Ortodoxie şi ordoliberalism: câteva convergenţe

Critica materialismului, împărtăşită de etica ortodoxă şi doctrinarii liberalismului clasic, arată cât de nesatisfăcătoare este definirea raporturilor de piaţă în termeni de exploatare. De fapt, mecanismele economiei de piaţă nu pot funcţiona în absenţa unor valori imponderabile, care menţin interacţiunea sănătoasă între participanţii la schimbul de bunuri: încrederea, prudenţa, curajul, rezistenţa la corupţie, acceptarea naturală a competiţiei şi a ierarhiilor meritocratice. În societăţile totalitare, absenţa acestor înclinaţii e substituită prin implementarea forţată a unei economii planificate. În societăţile libere, absenţa acestor virtuţi fundamentale subsumate unei etici a responsabilităţii face mai vulnerabilă comunitatea, slăbeşte Statul şi, ca atare, alungă capitalul material şi uman al comunităţii business. Virtutea, aşadar, contribuie direct la eficienţa unui sistem economic. Pentru a da un singur exemplu: acolo unde munca nu este justificată din perspectiva unei logici spirituale sau a unui imperativ moral, costurile de implementare cresc exponenţial. Acolo unde respectarea cuvântului dat (contractul scris sau verbal) face parte din cultura persoanei sau a comunităţii, procesul economic e mult mai dinamic.

Ortodoxia şi ordoliberalismul vor susţine cu egală vigoare corelaţia directă între productivitate şi consum. O societatea care consumă mai mult decât produce intră în logica suicidară a irosirii timpului şi a resurselor.

De asemenea, Ortodoxia răsăriteană converge cu perspectiva lui William Röpke asupra importanţei instituţiilor intermediare, care mediază relaţia între individ şi Stat. Existenţa micilor întreprinderi, a asociaţiilor, a breslelor profesionale, a fundaţiilor private, a ONG-urilor şi a parohiilor garantează un grad mai ridicat de responsabilitate pentru fiecare cetăţean de rând, evitând astfel capcana proletarizării şi a anonimizării maselor. O economie la scară umană va preveni orice deviere comportamentale către zona pur speculativă, în care profitul pe termen scurt angajează riscul unor catastrofe bancar-fiscale pe termen mediu şi lung. Întrucât o comunitate istorică reală îi include pe cei de ieri (de la care am moştenit un etos, instituţii şi anumite cadre mentale), cei de astăzi (care iau decizia) şi cei de mâine (care, foarte adesea, poartă sarcina deficitelor bugetare şi a datoriilor statelor suverane).

Existenţa instituţiilor intermediare vascularizează ţesutul social prin schimbul între idei şi practici situate mereu „la firul ierbii”. Meritele pieţei nu trebuie să piardă din vedere condiţia socială, materială şi spirituală a omului implicat în procesul de producţie. Personalismul de inspiraţie creştin-ortodoxă converge cu intuiţiile lui Eucken şi Röpken privind importanţa factorilor culturali. Reducţionismul economiştilor moderni, care tinde să trateze omul ca pe o maşină, pierde din vedere situarea istorică, etică, politică şi socială a fiecărei făpturi umane. Piaţa economică nu este cu adevărat liberă atunci când îngroapă caracterul relaţional al omului, transformându-l într-un atom izolat, lipsit de bucuria comuniunii şi a dialogului cu aproapele său (Celălalt).

Pentru William Röpke, societatea umană este un eco-sistem dependent de câteva echilibre foarte fine. Sfera economică nu trebuie separată de cadrul politic ori dinamica socială a unei comunităţi – şi, cu atât mai puţin, de sursa vitalităţii sale spirituale (creştinismul). Această dimensiune holistică a doctrinarilor ordoliberalismului pare să lipsească din operele teoreticienilor Şcolii de la Manchester sau chiar ai Şcolii de la Chicago. Libertatea comerţului nu se poate rezuma doar la exaltarea libertăţii de alegere; pe lângă acest privilegiu incontestabil al individului occidental (bucuros de posibilitatea de-a opta, acolo unde alţii ajung să „decidă” ascultînd de vreun ukaz), e nevoie de intuiţia unui macro-echilibru socio-economic, prin care avantajele de ordin fiscal să nu conducă la patologii de ordin civic sau cultural.

(MN)

Anunțuri

One Response to Ortodoxie şi ordoliberalism: câteva convergenţe

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: