basescu, a fost evident inspirata si de precedentul german. Eu cred ca in comparatie cu perioada de dinainte de 2006 s-au realizat lucruri esentiale, dar nu suficiente: o deschidere a arhivelor nationale pentru cercetatori, inclusiv crearea fototecii perioadei comuniste; publicarea la Polirom a „Manualului de istorie a comunismului” si introducerea acestei teme ca obiect de studiu in licee (deocamdata optional); o serie de actiuni simbolice cu impact puternic (vizita presedintelui Basescu la Memorialul de la Sighet, funeraliile Monicai Lovinescu, celebrarea lui Ticu Dumitrescu la implinirea varstei de 80 de ani, prezenta presedintelui Basescu in noiembrie 2007 la aniversarea revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov). In plan cat se poate de concret, CNSAS a primit mai multe dosare de la SRI si SIE in perioada de dupa 2006, decat in toata istoria sa anterioara. Cu un Parlament care a rezistat obstinat decomunizarii (va amintiti promisiunile neonorate ale lui Bogdan Olteanu pe tema lustratiei), care s-a opus introducerii unor legi care sa-i penalizeze pe fostii securisti la nivelul scandaloaselor pensii primite, era greu sa se faca mult mai mult. Presedintele nu are drept de initiativa legislativa. Este regretabil ca nu s-au dat ordonante guvernamentale intr-o serie de domenii unde poate ca s-ar fi putut actiona. Tin sa accentuez cooperarea dintre comisia pe care o conduc si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) in privinta manualului de liceu. Citește restul acestei intrări »


Luptătorul anticomunist VASILE PARASCHIV, decorat

17 noiembrie 2008

Vasile Paraschiv

Tardiva cinstire a unui luptător anticomunist.


DESPRE COMUNISM CA RELIGIE POLITICĂ (Vladimir Tismăneanu)

14 noiembrie 2008

Despre explicaţiile teologice

C. Siulea: “domnul Tismaneanu explica foarte multe in termeni teologici (comunismul e manifestarea Diavolului in istorie, a colabora cu securitatea inseamna a fi colaborat cu Diavolul etc.) e doar obscurantism si literatura proasta, nu mai are nimic de-a face cu rigoarea intelectuala”.

Indraznesc sa amintesc ca sintagma “Diavolul in istorie” ii apartine lui Lezsek Kolakowski. Eu am imprumutat-o de la filosoful polonez, recunoscindu-i prioritatea si avind acordul sau. Eseul poate fi citit in volumul “Modernity on Endless Trial” aparut in romaneste la Curtea Veche, in colectia “Constelatii” pe care o coordonez. Kolakowski intr-un interviu celebru (in revista “Encounter”) a spus: “Noi am trait prezenta Diavolului in istorie. O spun cit se poaate de serios si de concret”. Nu cred ca dorim in vreun fel o “normalizare” a portretelor celor care au decis exterminarile in masa. Nu este “normalizat” Stalin in cartile unor Tucker ori Ulam, nu este “normalizat” Hitler in biografiile lui Bullock ori Ian Kershaw. Raportul Final a urmarit exact aceasta inlaturare a camuflajului de normalitate a sistemului. Mi-ar place sa stiu ca cineva se va ocupa cindva si de “Iluziile normalitatii comuniste.” Citește restul acestei intrări »


ANTI-ANTICOMUNISMUL (un eseu de Gheorghe Grigurcu)

14 noiembrie 2008

Nimic surprinzător. Coexistăm – n-avem încotro – cu un procomunism încă îndeajuns de virulent, în împrejurările în care procesul comunismului rămâne la stadiu de proiect după toate probabilităţile utopic. Nu ne miră, ba chiar găsim o naturaleţe sumbră în faptul că foştii celebratori de frunte ai comunismului, foştii securişti, activişti şi clientela lor cu o cromatică politică diversă se aliniază sub baniera României Mari (semnificativ, recentul scandal parlamentar, când Traian Băsescu a dat citire unui act formal de „condamnare a comunismului”) ori se fac auziţi prin câte o trompetă răguşită până la cacofonie, de
pildă cea a bardului de la Bârca. Dar se iveşte – şi la asta mărturisim că nu ne aşteptam – o dublură a penibilei atitudini, venind şi din mediul intelighenţiei tinere. Exponentul său poartă numele de CiprianŞiulea şi ia cuvântul în, de altminteri, foarte onorabila revistă Timpul din Iaşi (nr. 2/2007), sub un titlu ce, pesemne fără intenţia d-sale, devine (auto)ironic: Balada comunismului.

Citește restul acestei intrări »


MEMORIALUL DURERII

14 octombrie 2008

TINEREŢI REVOLUŢIONARE: José Manuel Durão Barroso

13 decembrie 2007

José Manuel Durão Barroso a fost un marxist militant. Indicii ale acestei febre revoluţionare apar la această adresă:

http://www.miguelportas.net/blog/?p=188


„CA ŞI CUM”: ETHOSUL DIZIDENŢEI LAICE

5 decembrie 2007

Secolul recent încheiat prezintă caracteristici aparte faţă de restul istoriei moderne. Evenimentele s-au desfăşurat cu o viteză fără precedent şi într-un ritm ameţitor, aruncând mai ales spaţiul european în vâltoarea unui malaxor din care bătrânul continent a ieşit traumatizat şi radical transformat. Între Europa ce părea încremenită pe vecie într-un confort specific perioadei „la belle époque” şi Europa „Cortinei de Fier” există o distanţă mai mare decât între patru secole de istorie medievală. În treizeci de ani de istorie recentă, realităţile geopolitice, tiparele societale, mentalul colectiv şi valorile individuale au suferit transformări aproape de nerecunoscut. Cineva plecat în 1914 şi reîntors în 1945, cu greu ar fi putut crede că e vorba de aceeaşi lume şi cu siguranţă s-ar fi simţit complet pierdut. Citește restul acestei intrări »


O BIOGRAFIE ZGUDUITOARE: ANIŢA NANRIŞ-CUDLA

6 noiembrie 2007

O biografie zguduitoare, o minunată poveste

În 1991, pe adresa editurii Humanitas sosea o scrisoare ce semnala existenţa unui caiet manuscris în care autoarea, o ţărancă din Bucovina trecută de la austrieci la ruşi şi rămasă, în cele din urmă, Ucrainei, îşi povestea viaţa. Scrisoarea era semnată de unul dintre descendenţii ei, medicul Gheorghe Nandriş, şi se deschidea cu o frază care ar fi atras atenţia oricărui editor. Ea ar putea rămâne, totodată, drept cea mai succintă şi mai cuprinzătoare caracterizare a destinului şi a confesiunii acestei extraordinare femei, Aniţa Nandriş-Cudla: „Posed un manuscris, mărturie zguduitoare privind prezenţa românească în Arhipelagul Gulag. Citește restul acestei intrări »


EPISTOLA UNUI PĂSTOR

16 octombrie 2007

Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârşitul vieţii, de vechile legături cu îngerii căzuţi ai Securităţii. Semnînd un angajament în tinereţe am devenit toată viaţa un gardian al Partidului ateu, spionînd vieţile celor iubitori de libertate. Înţeleg doar astăzi că, prin turnătorie, am păcătuit împotriva aproapelui. Frica instalată de tancurile sovietice m-au făcut să uit glasul Celui care a spus: „Nu te teme” (Luca 5, 11).  Ca toţi oamenii aflaţi „supt vremi”, am crezut şi eu în veşnicia comunismului. Nu i-am demascat minciuna în miezul său putred şi bolnav. Nu i-am condamnat erezia şi nici inumana plăsmuire a „omului nou.” Ca ales al Domnului, n-am ştiut să predic prin vorbe şi fapte speranţa şi curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala faţă de credinţă. Citește restul acestei intrări »


SPOVEDANIA PASTORULUI IOSIF ŢON

16 octombrie 2007

Dezbaterea publică despre colaborarea liderilor creştini cu fosta Securitatea are efecte tămăduitoare. O nouă mărturisire apare sub semnătura pastorului Iosif Ţon.


DESPĂRŢIREA APELOR: BISERICA ŞI SECURITATEA

16 octombrie 2007

Presiunea externă

 

Chiar dacă tardiv, Biserica ortodoxă română are astăzi şansa naşterii unei dezbateri interne reglementată prin coduri etice specifice corpului eclezial. Prin această afirmaţie nu vreau să cauţionez regula standardelor duble şi retorica „neamestecului în treburile interne”. Dacă ierarhia BOR poate primi salarizarea – deloc parcimonioasă – de la Ministerul Finanţelor atunci şi relaţia cu CNSAS trebuia să funcţioneze pe principiul onestităţii şi dialogului. Aceeaşi presă liberă care a relatat abundent funeraliile PF Teoctist merita altceva decât dispreţ superior sau comunicate evazive din partea departamentelor de comunicare ale Patriarhiei. Presiunea publică exercitată în ultimii ani în direcţia desconspirării ierarhilor-turnători exprimă, aşadar, o dorinţă legitimă. Citește restul acestei intrări »


COMUNISMUL SUBLIMINAL?

24 ianuarie 2007

Într-unul din numerele de început de an ale Evenimentului Zilei, Dragoş Bucurenci deplângea ilegitima asimilare a “comunismului occidental” – “ideologie umanistă, uşor utopică, dar în niciun caz criminală” – regimului comunist din România. Făcându-i-se onoarea de a fi combătut de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, Bucurenci revine cu o scrisoare deschisă în care scrie că el, spre deosebire de Liiceanu şi Pleşu, a trăit mai puţin de zece ani în comunism, şi că deci are dreptul să-l citească pe Marx cu “alţi ochi”.

E adevărat. Problema nu e însă cu ce ochi îl citeşti pe Marx, ci cu ce minte. Citește restul acestei intrări »


WILLIAM F. BUCKLEY: INTELIGENŢA CONSERVATOARE

22 ianuarie 2007

Institutul Hoover găzduieşte arhivele emisiunilor TV „Firing Line“ concepute şi moderate de briliantul scriitor american William F. Buckley în anii 1960-1980.


MODELUL POLONEZ: DEMISIA ARHIEPISCOPULUI STANISLAW WIELGUS

7 ianuarie 2007

Arhiepiscopul Varsoviei demisioneaza, cu o ora inainte de a fi instalat

Arhiepiscopul Stanislaw Wielgus a renuntat la numirea ca arhiepiscop al Poloniei, la o zi dupa ce a recunoscut ca a fost colaborator al serviciilor secrete in perioada comunista. Nuntiatura din Varsovia a anuntat, duminica, printr-un comunicat, ca Papa Benedict a acceptat demisia lui Wielgus si i-a cerut Cardinalului Josef Glemp, care trebuia sa se retraga de la carma Bisericii poloneze, sa o conduca in continuare, „pana se va decide soarta arhidiocezei”. Citește restul acestei intrări »


Viorel GHEORGHIŢĂ, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Ed. Marineasa, Timişoara, 1994.

3 ianuarie 2007

„Prolog” 

Nu am simţit niciodată ispită de a vorbi semenilor, fie ei apropiaţi sau nu, despre bucuriile mele, despre suferinţele mele, despre trecutul meu, îndeosebi. O anume sfială a măr­turisirii m-a stăpânit de copil. Mă stăpâneşte şi astăzi. Pentru ce, nu ştiu. În nici un caz nu pentru că trecutul meu ar as­cunde întâmplări reprobabile, fapte de care să-mi fie ruşine, sau, dimpotrivă, acte care să-mi umple sufletul de nesăţioase orgolii. Nu. Lipsa unor motivaţii profunde, teama de inutilitate, teama de impostură, dacă nu de ridicol, ar putea fi eventuale explicaţii, printre altele. 

Viaţa unui om oarecare, asemenea atâtor alte nenumărate vieţi ce se-nfiripă şi pier în fiecare clipă, cu miile, ce interes să stârnească? Povestea unei atare vieţi, ce nu e nici cel puţin exemplară, la ce bun? Întrebare retorică? Şi da, şi nu. Retorică, în măsura în care e ea însăşi un răspuns. Autentica în măsura în care labilitatea premiselor, relativizînd silogismul, viciindu-l induce multitudinea concluzi­ilor posibile. Şi, dacă mă gândesc bine, motive de îndoială în ce priveşte rigoarea raţionamentului de început, am. Să fie oare viaţa unui om de excepţie, ontologic vorbind diferită de aceea a unui om de rând? Prin ce şi în virtutea cărui principiu moral i se cuvine un plus de consideraţie?  Nu cumva sfiala omului comun, mult lăudata lui modestie e, mai degrabă, singularizare, complex decurgând din necunoaşterea de sine, decât virtute morală? Citește restul acestei intrări »