Il faut cesser de mépriser le Moyen Age (Sylvain Gouguenheim)

Dans Aristote au Mont-Saint-Michel, l’historien remet en cause l’idée selon laquelle le Moyen Age renoua avec la pensée grecque grâce à l’Islam. Son essai a suscité de vives critiques. Il y répond.

Il faut cesser de mépriser le Moyen Age, en effet. Ce qui me gêne dans l’expression «Islam des Lumières», c’est que, pour le grand public du moins, elle fait penser aux Lumières du XVIIIe siècle. Or, cette analogie est anachronique. Car, s’il y a indiscutablement des sciences arabes et si le savoir grec traduit dans le monde islamique prend toute sa part dans leur éclosion, on ne trouve pas, jusqu’à plus ample informé, dans la pensée médiévale arabo-musulmane de critique rationaliste, voire athée de la religion, qui est un signe distinctif des Lumières et qui se formulera d’ailleurs six siècles plus tard.

DAVID BENTLEY HART about Atheist Delusions: The Christian Revolution and Its Fashionable Enemies

 

David Bentley Hart

„With impressive erudition and polemical panache, David Hart smites hip and thigh the peddlers of a `new atheism’ that recycles hoary arguments from the past. His grim assessment of our cultural moment challenges the hope that `the Christian revolution’ could happen again.”-Richard John Neuhaus, former editor in chief of First Things 

„Provoked by and responding to the standard-bearers of `the New Atheism’, this original and intellectually impressive work deftly demolishes their mythical account of `the rise of modernity.’ Hart argues instead that the genuinely humane values of modernity have their historic roots in Christianity.”-Geoffrey Wainwright, Duke Divinity School

„In this learned, provocative, and sophisticated book, Hart presents a frontal challenge to today”s myopic caricature of the culture and religion that existed in previous centuries.”-Robert Louis Wilken, University of Virginia

Orlando Figes interzis la Moscova

Un reportaj al Radio Europa Libera.

Ilina Gregori despre necunoscutul Eminescu (recenzie Marius Chivu)

„Eminescu este încă insuficient cunoscut sub aspect biografic, subevaluat sub aspect intelectual şi, ca «poet naţional», prea îngust înţeles.“ De la aceste aprecieri a plecat Ilina Gregori cînd a scris aclamatul studiu „Eminescu la Berlin“ (în Studii critice, 2002), şi tot cu această credinţă a scris şi „Între Berlin şi Charlottenburg“, şi „Bucureşti, 28 iunie 1883“, cele trei studii alcătuind împreună volumul de faţă. 

ALLAN BLOOM on education

This age is not utterly insalubrious for philosophy. Our problems are so great and their sources so deep that to understand them we need philosophy more than ever, if we do not despair of it, and it faces the challenges on which it flourishes. I still believe that universities, rightly understood, are where community and friendship can exist in our times. Our thought and our politics have become inextricably bound up with the universities, and they have served us well, human things being what they are. But for all that, and even though they deserve our strenuous efforts, one should never forget that Socrates was not a professor, that he was put to death, and that the love of wisdom survived, partly because of his individual example. This is what really counts, and we must remember it in order to know how to defend the university. This is the American moment in world history, the one for which we shall forever be judged. Just as in politics the responsibility for the fate of freedom in the world has devolved upon our regime, so the fate of philosophy in the world has devolved upon our universities, and the two are related as they have never been before. The gravity of our given task is great, and it is very much in doubt how the future will judge our stewardship.

Allan Bloom, The Closing of the American Mind  ( 1988 )

PROF. ILIE BĂDESCU, UN MIREAN PREŢUIT DE PARTIDUL ROMÂNIA MARE

La sfârşitul anului 2008, Revista România Mare i-a acordat un permiu „Prof. univ. dr. ILIE BĂDESCU pentru intreaga activitate depusa ca director al Institutului de Sociologie al Academiei Române si ca rector al Universitatii Taranesti, institutie emblematica, pe care a creat-o impreuna cu romancierul Dinu Sararu.”

Să remarcăm, pe lângă discursul nostalgi pro-ceauşist al prof. Ilie Bădescu (editorialist „cu faţa spre Bizanţ” la „Ziarul Lumina”), toată pasiunea mitologizării condiţiei ţăranului român exersată într-o îndelungată carieră academică, situată frecvent la limita imposturii. Pe lângă cercetătorii onest pasionaţi de memoria spaţiului rural românesc (între care Horia Bernea, Costion Nicolescu şi alţi cercetători cumpătaţi în revendicările lor de ordin epistemologic), găsim printre apologeţii falşi ai culturii ţărăneşti câţiva protocronişti învârtoşaţi precum Artur Silvestri, Dinu Săraru sau Ilie Bădescu („director al Insitutului Naţional de Cercetare a Civilizaţiei Rurale al Fundaţiei „Nişte ţărani”).

Vlad Mureşan, despre christologia hegeliană

Încă din Jugendschriften, Hegel opune soluţia christologică unei gândirii a exteriorităţii, transcendenţei şi depărtării inaparente a divinităţii. Absolutul s-a atins deja cu relativul, care a fost astfel respins din sine în altul său propriu, astfel că nu mai există o exterioritate radicală între un „dincolo” divin şi un „dincoace” uman. Soluţia christologică devine, la Hegel o soluţie unificatoare universală, adevărata „piatră din capul unghiului” a sistemului speculativ, deci a Absolutului însuşi pe care sistemul îl reflectă şi explicitează în mod abreviat.  Astfel, christologia este „piatra cea din capul unghiului”, iar eshatologia este „ogiva” însăşi. Christologia este temelia, eshatologia este catedrala însăşi.  În orice teologie dogmatică, christologia este, fenomenologic, principiul de posibilitate al eshatologiei. Opera restaurativă a lui Christos este, pe verso, o operă destructivă: începutul restaurării omului este mediat prin începutul distrugerii păcatului.  Dificultatea filosofiei lui Hegel este că el ne obligă să privim simultan din două unghiuri: raportul fenomenologic exterior şi raportul ontologic interior. În acelaşi timp, pentru noi (für uns), deci în sine (an sich) putem spune: deşi fenomenologic, istoria desfăşoară încă dialectica (explicitarea externă a) actului speculativ, în sens ontologic fundamental (in eternitas), atât destrucţia păcatului cât şi mântuirea eshatologică s-au săvârşit deja.  Pentru că păcatul a desfigurat şi a distrus chipul omului, Întruparea debutează printr-o distrugere a distrugerii. Or dacă păcatul este certificatul de naştere al istoriei, Întruparea (christologia) este aruncarea păcatului – deci a istoriei, în agonie. Iar eshatologia rămâne să fie certificatul de deces al istoriei încă muribunde. Până atunci însă istoria se consumă convulsiv şi agonic. Precizare fundamentală: catastrofele istoriei recente au început din momentul în care 1. s-a renunţat la eshatologie (nihilismul lui Nietzsche este an-eshatologie strictă) şi 2. s-a vorbit de eshatologie fără christologie (e.g.clasa, naţiunea, rasa, statul preiau rolul providenţiator). Sintetic: în ambele uzurpări, eshatologia lasă locul 1. meono-latriei (anarhiei) sau 2. istorio-latriei (totalitarismului). 

VICTOR DAVIS HANSON despre soarta ştiinţelor umane

Until recently, classical education served as the foundation of the wider liberal arts curriculum, which in turn defined the mission of the traditional university. Classical learning dedicated itself to turning out literate citizens who could read and write well, express themselves, and make sense of the confusion of the present by drawing on the wisdom of the past. Students grounded in the classics appreciated the history of their civilization and understood the rights and responsibilities of their unique citizenship. Universities, then, acted as cultural custodians, helping students understand our present values in the context of a 2,500-year tradition that began with the ancient Greeks.

ZIZEK: BUFONUL MORTAL (Adam Kirsch în The New Republic)

Un articol despre neo-leninistul Slavoj Zizek.

