Cristian Preda despre aroganţa parveniţilor (şi bonus: despre planeta Bamboo)

7 ianuarie 2010

„Este absolut inacceptabila aroganta acestor exponenti ai unor clase de afaceri care de altfel s-a imbogatit de pe urma contractelor pleasca date de la stat sau pacalind statul. Sunt foarte multi si in PDL si in PSD, eu personal ma simt agresat in decenta cea mai elementara atunci cand ii vad pe acesti oameni care sunt in mod fundamental dezarticulati dand lectii doar pentru ca, pe baza banilor pe care i-au castigat, ocupa pozitii de autoritate in partide intai, si isi permit sa viseze sa colonizeze statul.”

FIŞIER AUDIO

Vezi şi remarcile excelentului gazetar Cristian CÂMPEANU (România liberă):

Daca ar fi sa luam in serios argumentul ca ar fi o persoana mai articulata decat ceilalti membri ai asa-numitului „fenomen Dorobanti” si ca, in fond, s-au vazut lucruri mai rele in Parlamentul Romaniei, va trebui sa acceptam urmatoarea dilema sinistra: fie „grupul Dorobanti” sunt o ceata de babuini isterici iar caracterul „articulat” al tanarului Prigoana il transforma intr-un soi de „veriga lipsa” cu totul remarcabila, fie Parlamentul nostru este intr-atat de corupt incat accesul lui Junior ar fi, de fapt, o imbunatatire a calitatii Legislativului. Cat priveste celalalt argument – ca ne-am afla in prezenta unui exceptional de daruit om de afaceri la cei numai 23 de ani ai sai – atunci, daca ne amintim ca Bill Gates a avut primul sau mare succes la 24 de ani cand a reusit sa le vanda celor de la IBM primul sistem DOS pentru 50.000 de dolari, este evident ca Prigoana Jr. tinteste prea jos: cineva are urgenta nevoie de calitatile sale pe Wall Street sau in city-ul londonez.

PS: DESPRE UNIVERSUL DOROBANŢI ŞI PLANETA BAMBOO, PLUS CÂTEVA SPECII ALE PARVENITISMULUI JUVENIL au scris jurnaliştii de investigaţie de la CAŢAVENCU: AICI, apoi AICI.


THE ORTHODOX CHURCH OF AMERICA (OCA) ARE UN NOU MITROPOLIT PRIMAT

15 noiembrie 2008

Prea-Fericirea Sa Jonah, fost stareţ al Mănăstirii Sf. Ioan Maximovici din California, SUA.

Această alegere a avut loc după depunerea, în condiţii extraordinare, a mitropolitului primat Herman – la capătul unei lungi şi dureroase crize pastorale şi administrative care a zguduit în perioada 1992-2008 The Orthodox Church of America. Existenţa OCA datează din anul 1794, când a început ca misiune ortodoxă a Patriarhiei de la Moscova. Un scandal financiar de proporţii, preluat sub investigaţie de FBI, a ridicat semne grave de întrebare cu privire la manipularea unor sume de peste 3 milioane de dolari (majoritatea constând în donaţii), depuse în conturi bancare netransparente laicatului ortodox, însă cu aprobarea unor membri ai înaltului cler OCA. Această stare de lucruri a lovit profund în imaginea Bisericii Ortodoxe şi în încrederea laicatului ortodox faţă de un clerul neasistat, altminteri, de Statul federal american. Realegerea unui nou mitropolit, încercat într-o viaţă monastică profundă şi reală, deschide un nou capitol într-o istorie – sperăm, mult mai luminoasă – a OCA. Din această dureroasă experienţă toate Bisericile Ortodoxe surori, inclusiv Patriarhia română, vor avea pesemne o lecţie importantă de învăţat. (MN)


LECŢIA LUI MISES

21 octombrie 2008

SFÂRŞITUL CAPITALISMULUI (Dragoş Paul Aligică)

11 octombrie 2008

Ori de cate ori se inregistreaza o turbulenta economica mai semnificativa a pietelor mondiale, in mod au tomat se declanseaza o explozie de articole si interven tii publice anuntand cu o intensitate febrila prabusirea sau disparitia iminenta a capitalismului. Aceasta relatie cauza la reprezinta un fenomen perfect predictibil si este pusa in miscare de resorturi sociale, psihologice si ideo logice bine documentate in literatura dedicata problemei. De aici, doua corolare. Primul are o nuan ta ironica: la bursa pariurilor poti castiga bani buni mizand pe acest fe nomen. Al doilea are o nuanta euristica: marea ma jo­ritate a textelor sau a retoricii produse cu aceste ocazii nu are nicio legatura cu analiza sau predictia sociala. Prin urmare, prima eroare ce trebuie evitata de cei ce vor sa-si pastreze luciditatea in aceste circumstante este aceea de a-si pierde vremea luandu-i in serios pe cei atinsi de febra datului cu parerea privind colapsul capitalismului.

Capitalismul a tot fost dat prabusit si pe cale de disparitie de mai bine de 100 de ani, in nenumarate locuri si in nenu ma ra te randuri. Datele urmatoare evoca doar o parte a acestor momente: 1914, 1917, 1923, 1929, 1933, 1939, 1945, 1952, 1968, 1970, 1973, 1979, 1987, 1997, 2001. Sa spunem, deci, ceva ce tine nu de teorii economice savante, ci de simtul comun: poate ca or dinea capitalista se va prabusi si va disparea candva. Dar un sistem ce cuprinde, in grade si cu intensitati diferite, miliarde de oameni, care produce peste 90% din avutia globala, care s-a institutionalizat in toate sferele vietii so ciale de mai bine de 200 de ani, care satisface nevoile ma teriale ale unui numar imens de oameni la un nivel fara precedent istoric, neavand competitie viabila in aceas ta privinta, un sistem care se sprijina pe grupurile sociale cele mai inteligente, antreprenoriale si eficiente ale civilizatiei occidentale si care, mai ales, este ancorat in inclinatia naturala a fiintei umane de a se angaja in tranzactii libere nu dispare chiar asa, peste noapte. 

(Text apărut în Revista 22)