Ortodoxia şi refuzul extremismelor (ID, octombrie/2009)

2 octombrie 2009

Orice act de credinţă trece prin multiple medieri ale conştiinţei istorice colective sau individuale. Pentru exerciţiile de luciditate religioasă, un rol de căpătâi îl are analiza trecutului maculat al secolului XX – un imperativ inspirat din principiul christologic care spune că „nimic neasumat nu este vindecat.”[1] Nu există depăşire a crizei prezentului fără aproprierea conceptuală a condiţiilor sale de posibilitate. În această privinţă, Biserica răsăriteană are nevoie să înţeleagă mai adânc atât rădăcinile spiritual-intelectuale ale comunismului, cât şi natura pernicioasă a obsesiei naţionaliste.

Excurs despre complexul interbelic

Spaţiul nu permite aici o digresiune satisfăcătoare pe această temă, dar studiile recente despre fascismul românesc – semnate de cercetători reputaţi precum Constantin Iordache, Marius Turda, Victor Rizescu, Mihai Chioveanu, Valentin Săndulescu, Mirel Bănică, Sorin Lavric sau Ionuţ Biliuţă – au adus clarificări decisive pentru contextul istoric şi ideologic al naşterii Legiunii Arhanghelului Mihail. Ştim astăzi că biografia ieromonahului Daniel (Sandu) Tudor (1896-1962), patriotismul local al părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993) şi, mai cu seamă, tonul solar al scrierilor lui Mircea Vulcănescu (1904-1952), dimpreună cu echilibrul existenţial şi politic al membrilor mişcării „Rugului aprins” de la Mănăstirea Antim ― toate acestea confirmă faptul că manipularea electorală a creştinismului ortodox n-a fost singura opţiune disponibilă pentru Biserică în perioada interbelică. Citește restul acestei intrări »


Dialog amânat (Teodor Baconsky)

19 februarie 2009

Lupta dintre nostalgia premodernă şi aspiraţia spre modernitate a primit recent forma unei manifestaţii publice: un grup de opozanţi ai paşapoartelor biometrice a urcat dealul Patriarhiei, pentru a denunţa în respectiva măsură administrativă perfidele manevre ale Fiarei Apocaliptice. Reacţia societăţii s-a polarizat imediat: pe de o parte, cei care demonizează Evoluţia (de la darwinism, la biotehnologii). Pe de alta, cei care încurajează Schimbarea (fiind chiar dispuşi să o idealizeze). Locul acţiunii – la Patriarhie – arată că susţinătorii Trecutului Perfect se aşteaptă ca BOR să le preia cauza. În opoziţie faţă de această aparent jenantă probă de primitivism cultural s-au situat, fără surprize, numeroase voci intelectuale care pledează pentru raţionalitate, civism şi occidentalizare. Ca întotdeauna, fiecare mizează exclusiv pe dreptatea proprie.


TOAMNA MITROPOLITULUI (un articol de Emilia Chişcop, Ziarul de Iaşi)

17 octombrie 2008

Pelerinajul din acest an este si o victorie a Inalt Presfintitului Teofan. Iar un „merit” important pentru aceasta victorie are si patriarhul Daniel. Pelerinajul de Sfinta Parascheva s-a incheiat, oamenii au plecat acasa, racla e din nou la locul ei, iar Biserica a mai cistigat o victorie. Caci nu este doar o victorie a credintei, ci si a bisericii ca institutie. Milionul de credinciosi care se aduna an de an la cel mai mare pelerinaj ortodox din Romania este si o masura a puterii sale. Cine altcineva mai reuseste azi sa adune laolalta atita popor?


PATRIARHUL IUSTINIAN MARINA CĂTRE NICOLAE CEAUŞESCU (1974): CONTRIBUŢII LA CULTUL PERSONALITĂŢII

15 septembrie 2008

Fragmente din „Apostolatul Social”, vol. 12 (Bucureşti, 1976)

Citește restul acestei intrări »


FILE DIN ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE SUB COMUNISM

15 septembrie 2008

Din cuvântările Patriarhului Justinian Marina.