CRIZA BANCARĂ DIN AMERICA: UN COMENTARIU DE BOGDAN ENACHE

Dintr-un punct de vedere liberal si bazat teoretic in principal pe teoria Scolii austriece de economie, solutia la aceasta criza nu este, grosso modo, decat sa lasi piata sa duca pana la capat corectia malinvestiilor generate de politica monetara laxa a Fed intre 2001-2004, cand dobanda de referinta (federal funds rate) a fost coborata de la 6% la 1%. Aceste alocari gresite de capital s-au concentrat in principal in sectorul imobiliar datorita activitatii masive a corporatiilor federale din domeniul ipotecar si a unor serii de reglementari, cum ar fi Community Reinvestment Act, cu efecte distorsionante asupra pietei. Cand dobanda de referinta a fost ridicata treptat, intre 2004 si 2007, de la 1% la 5,25%, creditul ipotecar s-a scumpit, cererea a scazut si piata imobiliara americana a intrat in declin. Caderea pietei imobiliare s-a repecrcutat, prin intermediul pietei ipotecare secundare de credit, in intreg sectorul financiar care detine cantitati importante de obligatiuni garantate de credite ipotecare.

MINORITΑΤΕΑ CONSERVATOARE ÎN CAMPUSURILE AMERICANE

Un interviu cu profesorul Robert P. George, Princeton University.

ÎNTRE EVANGHELIE ŞI NAŢIUNE: PR. DUMITRU STĂNILOAE

Between the Gospel and the Nation. Dumitru Staniloae’s Ethno-Theology, studiu publicat în revista Archaeus X (2006) no.3 (M. Neamtu)

PROFESORUL DAN SLUŞANSCHI A TRECUT LA CELE VEŞNICE!

Cu deosebită tristeţe comunitatea clasiciştilor români anunţă moartea timpurie a Profesorului Dan Sluşanschi, de numele căruia se leagă importante realizări academice ale ultimilor patru decenii. Traducător al lui Homer, specialist în studii indo-europene şi prieten al Părinţilor Bisericii, profesorul Sluşanschi a fost preţuit de generaţii de studenţi, elenişti şi latinişti cu precădere. Aceştia îi vor aduce un ultim omagiu, alături de familia îndoliată, la Biserica Sf. Ilie Gorgani, unde trupul neînsufleţit al profesorului se află depus în aceste zile. Slujba de inmorminatare va avea loc joi, 24 iulie, la ora 11 a.m, în acelasi sfânt lăcaş. Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!

BOGDAN BUCUR: STUDII BIBLICE ŞI PATROLOGIE

Între cei mai discreţi şi competenţi tineri români plecaţi la studii în străinătate se numără Bogdan Bucur. Profesor la Duquesne University (Pittsburgh, SUA), Dr. Bucur este ucenic direct al Pr. Prof. Alexander Golitzin (Marquette University) şi autor al unui impresionant număr de studii patristice publicate de reviste internaţionale de prim rang. El merită întreaga atenţie şi admiraţie a colegilor săi români.

ANDREI PLEŞU’s speech at the 6th EASR Congress for the History of Religions, 20 September 2006, Bucharest

NOUTĂŢI EDITORIALE

Numărul din Aprilie (2008) al revistei MODERN THEOLOGY publică un important studiu al teologului Patrick Aaron Riches (Centre of Theology and Philosophy, Department of Theology and Religious Studies, University of Nottingham) intitulat: “AFTER CHALCEDON: THE ONENESS OF CHRIST AND THE DYOTHELITE MEDIATION OF HIS THEANDRIC UNITY” Autorul discută hristologia calcedoniană în paralel cu teologia lui Joseph Ratzinger, aşa cum apare în ultima sa carte despre Iisus Hristos.

O altă importantă apariţie este volumul lui Jad Hatem despre filozofia Absolutului în opera tânărului Schelling, apărută la ZETA BOOKS. Volumul poate interesa exegeţii filozofiei ruse, deopotrivă, datorită influenţei (nediscutate) a tânărului Schelling asupra unor autori precum Vladimir Soloviov sau Serghei Bulgakov.

