DOUĂ FELURI DE NECREDINŢĂ (eseu de Andrei PLEŞU)

9 ianuarie 2009

Şi de Crăciun, şi de Paşte se găsesc destui care să veştejească transformarea sărbătorii în chef. E necreştineşte, se spune, să converteşti evenimente atât de nelumeşti cum sunt Naşterea Domnului şi Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare şi petrecere. În ce mă priveşte, înclin să fiu mai puţin riguros. Cheful autohton are, totuşi, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezenţa însăşi a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, şi o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică. Citește restul acestei intrări »


ETIENNE GILSON DESPRE RAPORTUL DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ (I): ABELARD

5 decembrie 2007

„Abelard s-a rătăcit în strădania sa de a interpreta dogmele în mod raţional, în special dogma Treimii. însă, cu toate că a confundat uneori, din nefericire, filozofia cu teologia, el nu s-a abătut niciodată de la principiul că autoritatea trece înaintea raţiunii, că dialectica are drept scop principal lămurirea ade­vărurilor credinţei şi combaterea necredincioşilor şi, în sfîrşit, că mîntuirea sufletului ne vine din Sfintele Scripturi, şi nu din cărţile filozofilor. Citește restul acestei intrări »