Critica noului ateism (Idei în dialog, nov. 2009)

24 Noiembrie 2009

În toamna anului trecut (mai precis, la 21 octombrie 2008), Londra era invadată de o campanie neobişnuită: autobuzele ateiste. Pe faimoasele autovehicule de culoare roşie, dublu etajate, era imprimat un mesaj optimist, într o cromatică simpatic rozalie: „Probabil Dumnezeu nu există. Încetează să te mai îngrijorezi şi bucură te de viaţă“. Faimoşi necredincioşi ai insulei britanice (între care biologul Richard Dawkins şi filozoful A.C. Grayling), împreună cu alţi donatori anonimi, au decis să risipească orice urmă de ceaţă metafizică de pe malul Tamisei. Înainte de a şi composta biletul, fiecare pasager era confruntat cu una dintre întrebările ultime ale vieţii. Invitaţia oarecum tâmpă la relaxare şi distracţie („Now stop worrying and enjoy your life“) rima perfect cu revoluţia nihilistă petrecută deja în televiziunile occidentale. Campania pe patru roţi s a extins apoi în alte oraşe din Europa, SUA, Canada şi Australia, urmând circuitul de librărie al unor cărţi manifest cu titluri asemănătoare: The End of Faith (2004, Sam Harris), The God Delusion(2006, Richard Dawkins), Breaking the Spell (2006, Daniel Dennett), God is not Great(2007, Christopher Hitchens) etc.


David Bentley Hart about his last book

22 Aprilie 2009

We used to produce better atheists, atheists who had a better arsenal of arguments to make…but perhaps…it’s sort of the slap-dash way in which they approach the topic that has made them so marketable.


ESTETICA FRUMOSULUI: CONTRIBUŢIA TEOLOGIEI (DAVID BENTLEY HART)

15 Octombrie 2008

Un fragment din cartea intitulată Frumuseţea Infinitului semnată de teologul american (creştin-ortodox) David Bentley Hart. În versiunea tipărită de revista Verso (prin amabilitatea lui Vlad Mureşan) s-au strecurat câteva regretabile erori tipografice. Textul este inedit însă pentru publicul român.


DAVID BENTLEY HART, Despre frumuseţe

9 Septembrie 2008

Un termen care se sustrage şi mai mult oricărei definiţii este evident unul central pentru acest text: „frumuseţea”. Cum se întâmplă, frumuseţea a căzut în dizgraţia discursului filozofic modern, aproape dispărând ca termen din estetica filozofică. În parte, aceasta se datorează fatuităţii secolului XVIII, cu distincţia lui Longinus între frumos şi sublim. Unul dintre efectele nefaste ale acestei distincţii a fost reducerea scopului frumosului la cel al „drăguţului”, simplu decorativ sau inofensivul „plăcut”; în atmosfera gândirii postmoderne, ale cărei inclinaţii sunt congeniale sublimului, dar în mod general corozive faţă de frumos, statutul frumuseţii a fost diminuat la o simplă negaţie, o convulsie a calmului iluzoriu în sânul sublimităţii fiinţei, „viteza sa infinită.” Pe lângă asta, în frumuseţe este o incontestabilă ofensă etică: nu doar în istorie ca preocupare a privilegiaţilor, ca interesul special al unei elite emancipate, dar şi în gratuitatea cu care se oferă pe sine. Citește în continuare »


David Bentley Hart, FRUMUSEŢEA INFINITULUI: ESTETICA ADEVĂRULUI CREŞTIN (2005)

31 Iulie 2008

Întrebarea mai degrabă prozaică din spatele acestui lung eseu despre estetica teologică sună oarecum prozaic: întrucât forţa retorică a Evangheliei creştine apelează în mod inevitabil şi depinde de argumentul frumuseţii, cum poate fi aceasta apărată teologic? Pentru început, a admite această întrebare ar părea în cel mai fericit caz doar marginal, dacă nu chiar preţios. Dar, la a doua privire, întreaga tradiţie creştină este pusă în lumină de către această întrebare, care implicit acompaniază auto-proclamarea tradiţiei dintotdeauna. Creştinismul s-a prezentat de la începutul său ca o evanghelie a păcii, o cale de împăcare cu Dumnezeu şi cu întreaga creaţie. Citește în continuare »