(m.n.)

JEAN-LUC MARION: IDOLUL ŞI DISTANŢA, HUMANITAS, 2008

Jean-Luc Marion, Idolul si distanta. Cinci studii, Humanitas, 2008

ISBN 978-973-50-1788-0
traducere de
Tinca Prunea-Bretonnet
si Daniela Palasan
control stiintific de
Cristian Ciocan
2008
editia I
13×20 cm
356 pagini
acta phaenomenologica

Atunci cand incearca „moartea lui Dumnezeu”, metafizica reveleaza amurgul idolului conceptual pe care-l botezase, cu de la sine putere, „Dumnezeu”. Abisul pe care-l descopera naruirea acestui idol, departe de a inchide problema lui Dumnezeu, o deschide, foarte larg, asupra paradoxului distantei: caci tocmai retragandu-se, in afara oricarui idol, survine Absolutul. Intimitatea creste odata cu distanta.
De la Nietzsche la Hölderlin, de la Hölderlin la Dionisie Areopagitul, „moartea lui Dumnezeu” redevine, prin punerea deoparte a Absolutului, chipul modern al vesnicei sale fidelitati, pentru ca, la sfarsit, sa insinueze rezerva paterna. Daca Absolutul s-ar sugera pe sine in retragere, ca Tata, oare am putea noi sa locuim distanta, ca fii? Astfel se degaja distanta, printr-o dubla dezbatere cu teologia Sfintei Treimi si cu gandirea diferentei, mai precis cu jocul in care, pe terenul deschis de Heidegger, intervin Levinas, Derrida si Urs von Baltasar si in care, in cele din urma, icoana recapituleaza diferenta in distanta. (Jean-Luc Marion)

WILLIAM F. BUCKLEY JR. A TRECUT LA CELE VEŞNICE

Gazetar, romancier, autor uluitor de prolific – peste 45 de cărţi de eseuri, memorii sau nuvele şi alte peste cinci mii de articole de gazetă, recenzii sau note – William F. Buckley Jr. s-a stins ieri din viaţă, la vârsta de 82 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Părinte al mişcării conservatoare şi un reputat polemist al jurnalismului audio-vizual, autor al unei longevive emisiuni TV: „Firing Line” (1966-1999, 1540 de episoade). În anul 1991, Buckley Jr. a fost distins cu Medalia Libertăţii de către preşedintele George Bush Sr. în semn de recunoştinţă pentru demnitatea cu care a traversat cele mai grele momente din istoria politică a Americii secolului XX.

Născut la New York în data de 24 noiembrie 1925, într-o familie cu rădăcini europene, William F. Buckley Jr. a fost fiul lui William Frank Buckley Sr. (texan cu line genealogică ascendentă în Irlanda catolică) şi Aloïse Steiner (cu origini elveţiene). Înainte de-a deveni un magnat al petrolului, tatăl a studiat dreptul şi limbile romanice la University of Texas din Austin. William Frank Buckley Sr. (1881-1958) şi-a câştigat averea iniţial prin investiţii în terenurile bogate cu ţiţei ale Mexicului, extinzînd apoi activităţile firmei sale în domeniul imobiliar. Soţia sa Aloïse Steiner (1895-1985) era fiica unei pioase şi prospere familii de industriaşi din New Orleans. Căsătorită în 1917 cu tânărul William Frank Buckley Sr., Aloïse a devenit mama a zece copii, cu toţii educaţi în credinţa romano-catolică şi crescuţi în acea atmosferă cosmpolită unde manierele elevate şi conversaţia poliglotă fac mereu casă bună.

ELITELE INTERBELICE ŞI PATRIMONIUL EUROPEAN AL CULTURII ROMÂNE

Curs săptămânal susţinut de Mihail Neamţu în cadrul atelierelor Fundaţiei Calea Victoriei începând cu data de joi, 28 februarie, orele 18.30. Atelierul se adresează atât tinerilor cât şi adulţilor interesaţi de subiectele propuse. Pentru informaţii suplimentare despre costurile şi condiţiile de participare puteţi suna la numerele de telefon 0723 167 892 sau 021-312 22 32 ori să trimiteţi un email la adresa: contact@fundatiacaleavictoriei.ro

ARGUMENT

Unul dintre efectele traumatice ale experienţei comuniste a fost eradicarea memoriei intelectuale care demonstra apartenenţa României la concertul ideilor europene. De la studiul eredităţii bizantine a Ortodoxiei până la deschiderea culturii politice către modernitate, perioada interbelică a reprezentat un moment de vârf al istoriei naţionale. Tinerilor nemulţumiţi de reţeta amneziei oferită de ideologiile consumeriste ori de tradiţia ratării balcanice, acest curs le propune o reflecţie despre raportul între „persoană” şi „instituţie” în România dintre cele două războie mondiale. În ceasul discuţiilor aprinse pe tema identităţii merită să ne punem o întrebare esenţiale: care au fost vocile culturii filozofice, istorice şi teologice în România mare prin care ne putem legitima astăzi într-un sens european?

SEMINAR KIERKEGAARD, Casa Lovinescu, Bucureşti

SEMINAR KIERKEGAARD

Coordonator LEO STAN

(Doctor in Studii regioase al Universitatii McMaster, Canada)

14-16 februarie 2008, Casa Lovinescu

ORGANIZATOR: Societatea Romana de Fenomenologie & Centrul de Studii Fenomenologice (Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti) cu sprijinul Casei Lovinescu

CONDITII DE PARTICIPARE: interes pentru filozofia lui Kierkegaard, disponibilitatea de a parcurge in prealabil bibliografia indicata mai jos si de a participa activ la dezbateri. (Bibliografia va fi oferita gratuit tuturor celor inscrisi la seminar si poate fi ridicata de la Casa Lovinescu, Blvd. Mihail Kogalniceanu, nr. 49, ap. 45).

Taxa de participare: 50 RON

Numar maxim de participanti: 20

Cei dornici sa participe se pot inscrie la adresa de email: seminar@phenomenology.ro trimitand un CV si o scrisoare de motivatie de ½ pagina. Data limita pentru inscriere: 1 februarie 2008.

ACADEMIA ROMÂNĂ ÎNFIINŢEAZĂ INSTITUTUL DE ISTORIE A RELIGIILOR

Guvernul a adoptat miercuri o Hotarare prin care se infiinteaza Institutul de Istorie a Religiilor, care se va afla in subordinea Academiei Române , se arata intr-un comunicat al Executivului. Activitatea Institutului de Istorie a Religiilor va consta in cercetarea stiintifica in domenii cum sunt istoria religiilor monoteiste, istoria religiilor indiene si iraniene, istoria religiilor politeiste din perioada antichitatii clasice, precum si religiile din perioada moderna. Institutul de Istorie a Religiilor va fi finantat de la bugetul de stat, banii fiind acordati bugetului Academiei Romane. Institutul va avea 15 posturi din care 12 vor fi ocupate de cercetatori.

Sursa: Guvernul Romaniei – Biroul de presa – 09.01.2008

ETIENNE GILSON DESPRE RAPORTUL DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ (I): ABELARD

„Abelard s-a rătăcit în strădania sa de a interpreta dogmele în mod raţional, în special dogma Treimii. însă, cu toate că a confundat uneori, din nefericire, filozofia cu teologia, el nu s-a abătut niciodată de la principiul că autoritatea trece înaintea raţiunii, că dialectica are drept scop principal lămurirea ade­vărurilor credinţei şi combaterea necredincioşilor şi, în sfîrşit, că mîntuirea sufletului ne vine din Sfintele Scripturi, şi nu din cărţile filozofilor.

INTERVIU CU SOLJENITIN

Spiegel publică un interviu cu Alexander Soljenitzin (n. 1918).