REVISITING ORTHODOXY AND NATIONALISM

7 august 2008

Revisiting Orthodoxy and Nationalism, Pro Ecclesia, XV, no. 2.


DRAGOS MÎRŞANU despre viaţa Bisericii Ortodoxe Române

7 august 2008

Dragoş Mîrşanu despre viaţa Bisericii Ortodoxe Române (2001-2006) – articol publicat în Journal for Eastern Christian Studies, vol. 58.


ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ: DEFICITUL COMUNICĂRII ŞI INFLAŢIA RETORICĂ

17 iulie 2008

(fragment dintr-un articol care va apărea în revista Idei în dialog, august, 2008 )

„Sfârşitul lumii va veni

când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin.”

Patericul românesc[1]

Un personaj ambivalent

Ipoteza încălzirii globale are confirmări certe pe meleagurile noastre. Gestul IPS Nicolae Corneanu de-a se împărtăşi din potirul Bisericii Greco-Catolice a stârnit febra printre ziarişti, membrii Sinodului şi, mai ales, în sânul laicatului ortodox. Manifestările de revoltă faţă de acest demers necanonic au depăşit uluirea societăţii civile la aflarea veştii că acelaşi cleric a fost răsplătit până în 1989 de Securitate pentru a turna confraţi, ortodocşi şi eterodocşi, tineri şi bătrâni, cetăţeni ai lumii fără deosebire de naţionalitate. În 1963, când Nicolae Steinhardt mai era încă la Aiud, organele de anchetă au oferit această caracterizare: „Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare. […] A rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le <apere> şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului.[2] Alianţa cinică cu religia politică a totalitarismului roşu a indignat mai puţin decât concelebrarea cu preoţii românilor uniţi ambivalent cu Roma. Au existat şi declaraţii romantice, desigur, grăbite să vadă într-un defect clar de rectitudine ecleziologică semnul profetic al unirii. Mulţi intelectuali timişoreni a uitat că acelaşi ecumenism oportunist l-a făcut pe IPS Nicolae să părăsească, în 17 decembrie 1989, urbea asediată de tancurile generalilor Stănculescu şi Chiţac de dragul dialogului interconfesional. Ceauşescu venea de la Teheran iar Corneanu pleca la Cairo, lăsând uşile bisericilor închise, iar treptele catedralei gata să primească sângele nevinovat al protestatarilor. Citește restul acestei intrări »


EXPRESIA LIBERTĂŢII ŞI POVARA LUCIDITĂŢII

30 ianuarie 2008

Context geopolitic

A greşit Biserica Ortodoxă „dezaprobând” apariţia Versetelor Satanice ale lui Salmon Rushdie? Dacă nu, atunci a fost momentul bine ales? Dar limbajul în care s-a exprimat acest efort de vigilenţă critică? Anumiţi comentatori s-au grăbit să observe că, deşi ierarhia s-a instalat într-o adâncă tăcere faţă de chestiunea colaborării cu fosta Securitate, Patriarhia are timp pentru lectura noilor traduceri de carte străină. Alţii s-au gândit să apropie numele PF Daniel de Ayatolahul Khomeini şi Biserica de instituţia cenzurii de tip Hezbolah („partidul lui Dumnezeu”). O banală declaraţie de presă a fost asemuită cu fatwa aclamată de zeci de mii de clerici şi agitatori islamici din 1988 încoace – cu liderul Al-Quaida Ayman al-Zawahiri aflat printre cei mai vehemenţi contestatari. Citește restul acestei intrări »


BIROCRAŢIE, ECUMENISM ŞI SOCIALISMUL ECLEZIAL

19 decembrie 2007

Dimensiunea socialistă a ecumenismului este trădată de apetenţele sale birocratice. În fond, birocraţii ecleziali doresc eliminarea competiţiei de orice fel şi mizează, astfel, pe logica centralistă a „planificării raţionale” a dialogului. Accentul cade pe regia unor idealuri cât mai abstracte. Creştinismul văduvit de particularitate şi de misionari care să-i recite partitura unică va semăna cu o firmă privată care nu mai joacă la bursă şi abdică la propria sa imagine. Citește restul acestei intrări »