Michael Novak, despre criza economică şi ereziile stângii (First Things)

29 iunie 2009

What exactly is in Pope Benedict XVI’s new encyclical on the economy and labor issues is not yet known. Catholic leftists and progressives, though, are already trembling with excitement. Three glaring errors have already appeared in these heavily panting anticipations.

An accurate presentation of real existing capitalism requires at least three modest affirmations:

1. Markets work well only within a system of law, and only according to well-marked-out rules of the game; unregulated markets are a figment of

imagination.

2. In actual capitalist practice, the love of creativity, invention, and groundbreaking enterprise are far more powerful than motives of greed.

3. The fundamental systemic motive infusing the spirit of capitalism is the imperative to liberate the world’s poor from the pre-modern ubiquity of grinding poverty. This motive lay at the heart of Adam Smith’s important victory over Thomas Malthus concerning the coming affluence—rather than starvation—of the poor.


O radicală interpelare a politicilor socialiste: Daniel Hannan MEP versus Gordon Brown

1 aprilie 2009

Înconjurul lumii în vremuri de criză (Bogdan C. Enache)

11 martie 2009

Totul a început în patria lui George Washington, a jazz-ului şi a lui Marilyn Monroe. Chiar şi cel mai amărât american îşi putea lua, până acum vreo doi ani, o casă şi un Chevy doar cu buletinul. Băieţii deştepţi de pe Wall Street – vorba lui Băsescu –, care ajunseseră la al nu-ştiu-câtelea mansion, şi magia lor financiară, aveau grijă ca banii să ruleze. Dacă banii nu se găseau în America, erau împrumutaţi de la chinezi şi arabi, cărora nesăţiosul guvern George Bush – pornit într-o cruciadă fără de sfârşit împotriva terorismului – le dădea în schimb titluri de stat. Deasupra tuturor, însă, trona Alan Greenspan, guvernatorul băncii centrale a SUA, magicianul tuturor magicienilor, omul invidiat aproape fără excepţie pentru geniul său economic, slăvit ca un guru al capitalismului şi încoronat cu titlu de arhitect al unei noi ere a prosperităţii.

 

Dar, în vara lui 2007, piramida falsei prosperităţi construită de Greenspan pe credit ieftin a început să se prăbuşească. Când dobânzile au crescut, americanul de rând nu şi-a mai putut plăti creditele, preţurile la case şi la alte bunuri de consum au început să scadă, iar profiturile uriaşe aşteptate de bănci s-au evaporat şi în locul lor acestea început să înregistreze pierderi tot mai mari. Şampania a încetat să mai curgă pe Wall Street. Armele financiare de distrugere în masă, cum a numit Warren Buffet instrumentele derivate de credit create de bănci, au explodat. În iureşul conflagraţiei, aura de infailibilitate a lui Greenspan a suferit o lovitură mortală (dar asta nu l-a împiedicat să încaseze câteva milioane bune de dolari pentru a-şi face mea culpa în The Age of Turbulence). Una câte una, băncile de investiţii americane, de la baza capitalismul original în care pierderile sunt publice dar profiturile private creat de Greenspan, au dispărut : Bear Sterns a fost achiziţionată pe buza falimentului de JP Morgan sub presiunea băncii centrale la începutul anului trecut; Lehman Brothers a dat faliment în septembrie 2008, Merril Lynch a fost preluată de Bank of America, iar Goldman Sachs şi Morgan Stanely se menţin pe linia de plutire doar graţie infuziilor guvernamentale de capital. Citește restul acestei intrări »


Marea e concesionată. Cu aerul ce facem? (Cristian TEODORESCU)

5 februarie 2009

Contractul ăsta cu nişte canadieni care de fapt au o lipitură cu Dinu Patriciu, despre care Călin Popescu Tăriceanu vorbea aseară cu o privire nevinovată, seamănă cu loteria ipistatului din D-ale carnavalului.


CULTUL EROILOR PE BANII DUMNEAVOASTRĂ (Costel Stavarache)

29 ianuarie 2009

Un element care intareste coeziunea unei comunitati este cultul eroilor. Acesta puncteaza rezistenta neamului faţă de cotropitori, contribuie la cimentarea respectului civic pentru oameni curajosi din trecut si stimuleaza imitarea comportamentelor eroice. In mod normal exista o admiratie instinctiva a omului obisnuit fata de eroi. Insa este si mai bine cand aceasta admiratie este intretinuta de stat. Mesajele din manualele de istorie despre cat de tare a fost Romania in trecut nu sunt suficiente si este bine cand ai o agentie guvernamentala care se ocupa sistematic si organizat de prezervarea si intensificarea admiratiei pentru eroi. In Romania, o astfel de organizatie este Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, institutie subordonata Secretariatului General al Guvernului. Intrucat trecutul unei natiuni este o chestiune de maxima importanta, este logic ca aceasta institutie sa aiba o mai mare importanta decat structuri ca Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalatiilor de Ridicat – ISCIR sau Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Semintelor şi a Materialului Saditor.