CE SUNT CULTURILE NAŢIONALE ÎN SPAŢIUL EUROPEAN? un eseu de Petre Guran

Ceea ce permite Europei azi sa se gândeasca ca o unitate este originea comuna a componentelor fiecarei culturi nationale. In încercarea de a unifica si cultural Europa, dincolo de obsesivul dialog dintre natiuni si insistenta asupra unitatii în diversitate, Comisia Europeana a initiat si masuri administrative, cum ar fi alinierea sistemelor universitare, de formare culturala si pregatire profesionala¹. Sansele de succes ale acestor masuri depind de adecvarea lor la realitatea si necesitatile societatii europene contemporane.

SECULARIZARE, TEOLOGIE ŞI BOICOTUL ISTORIEI

În Apus, abundă cărţile care propun o lectură genealogică a fenomenului secularizării abundă, fie că este vorba despre filozofi (e.g., Hans Blumenberg, Die Legitimität der Neuzeit, 1974; Charles Taylor, Sources of the Self, 1992), istorici (e.g., Owen Chadwick, The Secularization of the European Mind in the Nineteenth Century, 1990) ori teologi (e.g., John Milbank, Theology and Social Theory. Beyond Secular Reason, 1990; sau David Martin, Secularization. Towards a Revised General Theory, 2005). Toate aceste încercări – illustrate aici cu minime referinţe bibliografice – sunt însoţite de travaliul sociologilor, antropologilor şi etnologilor care amplifică inductiv rezonanţa ipotezelor de lucru ale teoreticienilor. Decorticarea fenomenului în America, Franţa sau Marea Britanie este poate el însuşi un efect sau chiar simptom al secularizării. Minuţiozitatea acestor studii impresionează şi obligă.

La noi, acest tip de discurs suferă de tomnatice restanţe. Din punctul de vedere al filozofiei, excepţia o reprezintă volumul Omul recent al lui H.-R. Patapievici.

DR. PETRE GURAN conferenţiază despre LITERATURĂ ESHATOLOGICĂ, IDEOLOGIE ŞI SOCIETATE ÎN BIZANŢ, SEC. XIV-LEA

Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române vă invită Marţi, 20 martie 2007, ora 11.00h, la comunicarea susţinută de Dr. Petre Guran pe tema:

 

“Literatură eshatologică, ideologie şi societate în secolul al XIV-lea în Bizanţ.”

 

Comunicarea va avea loc la sediul Institutului de Studii Sud Est Europene, Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13, etaj 4, Bucureşti, Informaţii suplimentare la telefon 021-318.24.29.

CONFERINŢELE DE LA PRINCETON

Recomandări din ciclul de Conferinţe găzduite de Universitatea din Princeton:

Episcopul Kallistos Ware, despre „Creştinismul răsăritean şi lumea occidentală“

Profesorul emerit Bernard Lewis, despre „Gândirea otomană despre război şi violenţă“

Dr. Steven Pinker, despre „Cuvinte şi reguli: ingredientele limbajului“

Dr. William Kristol: „Este religia în centrul războiului cultural din America?“

Dr. David Novak, despre „Libertatea religioasă: argumentul teologic“

Conferinţele sunt în limba engleză iar vizualizarea se fac cu ajutorul programului Real Player.

DR. PETRE GURAN: O CONFERINŢĂ DESPRE FORMA ARTISTICĂ ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ

Vă invităm la conferinţa susţinută de Dr. Petre Guran, bizantinolog, pe tema: 

“Funcţie, simbol şi forma artistică în antichitatea creştină” Joi 11 ianuarie 2007, 17.00h 

Sala 101, Facultatea de Istorie, Unversitatea Bucureşti.
Intrarea este liberă.

CURS DE VARĂ: TEOLOGIE ŞI FENOMENOLOGIE, CISNĂDIOARA, 29 August – 5 Septembrie 2007

The Summer Course

Cisnădioara, 29 August – 5 September 2007 

There are a number of questions that the participants at this Summer Course will try to address: how can phenomenology contribute to a better understanding of the religious life, in general? What are the limits of the phenomenological description, and of the hermeneutical enterprise, when it comes to a philosophical understanding of the sacred? What is the room left for the narrative within the world of noetic abstractions? Which are the major theological challenges met by those phenomenologists who, against the lures of relativism, still work under the classical presuppositions of universal rationality? 

