CREZ (Nicolae Steinhardt)
3 februarie 2009
Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.
Credinţa noastră, sunt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu un mint (pe când monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, până la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorânduiala şi neastâmpărul. Nu se lasă înfrântă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.
FR DAVID HUDSON: A PERSONAL STORY
8 ianuarie 2009Fr. David Hudson lives in Alpharetta, a suburb of Atlanta, Georgia. He and his wife, Mary, are certified public school teachers, and the proud parents of three daughters: Heidi (married to Mihai Popa, and mother of Bella, now 2 ½), Heather (married to Iosif Logigan and soon to give birth to Aaron), and Hannah, a student at Georgia State University.
Fr. David, what was it that led you to missionary work in Romania?
I was raised in a Protestant Evangelical environment which glorified missionary work as the highest calling. From my childhood I aspired to be a missionary, but only as I began to approach midlife did I make the decision to do it now. For a long time I had thought about doing missions in “Post-Christian” Western Europe, where only about 20% of the population attends church regularly. Just then the Berlin Wall fell, and we were swept up in the tide of missionaries going to former Communist countries, which we believed had been effectively “atheized”.
Amo, Amas, Amat: Christianity and Culture (by Robert Wilken)
2 ianuarie 2009Last spring on a trip to Erfurt Germany, the medieval university town famous for the Augustinian cloister where Martin Luther was ordained to the priesthood, I learned that only twenty percent of the population professed adherence to Christianity. When the topic of religion came up in a conversation with a young woman in a hotel lounge I asked her whether she was a member of a church. Without hesitation she replied:Ich bin Heide. I am a heathen.
DIVINO-UMANITATEA ŞI LECŢIA ISTORIEI SACRE
10 februarie 2007Divino-umanitatea sau, altfel spus, „teandria“ reprezintă baza dogmatică a vieţii creştine. În acest adevăr transpare cel mai mare eveniment al poveştii omului: povestea tuturor ratărilor, a eşecurilor, în tentativa lor de a atinge un Ideal, un Bine, un Adevăr – toate cu majusculă, toate îndepărtate şi toate de neatins. Fiinţă bovarică, omul s-a simţit mereu “prost în propria piele”, la strâmtoare în propria condiţie, nemulţumit de sine şi, dacă prea mulţumit, repede trântit la pământ de iluzii infidele în faţa marilor încercări. Citește restul acestei intrări »
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.