Statul asistenţial: cifre româneşti

11 iunie 2009

DESPRE PENSII (Revista 22)

Un pumn de legi care îi favorizează, în raport cu ceilalţi români, de trei ori: o dată pentru că sunt mai bine plătiţi, a doua oară pentru că dau biruri mai mici şi a treia oară pentru că, în ciuda unei contribuţii mai reduse la bugetul de pensii, la retragerea din activitate primesc lunar între 60 şi 80% din salariul brut. Unii dintre ei primesc chiar pensia egală cu salariul.

În primele patru luni, bugetul de pensii a avut nevoie de o sponsorizare de peste două miliarde de lei (491 de milioane de euro) pentru a acoperi un deficit provocat de încasările mai mici.

DESPRE SALARII (Khris.Ro)

In 1996, cel mai mare salariu mediu net era in industrie, valoarea acestuia fiind de 35 de ron, dupa care urmau in ordine Administratia Publica si Apararea cu 30.5 ron, Invatamantul cu 27.6 ron si Sanatatea si Asistenta Sociala cu 22.8 ron. Valorile par extrem de mici comparativ cu sumele de astazi insa nu trebuie sa facem o asemenea comparatie pentru ca in 1996 erau alte vremuri.

Dupa 13 ani, respectiv la sfarsitul anului 2008, pe primul loc in randul celor 4 segmente de angajati a ajuns Administratia si Apararea cu un castig net de 2.364 ron, in crestere cu 7661% (de 76 de ori) fata de 1996. Pe locul doi este Invatamantul cu un castig net lunar de 1.579 ron, in crestere cu 5630% comparativ cu 1996, iar pe locul trei au ajuns cei care lucreaza in Sanatate si Asistenta Sociala, cu un castig mediu de 1.288 ron, in crestere cu 5508%.



Bogdan Călinescu (alias Nicolas Lecaussin) despre „criza capitalismului”

12 mai 2009

 

Bogdan Călinescu

Bogdan Călinescu

„Problema socialismului este socialismul iar problema capitalismului sunt capitaliştii.” Adevărul acestei vechi butade – citată frecvent de regretatul William F. Buckley Jr. – se verifică o mai ales în ţările „Estului sălbatic,” dintre care nu lipsesc ţări ca România, Ucraina, Moldova sau Rusia – unde les nouveaux riches au prosperând făcând afaceri cu statul, iar nu prin creativitate, inventică, dinamică antreprenorială.

De câteva luni bune, criza financiară invită numeroşi comentatori la adoptarea tonului apocaliptic în descrierea „sfârşitului unei ere.” Prost tradusă şi rapid asimilată, retorica antiglobalistă a lui Naomi Klein face vâlvă prin mediul blogosferei; televiziunile colportează ideile economice regresive marca Ion Iliescu; practicile protecţioniste şi sindicalismul agresiv frizează xenofobia; piaţa schimbului liber este denunţată drept „ficţiune” iar, sub aspect psihologic, încrederea oamenilor se îndreaptă către soluţiile salvatoare ale birocraţilor statali. Pe acest fundal, gesticulaţia intelectuală de tip neomarxist reproduce vechile partituri ale indignării proletare. La numai două decenii după 1989, lumea a uitat salariul mizer (dar sigur!) şi toate servituţile din perioada comunistă. 

Contracarând toate aceste ticuri mentale, volumul lui Nicolas Leucassin (care semnează sub numele real de Bogdan Călinescu în revista Timpul) ne oferă un diagnostic încă din titlu: 

 

Au secours, ils veulent la peau du capitalisme ! : Petites leçons sur l’économie de marché à l’usage de ses détracteurs (Editions Générales First, 2009)

Petites leçons sur léconomie de marché

Petites leçons sur l'économie de marché


LANSARE DE CARTE: Mihail Neamţu, ELEGII CONSERVATOARE, Iaşi, 23 aprilie, ora 16.00 (Cărtureşti)

12 aprilie 2009

Editura EIKON şi Librăria CĂRTUREŞTI-IAŞI (Iulius Mall)

vă invită la lansarea volumului

 ELEGII CONSERVATOARE

în prezenţa autorului şi a invitaţilor săi:

Ştefan AFLOROAEI,

George BONDOR şi Bogdan TĂTARU-CAZABAN

 Cum se transmite o veritabilă cultură a libertăţii morale, civice şi economice? În ce fel se raportează spaţiul public românesc la criza valorilor din Europa? Care este rolul Ortodoxiei la începutul secolului XXI? Ce înseamnă secularizarea pentru instituţia familiei sau forurile de educaţie? Cum se prezintă Biserica într-o eră a transparenţei mediatice, a revoluţiei moravurilor şi a pluralismului ideologic? Plecând de la aceste întrebări, Mihail Neamţu ne oferă în câteva provocatoare Elegii conservatoare un diagnostic teologico-politic care intersectează verticala creştinismului patristic cu orizontala liberalismului clasic occidental.

 

neamtu-elegii-conservatoare-iasi-23-04-circulara-email


FILM CU PROŞTI: STAN ŞI BRAN EVADAŢI DIN PUŞCĂRIE (Sorin Ioniţă)

3 februarie 2009

Nici cel mai îndrăzneţ sau anarhist avocat al drepturilor omului într-o ţară UE n-a mers vreodată până acolo încât să ceară eliberarea din puşcărie a clientului său pe motiv de claustrofobie. Ei bine, în România nu doar că s-a putut cere asta, dar s-a şi obţinut: în cazul fostului patron de la Sexy Club, Costel Constantin. După aşa un episod, nu mai e nimic de zis, putem stinge lumina şi pleca toţi acasă.


CEI TREI ANI DE ACASĂ. Reflecţii despre Pactul Naţional pentru Educaţie (Mihail NEAMŢU)

5 ianuarie 2009

Asemuieşte firea noastră în privinţa educaţiei

şi a lipsei de educaţie cu următoarea întâmplare:

iată mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere subpământeană,

ca într-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină,

drum lung faţă de lungimea întregului peşterii.

Lumina vine de sus şi de departe.

Platon, Republica

 

Stahanovism european?

Printre primele măsuri pe care noul Guvern vrea să le adopte se numără şi aceasta: „declararea, prin lege, a educaţiei timpurii ca bun public şi finanţarea de către stat a cheltuielilor cu educaţia timpurie”. Pentru orice om crescut la şcoala libertăţii, ideea controlării reflexelor sociale ale unei întregi populaţii pare suspectă. Ţinta stabilită pentru perioada 2009-2012 şochează printr-o dimensiune stahanovistă: „Cuprinderea în educaţia timpurie a peste 80% dintre copii între 3-5 ani.” 80% în doar patru ani este eufemismul folosit pentru designarea obligativităţii în zece ani de astăzi înainte. Faţă de programul perfectat de Comisia prezidenţială (care prevedea educaţia timpurie pentru copii între 0-6 ani) acest plan cincinal e oarecum indulgent. Sugarii sunt exceptaţi de la măreţul plan de civilizare a naţiunii, acum fiind vizat strict doar tineretul preşcolar. „Beneficiarii” acestui program demn de titulatura „corn cu lapte & curriculum” sunt câteva milioane de copii tocmai ieşiţi din scutece. Propunerea mi se pare inutilă şi respingătoare din două motive: 1) sub raport pragmatic-contextual, din perspectiva costurilor usturătoare implicate; 2) din punct de vedere principial, datorită valorilor progresiste, anti-liberale şi anti-conservatoare angajate de această doctrină. Dacă primul punct este cel mai uşor de demonstrat, prin simpla indicare a unor cifre, cel de-al doilea argument are mai multe ramificaţii. Să le urmărim.

Birocraţie obeză şi costuri inutile

Într-un timp de criză economică şi penurie financiară Guvernul decide aşadar să-şi extindă birocraţia. Sunt prognozate mai multe cheltuieli bugetare şi un cvasi-monopol etatist sub presiunea restrângerii iniţiativei private şi a competiţiei reale între furnizorii de educaţie. E imperios necesară stabilirea responsabilităţii unui minister sau a unei agenţii naţionale, pentru implementarea şi coordonarea tuturor programelor de educaţie timpurie. Măsura legată de „educaţia timpurie” pare uneori expresia unei îngrijorări particulare a elitei confruntate în ultimii ani cu o criză de grădiniţe în Capitală (situaţie rezolvată printr-o recalibrare a raportului cerere-ofertă). Situaţia de ansamblu a instituţiilor de învăţământ din România nu seamănă deloc cu relieful bucureştean. Sunt nenumărate sate, comune şi oraşe unde criza demografică post-1989 a condus la golirea dramatică a sălilor de clasă şi la un exces de unităţi şcolare. De asemenea, starea căminelor culturale (plătite tot de la stat) rămâne deplorabilă. În sfârşit, în marile centre universitare descoperim o penurie de resurse umane şi materiale, vizibilă mai ales în laboratoare de ştiinţe naturale ale Institutelor de cercetare ale Academiei. Cum se explică faptul că prima măsură menţionată de Guvern presupune lăbărţarea aparatului administrativ?

La găurile negre şi finanţările aberante (între care să nu uităm reţelele de computere conectate „wireless” la Internet, aduse în săli de clasă fără acoperiş…) se vor adăuga alte costuri pentru procesul de acreditare, plata inspectorilor, cursuri de specialitate pentru noile cadre şi, implicit, o invitaţie la sindicalizare a dascălilor din noul segment al învăţământului preşcolar. Când Universităţile sunt căpuşate prin tarele nepotismului şi ale clientelismului academic, Ministerul Educaţiei se grăbeşte să atace problema la rădăcină. Birocraţii inundă vârsta propice zbenguielii, plastilinei şi desenelor animate cu directive mutante, prefaţate într-un limbaj autoritar-orwellian: „Instituţiile responsabile cu educaţia pe perioada 0-3 ani trebuie să aibă explicit o misiune educativă. Educaţia şi intervenţia timpurii sunt esenţiale.” Pe scurt, copilăria nu se mai încheie undeva în penumbra pubertăţii, aşa ne-au lăsat să înţelegem Fraţii Grimm, Petre Ispirescu sau Ion Creangă. Coaliţia partidelor care au semnat „Pactul Naţional pentru Educaţie” (PNE) contestă dreptul la pruncia pură şi nevinovată. Cu promulgarea solemnă a Parlamentului ne sunt propuse lucruri mult mai serioase serioase: ţâncii au nevoie de „norme şi criterii de raportare la propriul sine şi la altul, de trecere de la heteronomie la autonomie şi relaţionare socială.” Vi-l mai puteţi imaginaţi pe Iisus spunând despre cei formataţi în litera şi spiritul acestui manual: „lăsaţi copiii să vină la mine”? Citește restul acestei intrări »


DECLIN DEMOGRAFIC EUROPEAN

22 decembrie 2008

Thomas Malthus (1766–1834) s-a înşelat amarnic. În locul suprapopulării decompensate financiar, avem o criză demografică generalizată în tot spaţiul nord-atlantic. Creştem dar nu ne înmulţim. Absenteismul pruncilor din băncile de date şi pupitrele şcolare reprezintă unul din semnele „integrării” ţărilor est-europene în dinamica societăţilor occidentale, în contrast radical cu tot ceea ce se petrece în Africa ori Asia Centrală. România, alături de Polonia, Ucraina sau Bulgaria, figurează astăzi în „topul” naţiunilor cu natalitate descendentă. Cauzele sunt multiple: trauma post-comunistă, angoasa tranziţiei (1989-2007), etosul contraceptiv al noii culturi de consum. Transformările culturale şi impactul economic provocat de această tendinţă abia încep să apară pe agenda instituţiilor publice.

               În Europa apuseană, începutul declinului se leagă de apariţia unor noi reflexe culturale: relansarea individualismului radical ca filozofie de viaţă, fluidizarea subiectului postmodern urmată apoi de producerea la scară industrială a pilulei contraceptive, resemnificarea identităţii sexuale şi dezvoltarea tehnicilor de manipulare a fertilităţii. Anul 1968 a coincis cu decizia proiecţiei fantasmelor erotice în public – la Woodstock („free love) sau pe străzile Parisului („Jouissons sans entrave”). Citește restul acestei intrări »


SONDAJ POLITIC

10 decembrie 2008

CITIŢI ŞI:

Bucuriile lui Don’ Patriciu


VIAŢA LA ŢARĂ

17 noiembrie 2008

Cum se explică succesul tradiţional al stângii în mediul rural?


IARNA DEMOGRAFICĂ ÎN LUME

17 noiembrie 2008

 

Ce-ati face daca ati avea dovezi zdrobitoare si convingatoare, provenite de la savanti eminenti, economisti, politicieni si lideri civici si religiosi din 33 de tari, ca cel mai mare pericol cu care se confrunta lumea nu este supra-popularea, ci scaderea accentuata si imbatranirea populatiei? Ce-ati face daca ati afla ca populatia Romaniei va scadea la 14-16 milioane in 2050 si la 8-9 milioane in 2100? Ce-ati face daca ati afla care vor fi efectele acestei crize asupra felului de viata, obisnuintelor si sperantelor voastre pentru generatiile viitoare? “Iarna Demografica – Declinul Familiei” este primul dintr-o serie de documentare care exploreaza fiecare aspect al declinului demografic care deja se face simtit.

IARNA DEMOGRAFICA: DECLINUL FAMILIEI
(Titlu original: “Demographic Winter: Decline of the Human Family”)
Film documentar, SUA, 2007 | Regia: Rick Stout | Producator: Barry McLerran, Acuity Productions Citește restul acestei intrări »


Între comunism şi capitalism (un eseu de Andrei PLESU)

12 noiembrie 2008

Ca să ai un capitalism «pentru oameni», e nevoie – mai ales la noi –  să ai oameni pentru capitalism.


CORUPŢIA ÎN ROMÂNIA

30 septembrie 2008

RĂZBOIUL CU TEROAREA FUNDAMENTALISTĂ

22 august 2008

CAPITALISM ŞI CONSUMERISM

19 iulie 2008

O privire neconvenţională asupra relaţiei dintre capitalism, consumerism şi religie (Foreign Policy-România, iulie/august 2008).


PEDEAPSA CU MOARTEA?

26 iunie 2008

Există criminali care merită o pedeapsă inflexibilă.

Lansez aici doar o ipoteză, câteva exemple şi un set de întrebări. Mai întâi, societăţile care respectă memoria victimelor inocente spun adio pentru totdeauna tiranilor sângeroşi şi ucigaşilor în serie. Citește restul acestei intrări »


EPISTOLĂ DESPRE EDUCAŢIA PRIVATĂ ŞI CULTURA LIBERTĂŢII

14 noiembrie 2007

Stimate domnule Neamtu,

V-am citit textul despre “Etatism: un demon” în ziarul Cotidianul si vreau sa va transmit felicitarile mele.

Am asteptat de cateva luni cu speranta ca va aparea pana la urma un articol in presa autohtona care sa critice, macar din perspectiva utilitatii, daca nu din cea a dreptului si a libertatii, ideea „gradinitei obligatorii” (ca sa nu vorbesc de educatie obligatorie, caci sperantele ar fi fost mult prea mari) promovata de ministrul „liberal” Cristian Adomnitei; articolul dumneavoastra este, din fericire, replica indelung-asteptata. Citește restul acestei intrări »


UN MODEL EUROPEAN LA PORŢILE ORIENTULUI: RELIGIA ÎN ŞCOALĂ

9 noiembrie 2007

În ultima vreme asistăm la mai multe dezbateri pe marginea statului religiei în şcoli. Discuţia a fost deschisă anul trecut în legătură cu prezenţa icoanelor în sălile de clasă. După decizia discutabilă a CNCD au urmat interminabile acţiuni în justiţie care nu s-au finalizat nici în prezent. Ministerul Educaţiei a promis că va redacta un proiect de lege care să reglementeze această problemă, ceea ce a rămas o promisiune neonorată. Un asemenea proiect nu este atât de necesar, ar fi bine să se ofere mai multă importanţă deciziilor puterii judecătoreşti, după un model dealtfel consacrat în Europa. În Germania Curtea Constituţională a dezbătut problema simbolurilor religioase în şcoli, iar legislativul nu a dorit să transforme concluziile acestei instanţe într-un act normativ. Într-o ţară precum România, marcată de un normativism excesiv, intenţia Ministerului Educaţiei nu surprinde. Citește restul acestei intrări »


SECULARIZARE, TEOLOGIE ŞI BOICOTUL ISTORIEI

23 martie 2007

În Apus, abundă cărţile care propun o lectură genealogică a fenomenului secularizării abundă, fie că este vorba despre filozofi (e.g., Hans Blumenberg, Die Legitimität der Neuzeit, 1974; Charles Taylor, Sources of the Self, 1992), istorici (e.g., Owen Chadwick, The Secularization of the European Mind in the Nineteenth Century, 1990) ori teologi (e.g., John Milbank, Theology and Social Theory. Beyond Secular Reason, 1990; sau David Martin, Secularization. Towards a Revised General Theory, 2005). Toate aceste încercări – illustrate aici cu minime referinţe bibliografice – sunt însoţite de travaliul sociologilor, antropologilor şi etnologilor care amplifică inductiv rezonanţa ipotezelor de lucru ale teoreticienilor. Decorticarea fenomenului în America, Franţa sau Marea Britanie este poate el însuşi un efect sau chiar simptom al secularizării. Minuţiozitatea acestor studii impresionează şi obligă.

La noi, acest tip de discurs suferă de tomnatice restanţe. Din punctul de vedere al filozofiei, excepţia o reprezintă volumul Omul recent al lui H.-R. Patapievici. Citește restul acestei intrări »


PORUNCA „SĂ NU FURI” ŞI AVEREA LUI GEORGE BECALI

14 martie 2007

Cotidianul Romania liberă publică un important articol despre averea lui George Becali.

http://www.romanialibera.ro/a89763/cum-si-a-facut-becali-averea.html


BAZELE GÂNDIRII POPULARE: DOCTRINA CREŞTIN-DEMOCRATĂ ŞI ACŢIUNEA SOCIALĂ

9 ianuarie 2007

Argumentum 

·         Prezentăm aici nu un program politic, ci de un document cu aplicabilitate politică. 

·         Premisa fundamentală: necesitatea precizării doctrinare a zonei politice româneşti care se revendică din gândirea creştin-democrată/populară. 

·         Utilitatea imediată a unei astfel de precizări doctrinare este evidentă: nu se poate vorbi despre înnoirea clasei politice fără să se ştie în numele căror principii şi fundamente se petrece acest lucru. Altfel spus, o politică înnoită nu poate să cultive ambiguitatea doctrinar-etică din acest moment. În plus, prin delimitări şi clarificări aparent teoretice, oferta politică prinde un contur ideatic dincolo de persoanele care reprezintă un partid sau altul în faţa electoratului. Acesta din urmă are astfel un instrument de comparaţie între declaraţiile şi faptele politice. 

·         Din punct de vedere ideologic-politic, documentul de faţă este şi o contra-argumentare adusă teoriei potrivit căreia epoca de faţă este una a confuziei totale. Aglutinarea politică, lipsa de contur a ofertei de stânga şi a celei de dreapta, nu fac altceva decât să agraveze cancerul ce roade din interior exerciţiul democratic: indiferentismul.   Citește restul acestei intrări »


LEGEA CULTELOR, salutată de INSTITUTUL INTER (Cluj-Bucureşti-Chişinău)

9 ianuarie 2007

În materie religioasă, România a intrat cu dreptul în Uniunea Europeană

Ca parte a societăţii civile, Institutul INTER îşi propune să promoveze armonia inter-confesională şi inter-religioasă într-o societate pe care o dorim bazată pe valoarea toleranţei şi într-un context european marcat de o bogată experienţă religioasă.

Salutăm apariţia Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Această lege pune capăt regimului comunist din România aplicat relaţiilor dintre stat şi cultele religioase, perpetuat după 1989 prin prevederile rămase în vigoare ale Decretului nr. 177/1948 şi oferă un cadru adecvat pentru o integrare de succes a României în Uniunea Europeană, fiind bazată pe un model perfect compatibil cu cel existent în alte state membre UE. Citește restul acestei intrări »


BUSOLA FILANTROPIEI

8 ianuarie 2007

Preţuind inteligenţa şi sensibilitatea, sponsorul adevărat nu poate fi decât cel care înţelege un truism vechi şi fundamental: rezolvarea nevoilor primare ale societăţii moderne cere o viziune despre viitor lucidă, optimistă şi generoasă. La fel cum democraţia nu prosperă fără elogiul politic al virtuţii, nici practica economică nu poate face din valoarea de schimb a pieţei o infailibilă busolă. Chiar dacă mizează pe resursele prezentului, antreprenorul de performanţă asumă confruntarea cu numeroase „imponderabile” ale vieţii: importanţa educaţiei în contrast cu păcatele psihologiei de masă, inerţia memoriei locale oglindită în natura invizibilă a credinţelor religioase sau arhitectura sofisticată a ideologiilor seculare.   Citește restul acestei intrări »


VICIUL MESIANISMULUI POLITIC

7 ianuarie 2007

Eşecul creştin-democraţiei în România de astăzi aparţine nu doar clasei politice, ci şi liderilor sau formatorilor de opinie ai Bisericii. Cu câteva notabile excepţii, ierarhii sau teologii oficiali s-au abţinut să emită consideraţii tranşante cu privire la sfera politicii. În spaţiul universitar, teologia s-a bucurat de specializări în domeniul pastoral, patrimonial sau al asistenţei-sociale, părăsind dialogul genuin cu ştiinţele umaniste, de la filozofie şi istorie la sociologie sau politologie. Competenţele mărunte în aceste domenii au împiedicat o articulare lucidă a poziţiei Bisericii – reprezentată fie de cler, fie de laicat – într-un spaţiu public marcat de confuzii identitare şi dezorientări axiologice. Din păcate, n-au lipsit ocaziile cu care Ortodoxia s-a lăsat reprezentată în gâlceava veacului de personaje compromiţătoare, care nu trecuseră nici testul credibilităţii publice, nici examenul fidelităţii ecleziale. Citește restul acestei intrări »


VALORI SOCIALE ŞI VIRTUŢI DERIVATE

7 ianuarie 2007

Criza fatalismului

          O îndoială persistentă atinge stigmatul identitar al României moderne: nu reprezintă oare „fondul intim-străin” al pasivităţii noastre sociale o proiecţie a etosului creştin? În faţa acestei întrebări, percepţia multor intelectuali – altminteri diferiţi ca inteligenţă şi portanţă – se contractat spontan, într-un gest reflex de apărare. Afectul anti-ortodox al intelighenţiei progresiste vede românul religios trăind fatalismul ca pe-o condamnare abisală. Orientul, horribile dictu, ar fi sinonim cu retardarea. Bizantinismul n-a însemnat, chipurile, decât bovarism anistoric şi vasalitate epigonică. Aceste sloganuri paşoptiste fac, până astăzi, carieră publicistică. În plină „eră a vidului”, aplecarea presei către senzaţional acutizează prejudecăţile ideologiei seculare. Întâmplările fericite care leagă istoria comunităţilor locale de un vechi Crez pravoslavnic sunt, cel mai adesea, ignorate. În schimb, fascinaţia mediatică pentru negativitate (e.g., cazul Tanacu, Taizé) îndeamnă „elitele” să-şi etaleze suspiciunea faţă de „credinţele populare,” plusând cu superbie în direcţia alienării.   Cum s-ar putea ieşi din această cultură a înveninării? Ce anume ar putea vindeca ţesutul social de rănile resentimentului? Citește restul acestei intrări »


SEMINARUL CREŞTIN-DEMOCRAT DE LA DURĂU, OCTOMBRIE 2005

7 ianuarie 2007

Schimbarea politicilor sociale ale Bisericii, după câteva decenii de izolaţionism liturgic, a fost însoţită de împrospătarea reflecţiei sistematice a teologilor. Patru volume recent tipărite probează importanţa chestiunii: Radu Preda, Biserica în Stat: o invitaţie la dezbatere (Editura Scripta, 1999) şi Ioan Ică jr & G. Marani (ed.), Gândirea socială a Bisericii (Ed. Deisis, Sibiu, 2002) au dat tonul dezbaterii, apariţiile fiind completate fericit de traducerea românească a operei fundamentale semnată de filozoful texan H. Tristram Engelhardt jr.: Fundamentele bioeticii creştine (Ed. Deisis, Sibiu, 2005). Din aceleaşi „raţiuni tari”, care opun teologia postmodernităţii, au apărut şi volumele gemelare îngrijite, respectiv, de Miruna Tătaru-Cazaban (ed.), Teologie şi politică. De la Sfinţii Părinţi la Europa unită (Ed. Anastasia, Bucureşti, 2004) şi Radu Carp (ed.), Un suflet pentru Europa. Dimensiunea religioasă a unui proiect politic (Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005). Citește restul acestei intrări »