COLOCVIU INTERNAŢIONAL: CONCEPTE FILOZOFICE ŞI METAFORE RELIGIOASE, SIBIU, 27-28 AUGUST 2007

INTERNATIONAL COLLOQUIUM
Sibiu, 27-28 August 2007 

“PHILOSOPHICAL CONCEPTS AND RELIGIOUS METAPHORS: NEW PERSPECTIVES ON PHENOMENOLOGY AND THEOLOGY” 

CALL FOR PAPERS 

The relationship between phenomenology and theology is one of the most debated topics in the field of Continental philosophy: from the Husserlian investigations of the religious life to the Heideggerian discussion of the Sacred, from the “theological turn” of the French phenomenology (epitomised by E. Levinas, M. Henry, J.-L. Marion or J.-Y. Lacoste) to the ever-growing interest of contemporary theologians for the phenomenological method, the conceptual boundaries between these two “disciplines” have been continuously debated. Until today, this subject remains one of the most controversial and pressing dimensions of contemporary thought. 

RESURECŢIA IMAGINII: DE LA TELEVIZIUNE LA ICOANĂ

În ultimii ani, editura Deisis din Sibiu a prezentat publicului românesc mai multe importante traduceri din aria fenomenologiei franceze orientate teologic. Autori precum Jean-Luc Marion, Michel Henry, Jean-Yves Lacoste au fost introduşi în cultura română graţie eforturilor editoriale consecvente şi singulare ale acestui proiect editorial. În cele ce urmează, voi discuta volumul lui Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului (2000), prima cartea a acestui autor tradusă în limba română, urmată fiind de În plus. Studii asupra fenomenelor saturate (2003), Fiind Dat. O fenomenologie a donaţiei (2003) şi Fenomenul erosului (2004), publicate la aceeaşi editură sibiană.

LECŢIA BIZANŢULUI POLITIC

Istoria capitulării Bisericii răsăritene în faţa statului bizantin are o valoare semnificativă şi instructivă pentru problema ortodoxă a configurării unei etici sociale în dispersia ei actuală ca rezultatul real al acestei capitulări. Impulsul original pentru reconcilierea bisericii cu imperiul a fost într‑adevăr hristologic şi înrădăcinat în aceeaşi eshatologie care a adus Biserica timpurie în conflict cu imperiul. Faptul este deosebit de important şi demn de amintit ortodocşilor. El ar trebui să servească lărgirii viziunii unei Ortodoxii actuale şi să o pregătească pentru posibilitatea istorică ca o etică socială ortodoxă coerentă cu experienţa eshatologică originară a Ortodoxiei cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi viziunea asupra lumii să poată fi în chip necesar diferită în formă şi conţinut de eticile sociale ale trecutului ei atât pre‑constantinian, cât şi bizantin. 

MOTIVAREA ELITEI: MODELUL ANGLO-SAXON

Scriu acest text după doi petrecuţi într-o altă ţară europeană, dar mai ales într-un alt tip de universitate şi sistem educaţional decât cele cu care mă „obişnuisem” în România. Nu cred că e momentul unei confesiuni, dar e poate nevoie ca cei de acasă să aibă în faţa ochilor şi punctul de vedere al celui care a trăit altceva şi a studiat altcumva. Sistemul universitar anglo-saxon este, spre deosebire de cel românesc, mai viabil şi mai flexibil, mai competitiv şi mai motivant. Să le luăm pe rand. Viabilitatea e demonstrată de avansul extraordinar pe care cercetarea în orice domeniu îl are în spaţiul anglo-saxon. Chiar şi omiprezenţa, aproape un monopol, limbii engleze în defavoarea altor limbi de circulaţie vorbeşte de la sine. Până şi într-un domeniu destul de conservator şi care este îndatorat încă studiilor serioase scrise în franceză sau germană, cum este cazul studiilor medievale, engleza îşi intră, din ce în ce mai serios, în drepturi.