Despre sărăcie şi prosperitate (câteva reflecţii)

Ortodoxia răsăriteană subliniază faptul că sărăcia nu este un fenomen care poate fi redus la un set de aparenţe şi realităţi materiale. Grija pentru cei nevoiaşi – în mod evident prezentă în textele biblice şi patristice – nu poate pierde din vedere cauzele complexe şi profunde ale sărăciei endemice. Aşa cum perspectiva biblică asupra igienei corporale, de pildă, evoluează dinspre textele de început ale Vechiului Testament către Noul Testament, şi perspectiva asupra sărăciei nu se poate limita la discursul din Psalmi sau Proverbe. De ce? Pentru ca „litera ucide iar Duhul înviază„. Pe lângă argumentele de ordin spiritual, mai există şi constrângerile impuse de raţiune. Ştim astăzi că eradicarea leprei prin mijloacele medicinei moderne nu face mai puţin actuală parabola evanghelică despre cei zece leproşi; nici tratarea unei boli de piele nu se face prin implorarea unui miracol. În acelaşi fel, pauperitatea nu va dispărea printr-un program de redistribuţie (chiar şi sub control teocratic) a bunurilor.

Cum privim sărăcia, aşadar? Nu putem ignora, în primul rând, faptul că legile şi respectarea lor, cadrul instituţional şi constituţional de funcţionare a corpului politic, respectul drepturilor fundamentale (la viaţă şi la proprietate), accesul la cunoaştere şi educaţie, facilităţile fiscale, dar şi normele etice rezultate din anumite practici culturale şi religioase – toate acestea pot contribui la ieşirea din pauperitate, sau, dimpotrivă, la adâncirea în viciile cronice ale economiei de subzistenţă. O viziune unilaterală şi strict deterministică asupra culturii materiale (cu toată afluenţa sau penuria existentă) va permite oricând revenirea la egalitarismul invidiei şi la incriminarea ideologică a „exploatatorilor” (cei îmbogăţiţi fie legitim, fie ilegitim, fie prin moşteniri „imorale”, fie prin eforturi proprii).

Evident, compasiunea şi milostenia rămân valori nobile şi perene, atâta vreme cât ele nu cad sub incidenţa unui dictat statal. Sărăcia fizică este adesea favorizată din perspectiva disciplinei spirituale asumate de cei foarte puţini (statistic vorbind) care asumă voturile monahale. Sărăcia fizică nu exclude însă bogăţia de idei sau pulsul vital şi înnoitor al creativităţii. Soluţia pentru ieşirea din sărăcie nu poate fi confundată, aşadar, cu retorica teologilor neo-marxişti ai „eliberării”, incapabili să investigheze cauzele structurale ale dependenţei unor continente precum Africa sau America Latină de ajutorul străin[1].

În calitate de confesiune religioasă deschisă comunicării cu alteritatea – favorabilă aşadar misionarismului –, Ortodoxia nu poate ignora un fapt crucial pentru întâlnirea între culturi şi popoare: libertatea comerţului cu idei, valori şi produse materiale. Îmbogăţirea aproapelui – a familiei sale şi a ţării acestuia – nu poate surveni acolo unde domină reglementările protecţioniste şi interesele de grup, de clan sau de trib. Adesea, sărăcia este rezultatul împovărătoarelor bariere puse în calea negoţului de bunuri, precum şi a lipsei de protecţie legală în favoarea proprietăţii private.

Factori agravanţi pentru sărăcia mai pot fi: îndatorarea masivă la nivel individual şi ignorarea relaţiei între cheltuieli şi venituri; supralicitarea creditului în absenţa productivităţii; birocraţie pletorică, costisitoare şi constipată a statului; excesul de reglementare a pieţelor; sindicalismul care face imposibilă adaptarea sectorului guvernamental la turbulenţele naturale ale pieţei libere; ignoranţa intelectuală şi retardarea tehnologică (tema biblică a comorii ascunse fiind relevantă şi sub planul economiei – un caz notoriu fiind resursele bogate de minereu din Afganistan, în valoare de 1 trilion de dolari, complet neexplorate până în 2010), etc.

Pe scurt, sărăcia este un fenomen tulburător, pe care însă teologia ortodoxă nu-l poate trata dintr-o perspectivă monocauzală şi „monofizită” (ignorând aşadar factorul uman).

Mihail NEAMTU

Bonus: vezi şi Costel Stavarache, despre compasiune.


[1] Hernando de Soto, The Mystery of Capital: Why Capitalism Triumphs in the West and Fails Everywhere Else, Basic Books, 2000; Dambisa Moyo, Dead Aid: Why Aid Is Not Working and How There is Another Way for Africa, New York, Farrar, Straus and Giroux, 2009; Michael Novak, The Catholic Ethic and the Spirit of Capitalism, Free Press, 1993.

Anunțuri

2 Responses to Despre sărăcie şi prosperitate (câteva reflecţii)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: