Sorin Ioniţă despre narcisismul intelectualilor şi fuga de taxe

Interesantă viziune: nu ne deranjaţi cu taxele, că suntem la workshop de creaţie cu Cel de Sus. Lăsând la o parte faptul că nici cea mai umilă, dar onestă, muncă manuală pe lumea asta nu este „mediată de Fisc” (!?), ci se face prin efort pur individual, statul prelevând doar o parte din rezultatele ei pentru redistribuire (cu care, am impresia, majoritatea semnatarilor scrisorii sunt în principiu de acord), ideea că doar produsele de serie trebuie impozitate, iar cele unicat nu, duce la efecte curioase.

De exemplu, exceptează de la impozitare o grămadă din pro – ducţia firmelor româneşti – de la tablă la pantaloni, de la vinuri la grâu de panificaţie – care au avut dintotdeauna o problemă cu asigurarea calităţii şi constanţei în execuţie, astfel încât fiecare produs ajunge un unicat în felul său, ajustat din ciocan de meşterul genial plasat ultimul pe bandă.

Dar ce să-i faci, oameni suntem: e bună justiţia socială, dar să se facă pe buzunarul vecinului macaragiu, care nu ştie să compună epistole deschise întru scutirea de taxe, nu al meu, intelectual creator.

BONUS ADEVARUL: RAPORTUL SALARIATI versus PENSIONARI


Anunțuri

2 Responses to Sorin Ioniţă despre narcisismul intelectualilor şi fuga de taxe

  1. despinavestea spune:

    In sfarsit ,cineva cu capul pe umeri !

  2. delaepicentru spune:

    Are dreptate Ioniţă. Intelectualii plătiţi din drepturi de autor susţin absurditatea: 1=0.

    Poate nu ar strica să mai muncească şi intelectualii înafara ţării, pentru a vedea cum se aplică schemele de impozitare. Intelectualii ar scăpa de viziunea sofistică a conului Leonida. Ar descoperi că pînă şi împrumutul este avere. Şi se impozitează. Ar descoperi că orice asigurare încasată reprezintă venit, ce se adaugă în formula de calcul a venitului global anual. Orice pariu cu cîştig material reprezintă venit. Orice trofeu în bani reprezintă venit, fie că a fost cîştigat cu muşchii fie cu neuronii.

    Ar descoperi că în ţările civilizate, există un principiu: impozitarea unică. Principiul e simplu: 1=1. Nu e egal nici cu zero, nici cu doi. Observaţia se leagă şi de sofismul pensionarului. Iată ce scriam pe blogul lui Doc:

    Contribuţiile la pensie intră în formula de calcul la capitolul deduceri de impozit pe venit. Cînd pensiile încep a fi plătite, ele devin venit. Care se supune impozitării.

    Aşadar, pe baza principiului impozitării unice, pensiile pot constitui obiect al impozitării dacă în perioada activă echivalentul contribuţiilor la asigurările de pensie au fost deduse.
    Pensiile NU pot fi impozitate în următoarele două situaţii:
    1) dacă cuantumul anual al pensiei este sub baza de impozitare, şi
    2) dacă contribuţia la fondul de pensii nu a fost dedusă la vremea respectivă din impozitul pe venit.

    În lumina principiului evitării dublei impozitări, constatăm că TOATE pensiile speciale (pentru care titularul nu a vărsat un leu în perioada activă) peste un anumit cuantum, sunt IMPOZABILE.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: