Creştinism şi democraţie (Adrian Papahagi)

6 mai 2010

Într-un interviu recent, un cunoscut om politic afirma, nu fără maliţioasă satisfacţie, că “la noi resursele pentru creştin-democraţie au fost epuizate”. Chiar aşa o fi? Să nu mai aibă valorile creştine trecere într-o Românie care prin nu ştiu ce miracol a ajuns să jure doar pe Mises sau pe Marx şi nu mai vrea nici în ruptul capului să audă de Hristos? Aşa de însetat să fie românul după relativismul progresist al luminilor încât să-şi fi pierdut apetenţa pentru certitudinea temeiurilor pe care au clădit generaţiile anterioare?

E lesne de demonstrat contrariul. Dacă-l întrebi, românul (şi ungurul!) se declară creştin, e cuviincios cu cele sfinte, îşi botează copii, îşi îngrijeşte bătrânii şi are încredere în Biserică mai mult decât în Stat. Românul crede în dreptate, chiar dacă nu speră să aibă parte de ea decât pe lumea cealaltă. Nu văd de ce am renunţa să aducem dreptatea în lumea aceasta, să clădim pe adevăr, să cultivăm binele, să iubim frumosul.

Toate acestea par vorbe mari, dar vorbele mari au precedat întotdeauna faptele măreţe. Înainte de a întări braţul, trebuie fortificat sufletul. Ori, ceea ce lipseşte politicii româneşti şi europene este sufletul. “Europa astăzi e fără suflet, nu pentru că nu ar fi avut unul, ci fiindcă îl refuză pe cel pe care i l-a dat istoria”, scria Marcello Pera. Aici nu încape îndoială: sufletul Europei e creştinismul. În creştinism au fost distilate şi democraţia ateniană, şi dreptul roman, şi mesianismul iudaic — mirabilă sinteză între civilizaţie şi elecţiune, între personalism şi simţul comunităţii. Practicând în ultima jumătate de veac ura de sine şi relativismul valorilor, Europa a încetat să creadă în misiunea ei civilizatoare, renegându-şi spiritul şi lucrarea sa bimilenară. Dar Europa nu îşi dă seama că, exilând creştinismul, deschide poarta tuturor extremismelor, de la faustismul ştiinţei până la invazia islamismului, de la ateismul totalitar până la anarhismul stângii altermondialiste. Refuzându-şi esenţa, Europa se reduce la un vulgar apendice al Asiei. Unde sunt politicienii vizionari şi profetici precum Konrad Adenauer, care ne soma acum o jumătate de veac să nu lăsăm Europa libertăţii pradă colectivismului Asiei? „Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii lumi. Nu putem permite ca Europa să fie înghiţită de Asia. De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o creştinismul, şi vrem să salvăm occidentul creştin de dragul lumii întregi.“ Citește restul acestei intrări »


Raymond Aron et les intellectuels

12 iulie 2009

Modestia normalităţii

18 iunie 2009

Conservatorismul nu s-a născut ca o ideologie sau dintr-un calcul politic, ci reprezintă un stil de viaţă. Adepţii săi practică realismul epistemic, apelul la memorie şi onestitatea morală sub titlu de exerciţiu matinal. Conservatorul autentic nu se lasă definit de negativitatea adversarului; în locul revoltei obositoare şi al împotrivirii fanatice, care cer demascarea „cu timp şi fără timp” a neorânduielilor veacului, sensibilitatea conservatoare vrea să aducă lumină prin efecte secundare. Căci ce altceva este respectul pentru tradiţie decât simţământul natural al evlaviei pentru cei care, înainte ca tu să fi biruit capriciile adolescenţei sau angoasele tinereţii, au zidit ceva temeinic şi stăruitor peste atâtea generaţii? Un atribut mai potrivit al acestei partide, aşadar, mi se pare „purtarea de grijă” şi refuzul insomniac al uitării. Conştiinţa conservatoare se teme să piardă, aşa cum se întâmplă şi astăzi, chiar fără regrete sau doliul cuvenit, patrimoniul decenţei şi capitalul bunului-simţ, păstrate de-a lungul secolelor prin vigilenţa unor paznici de far. Pentru a ilustra acest adevăr, aş oferi trei exemple.

În plan economic, vocea situată la centru-dreapta va da glas raţiunii care spune: omul întreprinzător – de la vânzătorul de cireşe până la şeful de corporaţie high-tech – nu trebuie împovărat cu zeciuieli, ci stimulat pentru mai multă creativitate, inovaţie şi muncă. Eşti liber şi demn, apoi, atunci când îţi asumi riscul de-a pierde, respecţi cultura legii, îţi onorezi partenerii de afaceri şi respecţi clauzele contractuale, alegând singur, fără intruziunea statului, viitorul propriilor tale investiţii financiare. Cunoscând regulile pieţei libere, conservatorul este avertizat asupra corelaţiei naturale între venituri şi cheltuieli. Când trăieşti excesiv pe datorie trebuie să-ţi schimbi stilul de viaţă ― iar nu să implori taxarea populistă a bogaţilor, socotindu-ţi propria meserie o menire indispensabilă pentru întreaga umanitate. Evident, ataşamentul faţă de lucrurile materiale este corectat printr-o conectare la ordinea transcendentă, unde legea spiritului înfrânge boldul cărnii. Pe scurt: confruntarea lucidă şi neresemnată a limitelor proprii face parte din reţeta înţelepciunii practice, anticipând elogiul luminos al carităţii şi al moderaţiei. Citește restul acestei intrări »


Alegerile europene: victoria Grupului Popular împotriva stângii

9 iunie 2009

BBC oferă o interesantă hartă a voturilor acordate de fiecare ţară membră UE. Este de remarcat votul hotărâtor dat în favoarea dreptei de Polonia, Italia, Germania şi Franţa. Socialiştii (alături de comunişti) continuă să aibă o prezenţă dominantă în spaţiul parlamentar elen. Nu doar Grecia, ci şi România este marcată de nostalgii socialiste – dat fiind scorul PSD raportat . Iată un clasament final:

Party Votes MEPs
+/- % % +/- Total
EPP -1.4 33 -18 264
Socialists -4.1 23 -26 183
Liberal +1.6 11 +5 84
No Group +3.4 13 +43 72
Green +1.3 7 +9 50
Left -0.6 5 -2 34
UEN +1.6 3 +2 28
Ind/Dem -1.8 2 -15 21

Andrei Cornea, despre Europa

8 iunie 2009

Europeanul de azi are memoria scurtă, privirea mioapă şi, de fapt, doreşte să se elibereze de povara trecutului pur şi simplu uitând. E un animal domestic, paşnic, ce nu-i preocupat decât de păscutul pe mica pajişte mănoasă de la picioare. Strămoşul lui jinduia la Indii, la Americi, la Mările Sudului. Era brutal şi colonizator, cu priviri scăpărătoare de pasăre de pradă, aţintite în depărtare. Britanicul sau francezul mediu aveau perspectiva globală a imperiilor respective. Hărţile lumii erau studiate şi pentru că ele cartografiau mările străbătute de flotele patriei. Istoria era scrisă partizan şi suna diferit de-o parte şi alta a Rinului. Dar era măcar studiată intens şi cu pasiune, iar modelele ei, bune, rele, mai contau. Şi, la drept vorbind, cine altcineva decât tocmai naţiunile imperiale şi colonizatoare au inventat istoria şi geografia universale? Herodot şi Strabon aparţineau unui popor a cărui primordială operă literară zugrăveşte cucerirea, prădarea şi nimicirea unui oraş străin, aflat dincolo de mare… şi asta numai din pricina infidelităţii unei femei. Cât de „incorect politic“ fost-ai tu, o, Homer!


Dumnezeu la Bruxelles (via Bucureşti), o recenzie de Radu Preda

14 mai 2009

Cartea lui Radu Carp, Dumnezeu la Bruxelles. Religia în spaţiul public european (Seria Theologia Socialis 3), Eikon, Cluj, 2009, vine într-un moment cât se poate de potrivit. Înainte de a prezenta însă volumul ca atare, câteva cuvinte despre contextul editorial în care acesta apare.

Volumul de faţă este a treia apariţie din seria Theologia Socialis, găzduită cu generozitate de tânăra editură clujeană Eikon şi publicată cu sprijinul Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase (INTER). Seria îşi propune să acorde spaţiul necesar unei dezbateri obligatorii şi, din păcate, amânate în România postcomunistă. Este vorba despre modelul social, structurile comunitare, rolul confesiunilor religioase şi al societăţii civile la reconstrucţia unui spaţiu public încă vizibil marcat de cele aproape cinci decenii de dictatură comunistă. Cum profilul cultural-spiritual al României este marcat de Biserica Ortodoxă, majoritară, atenţia se îndreaptă mai întâi către modul în care, teologic şi practic, ethosul creştinismului răsăritean poate încuraja gândirea, inspira viziunile şi determina opţiunile unei populaţii care se declară religioasă în proporţie covârşitoare, trăind însă într-o societate puternic alienată. Acest demers se derulează într-un permanent dialog cu celelalte culte religioase istorice prezente în România şi ia în consideraţie experienţa istorică a Bisericilor şi confesiunilor europene.


Europe and its past – the crimes of totalitarianism 20 years on

5 mai 2009

Europe’s 20th century left a continent shattered by World Wars and Fascism and Communism. As Western Europe recovered after 1945 and went on to build a European Union based on democracy and open markets, countries behind the Iron curtain endured Communist rule. A recent public hearing looked at life under Communism and how little it is understood in west. Two decades on from the fall of the Berlin Wall and with West and East united, we want your opinion: „Does the EU understand its own past?”


Radio RFI, Dan Pârvu şi Mihail Neamţu despre Elegii conservatoare (aprilie, 2009)

25 aprilie 2009

Despre tradiţie, continuitate, memorie – un dialog la Radio France International.



Despre miza prezenţei în parlamentul european (Daniel Hannan, MEP)

10 aprilie 2009

The European Parliament has just passed an anti-discrimination law, prompting furious complaints from religious organisations which fear that its measures would prevent faith-based schools, hospitals, adoption agencies and even places of worship from prefering their co-religionists.


Suprimarea vocilor eurosceptice în PE

1 aprilie 2009

Înapoi la argument: invitat, dl. Mirel Bănică

27 martie 2009

O emisiune despre cercetarea academică şi viaţa socială în România contemporană.


C.S Lewis’s surviving BBC radio address

13 martie 2009

EUROPE, YESTERDAY, TODAY, TOMORROW (an essay by Professor Virgil Nemoianu)

4 ianuarie 2009

 

 Let us begin by clarifying our terms, which is not always easy. I would describe Europe as a peninsula of the enormous Afro-Asian landmass, blessed with a favorable climate, a variety of relief forms, a rich ethnic diversity, abundant natural resources, and advantageous historical circumstances. This peninsula acquires a distinct identity around AD 500-1000 and plays a central role in human history for about three centuries, let us say approximately between 1650 and 1950.  In other words, I maintain that it is erroneous and excessive for Europe to co-opt the great Mediterranean cultures (Greek-Roman Antiquity, the Egyptian world, the Judaic, Phoenician-Carthaginian, Sumerian, Islamic worlds and others). Europe emerges out of a combination between the civilization of Classical Antiquity, the spirit of Christianity and the traditions of Northern „barbarian” tribes (Germanic, Slav, Celtic, and a few others). Far from being primarily a „colonialist” force as usually accused (and often self-accused) Europe is the first great colony of the world, at least of the Western World; obviously in the Eastern world, in the world of China and India such colonizing phenomena also existed, probably even earlier.

Citește restul acestei intrări »


Amo, Amas, Amat: Christianity and Culture (by Robert Wilken)

2 ianuarie 2009

Last spring on a trip to Erfurt Germany, the medieval university town famous for the Augustinian cloister where Martin Luther was ordained to the priesthood, I learned that only twenty percent of the population professed adherence to Christianity. When the topic of religion came up in a conversation with a young woman in a hotel lounge I asked her whether she was a member of a church. Without hesitation she replied:Ich bin Heide. I am a heathen.

It is hardly news to discover pagans in the heart of western Europe where once Christianity flourished. The steep decline in the number of Christians has been underway for generations, even centuries. What surprised me was the complete absence of embarrassment in her use of the term “heathen”. She did not say she no longer went to Church, nor that she was not a believer. For her, Christianity, no doubt the religion of her grandparents if not her parents, was absent from her horizon. Two days earlier my train had stopped at Fulda where St. Boniface, the apostle to the Germans, was buried. Boniface had gone to Germany to convert the heathen, and in a spectacular and courageous gesture felled the sacred oak at Geismar. The astonished onlookers soon hearkened to Boniface’s preaching and received Baptism. It would seem that if Christianity is ever to flourish again in the land between the Rhine and the Elbe a new Boniface will have to appear to fell the sacred oaks of European secularism.


DECLIN DEMOGRAFIC EUROPEAN

22 decembrie 2008

Thomas Malthus (1766–1834) s-a înşelat amarnic. În locul suprapopulării decompensate financiar, avem o criză demografică generalizată în tot spaţiul nord-atlantic. Creştem dar nu ne înmulţim. Absenteismul pruncilor din băncile de date şi pupitrele şcolare reprezintă unul din semnele „integrării” ţărilor est-europene în dinamica societăţilor occidentale, în contrast radical cu tot ceea ce se petrece în Africa ori Asia Centrală. România, alături de Polonia, Ucraina sau Bulgaria, figurează astăzi în „topul” naţiunilor cu natalitate descendentă. Cauzele sunt multiple: trauma post-comunistă, angoasa tranziţiei (1989-2007), etosul contraceptiv al noii culturi de consum. Transformările culturale şi impactul economic provocat de această tendinţă abia încep să apară pe agenda instituţiilor publice.

               În Europa apuseană, începutul declinului se leagă de apariţia unor noi reflexe culturale: relansarea individualismului radical ca filozofie de viaţă, fluidizarea subiectului postmodern urmată apoi de producerea la scară industrială a pilulei contraceptive, resemnificarea identităţii sexuale şi dezvoltarea tehnicilor de manipulare a fertilităţii. Anul 1968 a coincis cu decizia proiecţiei fantasmelor erotice în public – la Woodstock („free love) sau pe străzile Parisului („Jouissons sans entrave”). Citește restul acestei intrări »


CERUL GERMANIEI STRĂPUNS DE MINARETE

12 decembrie 2008

Reportaj din Germania.

