H.-R. Patapievici, Europa şi darul creştinismului

23 decembrie 2009

Creştinismul i-a furnizat Europei identitatea sufletească inconfundabilă, i-a dat atitudinea specifică faţă de lume, i-a format aptitudinea de a o înţelege într-un mod original şi i-a pus la îndemână instrumentele fizice şi mentale care i-au permis unificarea ei, atât geografic, cât şi istoric. Fără creştinism, unificarea mentală a lumii ar fi fost cu neputinţă. Fără statele creştine, unificarea ei fizică, prin cucerire, ar fi rămas un proiect la fel de imposibil de atins precum strădania milenară a regatelor şi imperiilor tradiţionale de a înstăpâni peste lume o monarhie universală. Desigur, există crimele.

Istoria însă musteşte de sânge, iar cultura lumii e plină de strigătul de groază al omului aflat supt vremi, călcat în picioare de ele. Nici o civilizaţie nu a scăpat logicii crimei. Creştinismul s-a înscris şi el în această istorie, dar s-a ridicat împotriva ei prin faptul că i-a refuzat dreptatea. Crima există, admite creştinismul militant: dar dreptatea nu e de partea ei, proclamă creştinismul triumfător.

Rezultatul refuzului încăpăţânat de a da dreptate crimei chiar şi atunci când crima triumfă este marea reuşită a civilizaţiei europene (pe care, până mai ieri, obişnuiam să o numim doar occidentală). Civilizaţia europeană, în faţa istoriei, a ales să susţină în faţa forţei dreptatea celor slabi şi neajutoraţi – aşa cum a făcut, singur între alte religii triumfătoare, creştinismul.

Reclame

Vladimir Tismăneanu despre deschiderea arhivelor Partidului Comunist

26 octombrie 2009

Specialisti manipularii si mistificarii, propagandistii ceausisti mascati in istorici, nu aveau/nu au nici cel mai mic interes in luminarea acestor pagini tenebroase de istorie a Romaniei. Acum cativa ani, Ion Iliescu a acuzat demersul Comisiei Prezidentiale de “pasiunea de a ne uita prin gaura cheii”. Ne-a numit, “scribalai” obsedati de “scormonitul prin dosare”.  Biografiile activistilor, afirma Iliescu, nu conteaza pentru a intelege epoca. Abordarea noastra este multicauzala: conteaza structurile institutionale, nivelul explicatiilor macrosociale, dar si istoria subiectiva a nomenklaturii. Ne intereseaza autobiografiile celor care au guvernat bestiarium-ul comunist, cum si-au construit carierele, prin ce minciuni, masluiri, false eroisme, intrigi sordide, lovituri de pumnal pe la spate, hagiografii comandate oportunist, complicitati secrete, vendete, epurari si abuzuri…


Dan Tapalagă despre impasul reformei de stat a României

16 octombrie 2009

Prin cele doua nominalizari din afara lor, partidele romanesti arata ca si-au epuizat complet resursele interne, ca traverseaza cea mai mare criza de solutii si credibilitate de dupa 89. Arata cat de nereformate, imbatranite si putrede sunt pe dinlauntru incat nu mai pot pacali pe nimeni, asa ca apeleaza la nemti si tehnocrati in spatele carora isi incoloneaza toti ratatii politici.

PS: Despre filozofia economică a premierului desemnat, vezi Hotnews.Ro.


Natalya Estemirova, activistă pentru drepturile omului, ucisă în Cecenia

18 iulie 2009

Natalia Estemirova

Natalia Estemirova

Rusoaica Natalya Estemirova, colaboratoare a organizatiei “Memorial” pentru apararea drepturilor omului, a fost gasita moarta, miercuri dupa-amiaza, la cateva ore dupa ce fusese rapita in Cecenia. Cadavrul ciuruit de gloante al Nataliei Estemirova, a carei rapire a fost anuntata anterior de organizatia pentru apararea drepturilor omului, a fost gasit la ora locala 17.20 (16.20 ora Romaniei) intr-o padure din apropiere de Nazran, principalul oras din Ingusetia, informeaza agentia Reuters, citata de The Telegraph.

Mai mult aici sau aici


Ura pentru intelectuali, studenţi şi cărturari: zguduitoare mărturii despre lupta de clasă a anilor 1990

15 iunie 2009

În EvZ, Vlad Stoicescu îl intervievează pe Constantin Dobre, Lider al revoltei miniereşti din 1977 despre 13-15 iunie 1989. Iată un fragment:

Din Hotelul Majestic am văzut cum un biet student – înăltuţ, blond, slăbuţ, cu plete până sub urechi, îmbrăcat doar în cămaşă şi blugi) – aflat pe acoperişul Universităţii, pe jumătate în afara ferestrei podului de pe acoperiş, a fost împins spre spate, s-a dezechilibrat, s-a rostogolit şi a căzut pe cimentul din spatele Universităţii. Abia atunci au început scenele de oroare şi animalism: o mulţime de mineri, dar mineri-mineri, nu pretinşi – cred că nimeni nu mă poate acuza că nu aş fi putut sau nu aş putea să deosebesc minerii de cei care s-au pretins sau se pretind a fi mineri, oricât s-ar strădui să mimeze gesturile şi mimica minerilor adevăraţi – au năvălit peste acel tânăr student şi l-au tocat, pur şi simplu, cu picioarele, bâtele, răngile şi furtunurile de cauciuc cu inserţii de metal, prevăzute la ambele extremităţi cu conecţii metalice.

Cunosc acel tip de furtunuri, folosite în minele de cărbune pentru pomparea presiunii de ulei la stâlpurile metalice de susţinere a tavanului şi la combinele pentru tăierea cărbunelui. Retrăiesc aievea strigătele bestiale şi chemările animalice la linşaj, scormonirea ochilor cu călcâiele cizmelor, depărtarea picioarelor şi lovirea şi călcarea repetată a testicolelor…


Andrei Pleşu: De la Karl May la Karl Marx

19 mai 2009

Eric Hobsbawm este o celebritate. La 92 de ani, el are în spate nu numai o solidă carieră academică, ci şi o biografie unică. A fost martorul (şi analistul) tuturor catastrofelor istorice din veacul trecut şi are ghinionul (resimţit ca şansă ştiinţifică) de a fi contemporan şi cu prima mare catastrofă a veacului nostru: criza economică. E firesc să cauţi, în toate manifestările publice al venerabilului savant, explicaţii şi, dacă se poate, soluţii. Am deschis, prin urmare, febril, ultimul său interviu, apărut într-o publicaţie germană. Din păcate – o spun fără nici o satisfacţie – ceea ce am găsit e o alternanţă de presentimente apocaliptice şi de platitudini, perfect previzibile în cadrul opţiunii sale marxiste. La sfîrşit nu eşti nici mai optimist, nici mai lămurit. 


Un Marx necunoscut (recenzie la Leszek Kołakowski)

7 aprilie 2009

Secera şi ciocanul rămân astăzi simboluri ale vitalităţii ideii comuniste în ţări foarte apropiate, cum ar fi Moldova, Belarus sau Rusia, dar şi marca unei perverse nostalgii exprimate în mediile stângiste occidentale. Cine a fost cu adevărat Karl Marx şi care sunt cele mai importante versiuni ale doctrinei sale economice, politice şi sociale? Volumul întâi al prestigioasei analize a lui Leszek Kołakowski este rezultatul unei atente confruntări cu textele originale şi cu exegeza marxologică a primei jumătăţi de secol XX.

Autorul identifică sursa îndepărtată a gândirii dialectice într-o tradiţie metafizică pe care Marx însuşi a contestat-o: Plotin, Eriugena, Cusanus. Dacă gânditorii antici şi medievali propuneau o soluţionare de tip contemplativ-religios a problemei dualităţii trup-minte sau materie-spirit, făcând mereu recurs la sinele mai profund al interiorităţii, modernii – începând cu Hegel – introduc un element nou în ecuaţia auto-comprehensiunii: Istoria. Progresismul optimist al epocii luminilor face ca nu trecutul mitic sau originea transcendentă să reprezinte punctul de fugă al tabloului lumii, ci viitorul unei umanităţi înnoite prin revoluţia social-politică. Aceasta a fost viziunea şcolii hegeliene de stânga, refractară la elementele de conservatorism din Filosofia Dreptului scrisă de autorul Fenomenologiei Spiritului. Tânărul Marx s-a hrănit din viziunea atomist-materialistă a lui Democrit (opusă hedonismului pasiv al epicurienilor), critica psihologistă a religiei operată de Ludwig Feuerbach (1804-1872) şi demitologizarea Bibliei propusă de către David Strauss (1808-1874), filosofia acţiunii schiţată de contele August Cieszkowski (1814-1894) şi ateismul cinic al lui Bruno Bauer (1809-1882). Numai această suită de angajări polemice şi fraternizări interesate scoate la iveală semnificaţia primei propoziţii a cărţii lui Kołakowski: „Karl Marx a fost un filosof german.” Citește restul acestei intrări »