DE CE ASISTENŢA SOCIALĂ DISTRUGE FAMILIA ŞI COMUNITATEA LOCALĂ: EXPERIENŢA CETĂŢENILOR AFRO-AMERICANI

28 octombrie 2008

LECŢIA LUI MISES

21 octombrie 2008

SONDAJ DESPRE RELAŢIA BISERICĂ-STAT: (I) SALARIZAREA CLERULUI ÎNALT

16 octombrie 2008

Relaţia de obedienţă a Bisericii Ortodoxe faţă de un Stat secular este un subiect de îngrijorare pentru mulţi credincioşi, catehumeni şi necredincioşi – deopotrivă. Unul din mecanismele cheie care definesc această relaţie (de independenţă sau obedienţă) este procedeul de finanţare a lucrării liturgice, pastorale şi misionare Bisericii (începând cu membrii sinodului). O Biserică puternică este, în primul rând, o Biserică imună la şantaj politic şi economic. Viitorul activităţii Bisericii (care include preoţii de mir, funcţionarii din administraţiile eparhiale, salariaţii seminariilor şi facultăţilor de teologie, profesorii de religie din şcolile gimnaziale sau din licee) va fi afectat de recalibrarea acestei relaţii (ceea ce presupune, între altele, renaşterea unui laicat prosper, redescoperirea virtuţilor antreprenoriale, o teologie socială care să discute raportul faţă de socialism şi capitalism). Cititorii acestui blog sunt invitaţi să-şi exprime opinia în privinţa direcţiei pe care trebuie s-o asume liderii Bisericii pentru redefinirea relaţiei cu structurile unui Stat – foarte adesea – corupt şi inuman. Sondajul de faţă face parte dintr-o serie de „consultări” a publicului cititor pe teme definitorii din agenda vieţii publice.

Vă mulţumim!

MN

PS: Pe acest subiect puteţi citi şi comentarile analistului economic Bogdan ENACHE.


SFÂRŞITUL CAPITALISMULUI (Dragoş Paul Aligică)

11 octombrie 2008

Ori de cate ori se inregistreaza o turbulenta economica mai semnificativa a pietelor mondiale, in mod au tomat se declanseaza o explozie de articole si interven tii publice anuntand cu o intensitate febrila prabusirea sau disparitia iminenta a capitalismului. Aceasta relatie cauza la reprezinta un fenomen perfect predictibil si este pusa in miscare de resorturi sociale, psihologice si ideo logice bine documentate in literatura dedicata problemei. De aici, doua corolare. Primul are o nuan ta ironica: la bursa pariurilor poti castiga bani buni mizand pe acest fe nomen. Al doilea are o nuanta euristica: marea ma jo­ritate a textelor sau a retoricii produse cu aceste ocazii nu are nicio legatura cu analiza sau predictia sociala. Prin urmare, prima eroare ce trebuie evitata de cei ce vor sa-si pastreze luciditatea in aceste circumstante este aceea de a-si pierde vremea luandu-i in serios pe cei atinsi de febra datului cu parerea privind colapsul capitalismului.

Capitalismul a tot fost dat prabusit si pe cale de disparitie de mai bine de 100 de ani, in nenumarate locuri si in nenu ma ra te randuri. Datele urmatoare evoca doar o parte a acestor momente: 1914, 1917, 1923, 1929, 1933, 1939, 1945, 1952, 1968, 1970, 1973, 1979, 1987, 1997, 2001. Sa spunem, deci, ceva ce tine nu de teorii economice savante, ci de simtul comun: poate ca or dinea capitalista se va prabusi si va disparea candva. Dar un sistem ce cuprinde, in grade si cu intensitati diferite, miliarde de oameni, care produce peste 90% din avutia globala, care s-a institutionalizat in toate sferele vietii so ciale de mai bine de 200 de ani, care satisface nevoile ma teriale ale unui numar imens de oameni la un nivel fara precedent istoric, neavand competitie viabila in aceas ta privinta, un sistem care se sprijina pe grupurile sociale cele mai inteligente, antreprenoriale si eficiente ale civilizatiei occidentale si care, mai ales, este ancorat in inclinatia naturala a fiintei umane de a se angaja in tranzactii libere nu dispare chiar asa, peste noapte. 

(Text apărut în Revista 22)

 


CRIZA BANCARĂ DIN AMERICA: UN COMENTARIU DE BOGDAN ENACHE

25 septembrie 2008
Dintr-un punct de vedere liberal si bazat teoretic in principal pe teoria Scolii austriece de economie, solutia la aceasta criza nu este, grosso modo, decat sa lasi piata sa duca pana la capat corectia malinvestiilor generate de politica monetara laxa a Fed intre 2001-2004, cand dobanda de referinta (federal funds rate) a fost coborata de la 6% la 1%. Aceste alocari gresite de capital s-au concentrat in principal in sectorul imobiliar datorita activitatii masive a corporatiilor federale din domeniul ipotecar si a unor serii de reglementari, cum ar fi Community Reinvestment Act, cu efecte distorsionante asupra pietei. Cand dobanda de referinta a fost ridicata treptat, intre 2004 si 2007, de la 1% la 5,25%, creditul ipotecar s-a scumpit, cererea a scazut si piata imobiliara americana a intrat in declin. Caderea pietei imobiliare s-a repecrcutat, prin intermediul pietei ipotecare secundare de credit, in intreg sectorul financiar care detine cantitati importante de obligatiuni garantate de credite ipotecare. Citește restul acestei intrări »

DESPRE „SEPARAŢIA” FINANCIARĂ ÎNTRE BISERICĂ ŞI STAT

10 septembrie 2008

Bogdan Enache redactează un text despre finanţarea cultelor religioase din România din bugetul de stat. Dincolo de dimensiunea socială a parteneriatului Stat-Biserici (care vizează sprijinul săracilor şi al altor categorii defavorizate) se ridică problema libertăţii cuvântului. Este o Biserică liberă în exerciţiul său profetic atunci când primeşte finanţarea prin negociere politică cu reprezentanţii unei lumi profund secularizate (căci Traian Băsescu nu este Constantin cel Mare şi nici Călin-Popescu Tăriceanu un nou Iustinian)? La această problemă teologico-politică viitorul ar putea răspunde necruţător (vezi ateismul din ţările nordice, cu establishment-ul Biserică-Stat nezdruncinat până astăzi). (MN)