Memento istoric

„Daca in Occident e uitat tot mai mult Dumnezeu, in Bizant era uitat tot mai mult omul, fiindca uitase esenta crestinismului atat de aparata verbal: faptul ca in Hristos, Dumnezeul desavarsit se uneste nedespartit si neamestecat cu omul desavarsit, ca si in viata noastra personala si colectiva tot ce e omenesc sa poata si sa trebuiasca sa se uneasca cu tot ce e dumnezeiesc. Separand neconditionat pe Dumnezeu de om, Islamul facea principial, deschis si onest, ceea ce bizantinismul facea in ascuns si nesincer impotriva propriei sale marturisiri. Pe terenul erorii comune, insa, mahomedanii erau mai consecventi si, de aceea au fost si mai tari decat bizantinii si au trebuit sa-i invinga, pentru ca istoria are o logica interioara si un sens moral. Dar tocmai pentru ca istoria are o logica interioara si un sens moral, oamenii supusi intru totul unei erori nu pot triumfa definitiv, chiar daca inving pe buna dreptate pe cei scindati interior in contradictia dintre cuvinte adevarate si o viata falsa. Unilateralitatea Orientului imobil trebuia sa se dovedeasca la fel de insuficienta ca si miscarea unilaterala a Occidentului; si-n acelasi secol XVI, in care s-au observat primele semne ale unei rataciri interioare in Occident, a inceput sa slabeasca si forta exterioara a statului islamic. Dar cine va avea castig de cauza din declinul celor doua forte istorice? Cine va inlatura cele doua unilateralitati prin realizarea vie a adevarului deplin? Exista in lume o forta care sa poata uni in viata istorica printr-o unificare autentica principiul divin cu cel uman, evlavia cu cultura, religia cu umanismul, adevarul Orientului cu adevarul Occidentului si care in numele acestui adevar deplin sa poata spune lumii greco-slave paralizate: ‘Ridica-te si umbli?'”

Vladimir Soloviov,

Fundamentele vietii spirituale

 (trad.rom.: Ioan Ica Jr.)

 

 


TERORISMUL ISLAMIC ÎN EUROPA versus AMERICA

30 iulie 2008

Unde este mai mult terorism islamic, în Europa sau în America?

de Daniel Pipes

Original în Engleză: Which Has More Islamist Terrorism, Europe or America?
Traducerea în limba română: Robert Radu Hervian

“De la 11 Septembrie încoace, au avut loc 2300 de arestări legate de terorismul Islamic în Europa, în contrast cu aproape 60 în Satele Unite.” Astfel scrie Marc Sageman în influenta sa nouă carte, Leaderless Jihad: Terror Networks in the Twenty-First Century (University of Pennsylvania Press).

Această comparaţie statistică îl inspiră pe Sageman, în capitolul pe care-l intitulează „Diviziune Atlantică,” să tragă concluzii generalizate despre superioritatea în circumstanţele caracteristice Musulmanilor Americani. “ Rata arestărilor cu acuzaţie de terorism, per capita, printre Musulmani, este de 6 ori mai mare în Europa decât în Statele Unite.” Motivul discrepanţei, susţine el, “constă în diferenţa cantitativă în care respectivele comunităţi Musulmane, sunt radicalizate.” El laudă “excepţionalismul cultural American, şi admonestează guvernele Europene” să evite greşeli care riscă să ducă la pierderea bunăvoinţei din cadrul comunităţii Musulamne,” şi îi îndeamnă pe Europeni să înveţe de la Americani.

Citește restul acestei intrări »


CONDAMNAREA COMUNISMULUI ÎN EUROPA

17 iulie 2008

Declaratia de la Praga privind constiinta morala europeana si comunismul

3 iunie 2008, Praga, Senatul Parlamentului Republicii Cehe

Avand in vedere viitorul demn si democratic al Eu­ro­pei noastre comune si tinand cont ca:

– societatile care-si neglijeaza trecutul nu au viitor;

– Europa nu va fi unita atata timp cat nu va fi capabila sa aiba o istorie comuna, sa recunoasca nazismul si co­mu­nismul ca pe o mostenire comuna si sa initieze o dez­ba­tere corecta si completa asupra crimelor comise de toa­te regimurile totalitare in secolul trecut;

– ideologia comunista este direct responsabila pen­tru crime impotriva umanitatii;

– o constiinta mutilata de trecutul comunist reprezinta o povara apasatoare atat pentru viitorul Europei, cat si pen­tru copiii nostri; Citește restul acestei intrări »