Politicienii-artişti şi adevărata maimuţăreală parlamentară

Actele politice decid asupra destinelor oamenilor. În clipe grele pentru o ţară, trebuie asumate gesturi nu doar impopulare, ci şi anti-populiste. O Românie în pragul falimentului nu are nevoie de saltimbanci, comici de meserie sau vedete mediatice. Salvarea economiei unei ţări nu se face cu adjective inflamate sau ţopăieli acrobatice, ci prin calcule reci, bazate pe cifre şi statistici. E imperativ acum uzul raţiunii, nu al isteriei. Este importantă acum practica dialogului, iar nu reluarea mineriadelor retorice, ascunse sub imaginea practicii jurnalistice…

La 15 iunie 2010, votul exprimat în Parlament a decis continuarea măsurilor de austeritate, atât de necesare unui stat obez, căpuşat de un alambicat sistem birocratic, pe cât de ineficient, pe atât de costisitor. Prin reducerea cheltuielilor Statului, sectorul privat este scutit de creşterea taxelor. Presiunea salarială va conduce, să sperăm, la reajustarea ministerelor şi a agenţiilor guvernamentale, pe lângă alte instituţii finanţate din bugetul public. Pensiile nesimţite vor fi abolite; cumulul de sporuri nejustificate va dispărea. Trebuie să credem că vor fi eliminate şi risipa, şpaga, contractele aranjate, lipsa de performanţă.

În tot acest context dificil, reprezentat de începutul concret al reformei Statului, n-au lipsit trădările din aripa coaliţiei. Pe lângă abdicările de uz curent, s-a remarcat atitudinea doamnei Teodora Trandafir, sprijinită într-o campanie electorală recentă europarlamentarul Cristian Preda. Pentru mulţi, trecerea din studiourile cu manele înspre Camera Deputaţilor n-a fost deloc neproblematică (ţinînd cont şi de avertismentul Prigoană Jr). Şi totuşi, un distins universitar (care socotea posibilitatea relansării doctrinei creştin-democrate drept o simplă „maimuţăreală”) a lansat cu entuziasm (şi deci fără prudenţă de extracţie conservatoare) candidatura unei persoane care, după numai câteva săptămâni, s-a dovedit capabilă de un comportament politic labil, neloial şi lipsit de solidaritate.

Fără să fie deloc singura lipsă a PDL, e probabil timpul ca recrutarea cadrelor să se facă, în sfârşit, pe criterii meritocratice. Nici notorietatea mediatică obţinută prin metode îndoielnice (când nu gregare), dar nici elitismul birocratic al celor care vor poziţii de conducere fără o confruntare directă cu electoratul, nu pot să domine politica viitorului în România. (MN)

Post-Scriptum:

Pseudo-morfozele inerente oricărei translatări doctrinare conduc, evident, şi la „maimuţăreli”. Dar atunci ar trebui să spunem că totul poate fi subiectul unei imitaţii de proastă calitate: liberalismul in PNL, socialismul la PSD, popularismul la PDL, conservatorismul în PC, etc. A vorbi despre „epuizarea” resurselor crestin-democratiei reflectă mai degrabă nişte convingeri ideologice, iar nu constatările empirice culese de pe teren. Dimpotriva, datele sociologice spun ca exista milioane de creştini in Romania care nu se simt reprezentati in corpul executiv si/sau legislativ. Dovadă: absenteismul cronic din ultimele decenii la toate alegerile democratice din România. Initiativa dlui Teodor Baconschi de reconfigurare a unui pol crestin-democrat de dreapta (in alianta cu liberalii clasici – Valeriu Stoica, Dragos Aligica, etc.) e semnificativa TOCMAI in acest context.

Anunțuri

10 Responses to Politicienii-artişti şi adevărata maimuţăreală parlamentară

  1. dailyrumour spune:

    Fără a scuza proasta inspirație a d-nului Preda în privința susținerii fostei partenere a lui M. Badea, cred că nimeni nu este infailibil în a măsura caracterul celorlalți, iar „maimuțăreala” creștin-democrată la care se referă d-nul Preda, care nu are dealtfel nici o legătură cu subiectul, este restricționată destul de clar în interviul impricinat ca fiind apanajul PNȚ-CD/Miluț, deci nu era cazul să săriți, nu cred că omul a vrut să vă jignească.

    Fragmentul exact este:

    „A doua resursă importantă pentru dreapta nu vine, aşa cum cred mulţi, din zona creștin-democrată, care mi se pare că este în România de azi o maimuțăreală. Eu cred că la noi resursele pentru creștin-democrație au fost epuizate. Creștin democrația a fost încercată de PNȚCD, de altfel, dintr-o ambiție pur internaționalistă: au vrut să fie primii care să asume o integrare în familia creștin-democrată și și-au adăugat acest “CD”. Din păcate, resursele politice ale creștin-democrației europene nu au fost exploatate de PNȚCD, deşi acesta a rămas în internaționala CD şi a fost recunoscut de PPE. De altfel, în momentul de faţă Miluț e membru în PPE.”

  2. Antiteze spune:

    Dailyrumour:

    Multumesc. Dar atunci dl Preda trebuia sa spuna ca TOATE DOCTRINELE la noi sunt maimutarite: liberalismul in PNL, socialismul la PSD, popularismul la PDL, etc. Mai cred ca „epuizarea” crestin-democratiei reflecta convingerile ideologice ale dlui Preda, iar nu niste constatari empirice, pe teren. Dimpotriva, datele spun ca exista milioane de crestini in Romania care nu se simt reprezentati in corpul executiv si/sau legislativ. Coroborati declaratiile acestea si cu cele privind religia in scoli, etc, si veti intelege ce spun prin „apriorismul ideologic” al dlui Preda (un eminent universitar si remarcabil autor, dar si un politician care se declara eurooptimist si atunci cind pietele constata prabusirea monedei Euro, criza, etc). Initiativa dlui Baconschi de reconfigurare a unui pol crestin-democrat de dreapta (in alianta cu liberalii clasici – Valeriu Stoica, Dragos Aligica, etc.) e semnificativa TOCMAI in acest context.

    Cu stima,
    MN

    https://grupareaaproape.wordpress.com/2010/05/16/teodor-baconschi-despre-alianta-intre-crestin-democratie-si-liberalism/

  3. dailyrumour spune:

    „dl Preda trebuia sa spuna ca TOATE DOCTRINELE la noi sunt maimutarite: liberalismul in PNL, socialismul la PSD, popularismul la PDL, etc.”

    Implicația e că nici unul dintre partide nu are nici un politician onest din punct de vedere doctrinar. Dar acest lucru nu este adevărat. Sau vreți să spuneți că d-nul Voinescu maimuțărește conservatorismul, una din doctrinele populare?

    Eu personal nu știu de date care să indice ne-reprezentarea legislativă a milioanelor de creștini din România (poate scrieți un articol despre asta), mie personal mi se pare că situația stă exact invers (*), iar oricum de la creștini la creștin-democrație e o diferență peste care nu se trece doar prin aranjarea cuvintelor în propoziție.

    Până ce inițiativa d-nului Baconschi devine mai mult decât „vapourware”, creștin-democrația română, vorbind despre cea manifestată în politică, se cam rezumă la maimuțăreala lui Miluț.

    Oricum, mi se pare un argument sub centură în a folosi euro-optimismul d-nului Preda ca un soi de indicativ că acesta și-a pierdut mințile, pentru a invalida convingerile domniei sale privitor la inoportunitatea studierii religiei la școală.

    Vă reamintesc că euro nu s-a „prăbușit” deocamdată (deși într-adevăr a slăbit și este criză), nici nu cred că poate spune cineva cu certitudine că el va avea acest destin. Iar studierea religiei în școală – un subiect care nu are nici o legătură cu moneda unică – este cu siguranță un lucru asupra căruia putem avea cu toții opinii, chiar divergente de ale dvs?

    (*) Atunci când religia este formal opțională, dar ora de religie este pusă, la presiunea preotului, în mijlocul orarului, astfel încât copiii ai căror părinți optează împotriva orei de religie trebuie să stea pe hol sau în curtea școlii, se formează un sentiment deosebit vis-a-vis de drepturile nerespectate ale creștinilor și influența pozitivă, tolerantă, a bisericii ortodoxe.

    Un alt exemplu ar fi salariile preoților (plătite, cred, din banul public, nu de către enoriași) sau oportunitatea de a cheltui banul public pe miile de construcții de biserici din țară, culminând cu sume faraonice pentru Catedrala „Mântuirii”, în timp ce în spitale se moare de septicemie, iar pacienții trebuie să cumpere până și pansamente.

  4. Antiteze spune:

    @dailyrumour

    Apreciez sincer tonul civilizat si echilibrat al interventiei dumneavoastra. Eu spun doar atit: sa declari o maimutareala crestin-democratia romaneasca (fara a preciza ca exista si alte resurse intelectuale, politice si umane decit Milut & co.), pe de o parte, si sa dai girul unei doamne fara convingeri doctrinare e cel putin idiosincratic. Ceri o coerenta imaculata unui tip de discurs politic, dar lasi loc de aproximatii (cu efect jalnic, asa cum s-a vazut astazi) cind vine vorba de o vedeta TV… Pur si simplu, nu reusesc sa vad aceeasi masura.

    Cit despre dezinteresul unei largi mase de cetateni romani fata de politic, faptul e notoriu (si confirmat la alegerile europarlamentare, mai cu seama). Reprezentarea valorilor crestine mi se pare vaga, daca nu cumva inexistenta, in Parlamentul romanesc. Cit despre Catedrala Mantuirii, mi se pare ca deja subiectul s-a schimbat – comentariile mele critice la pastoratia BOR post-1989 sunt disponibile in citeva volume (Bufnita din darimaturi, Elegii conservatoare, etc).

  5. dailyrumour spune:

    Eu înțeleg ce vă supără, dar cred că exagerați pentru că mi se pare evident că era vorba de Miluț & co, unde sunt dealtfel convins că împărtășiți opinia d-nului Preda.

    Resursele creștin-democrației române, dincolo de creștini și intențiile d-nului Baconschi, deci ca manifestare politică, cred că sunt greu de identificat. De aici e ușor pentru cineva în a face acea apreciere negativă (poate eronată dar evidența erorii e foarte subtilă). Oricum, e departe de a cere „o coerenta imaculata”, așa cum spuneți.

    În privința dezinteresului cetățenilor, este cu totul altceva față de ne-reprezentativitatea politică a creștinilor. Sunt convins pe de o parte că cetățeni de toate credințele posibile se simt ne-reprezentați politic, și pe de altă parte, personal mă întreb în ce formă lipsește reprezentarea creștină din viața publică sau politică.

    Vă spun cu tot respectul și fără nici o urmă de sarcasm: există mass-media ortodox creștină, sărbători publice creștine, politicienii jură pe biblie la investire și urmează public-ostentativ obiceiuri religioase creștin-ortodoxe cu orice ocazie, religia este în trunchiul comun, crucifixele în școli, iar banul public este folosit liberal pentru binefacerea bisericii ortodoxe. Dincolo de catehizarea forțată, pentru că din fericire nu suntem în spațiul și timpul care să permită violența spirituală și fizică specifică religiei instituționalizate (ca de exemplu, în Iran, unde a purta burqa pentru femei nu e opțional), mă întreb totuși ce altceva s-ar putea face în plus (vorbind de spațiul public), care să nu erodeze și mai mult drepturile celorlalți?

  6. Antiteze spune:

    @dailyrumour

    Lipseste substanta. Nu gesticulatiile superficiale, nu aliantele pecuniare intre parlamentari si ierarhii unei biserici (nu doar BOR), si mai ales nu ostentatia. E nevoie de valorile crestin-democratiei asumate discret, dar ferm, la firul ierbii. Ce inseamna asta? Redescoperirea decentei, acolo unde invazia vulgaritatii ne strica bucuria comuniunii cu semenul (ma gindesc aici la infernul vietii din cartierele noastre, asaltate de mizerie, galagie, manele). Apoi redescoperirea respectului pentru modelele cu aureola sacrala, in locul veneratiei idolatre a vedetelor de mucava. O pretuire vie a roadelor virtutilor crestine: dragostea, credinta, speranta. Recunoasterea contributiei crestinismului la ereditatea culturala europeana (tema refuzata de eurocrati).

    As mai adauga alte valori de centru-dreapta: simpla incredere in Decalog, in raspar cu postmodernismele care produc subiecti-mutanti. Mai multi adulti in spatiul public, si mai putina infantilizare (de unde bizareria promovarii votului imberb, la numai 16 ani). Valorizarea muncii si penalizarea drastica a furtului si a lenei. Protejarea prin legislatie a unei culturi a vietii: o miscare pro-life dedicata salvarii copiilor nenascuti, dar si protejarii demnitatii mamei. Garantiile legale si constitutionale pentru familia monogama si heterosexuala. O reducere semnificativa a ratei avorturilor intr-o tara cu demografie negativa printr-o campanie de sensibilizare şi de informare (iar nu de interzicere prin ukaz ceauşist). Încurajarea micului intreprinzator si a comunitatilor locale. O alta filozofie a mecenatului in cultura, arta, educatie. Răsplătirea investiţiei banului privat în clădiri de patrimoniu. Asumarea fără complexe a datelor superioare ale civilizaţiei occidentale (în răspăr cu stângismul anti-american). Mai putin centralism şi mai multe stimulente acordate initativelor private, locale, civice. Stimularea invatamintului-acasa (homeschooling) si a colegiilor private (eventual cele care promoveaza the Great Books). Respectul pentru competitie şi subsidiaritate. Contrabalansarea retoricii drepturilor cu asumarea responsabilitatii individuale. Refuzul colectivismelor in beneficiul redescoperirii persoanei umane. Stimularea dezbaterilor critice despre bine, adevăr, frumos şi refuzul dogmatismului PC (political correctness). Promovarea unor valori alternative la secularismul pedagogic din educarea copiilor în şcolile publice (unde nu crucifixul, ci promiscuitatea endemica e marea problema; nu profesorul de religie cuviincios şi toleranta, ci profesoara „strip-tease”).

    Iata doar citeva idei urgente, as spune că deloc maimutarite. În ţări precum Austria, Germania sau chiar Olanda, creştin-democraţia a menţinut un climat de civilitate (chiar dacă cedând prea mult teritoriu stângii). Nu e prea târziu să privim în altă ogradă şi să comparăm. Unele par idealuri abstracte, alte valori implică gesturi concrete, nemijlocite. Ele ar trebui sa se regaseasca intr-o platforma comuna cu liberalismul clasic. Sunt convis că dl Preda ar subscrie la multe din aceste valori. Când spun toate acestea am în vedere şi o discuţie despre laicitate şi despre clericalism (o patologie, ca orice alt -ism). Aş saluta oricând nu doar recalibrarea birocraţiei, ci şi diminuarea numarului de facultati de teologie (less is more) si un control mai atent al folosirii banului public de catre institutiile ecleziastice (episcopii, biserici, mănăstiri). Asemenea decizii mi se par oportunde, dar numai la pachet cu celelalte corecţii enunţate mai sus.

    Ma opresc insa aici, pentru a nu lungi vorba, si nici povara lecturii intr-o zi/noapte caniculara.

  7. cosmingalu spune:

    Dragă Mihai,

    Iată, o mostră de „reformă a statului” aplicată de guvernarea portocalie, a Aradului:

    Interzicerea adunarilor publice prin încălcarea tuturor normelor procedurale, constituţionale şi de apărare a libertăţii de exprimare.

    http://www.miscarea-aradeana.ro/eveniment/2010-06-13/solidaritate-pentru-libertate

    http://www.miscarea-aradeana.ro/eveniment/2010-06-14/20-de-ani-de-la-piata-universitatii

    Înainte de reconfigurarea creştin democraţiei ar fi de dorit să configurăm democraţia… :)

    Toate cele bune,

    Cosmin

  8. dailyrumour spune:

    Imensa majoritate a valorilor pe care le listați dvs. sunt doar lucruri de bun simț, nicidecum apanajul creștin-democrației.

    Eu personal sunt „pro-choice”, nu îmi imaginez nicio linie de legislație de care familiile monogame și heterosexuale ar avea nevoie, Decalogul mi se pare doar parțial aplicabil azi și sunt ferm opus catehizării copiilor, dar în rest sunt absolut de acord cu ceea ce spuneți despre respect, muncă, întreprinzători, comunități, etică, artă etc. Inclusiv recunoașterea contribuției creștinismului la identitatea europeană, opusul este negarea evidenței. Toate acestea fără a fi, evident, deloc creștin-democrat.

    Defapt ce identific a fi „creștin” din ce enumerați dvs., și anume interzicerea avortului, catehizarea forțată a minorilor, atitudinea față de cuplurile ne-monogame sau ne-heterosexuale, sunt chestiuni tipic religioase și nici măcar neapărat creștine.

    Ceea ce lipsește vieții publice românești este într-adevăr substanța, dar ea nu este creștin-democrată și nu poate veni din zona creștinismului românsc, dominat de mercantilism și lăcomie nedisimulată.

    Ultimul dvs. comentariu a cristalizat chestiunea: pot să spun că nu există în România resurse pentru creștin-democrația din viziunea dvs. Există doar o mână dispersată de oameni, nicidecum o masă critică. Restul e maimuțăreală.

  9. dailyrumour spune:

    PS: ca să exemplific mai bine prima idee enunțată, gândiți-vă la ce anume au în comun valorile societăților vestice protestante și valorile unor țări evident ne-creștine precum Japonia sau Coreea de Sud. Veți avea surpiza să găsiți mai toată „substanța” pe care o enumerați dvs. și la care subscriu și eu.

  10. Pt. dailyrumour:
    imi „place” siguranta cu care denumiti Japonia si Koreea ca fiind necrestine. Eu sunt foarte circumspect in ce priveste necrestinismul acestor tari. Pentru ca civilizatia (sa o denumim astfel deocamdata) atinsa de Hristos este mult mai cuprinzatoare decat o defineste sociologia-antropologia-politologia si chiar istoria religiilor. Eu am curajul sa afirm ca crestinismul a imbibat TOATA lumea si a transformat-o IREVERSIBIL.
    Dumneavoastra intelegeti crestinismul ca pe ceva stingher, un mic impus cu forta timp de 2000 de ani. Si credeti/ sperati ca se va topi in urmatoarele decade caci, nu-i asa, Biserica nu mai este la putere.
    Nu vreau sa va vorbesc de pe pozitia credintei mele dar nu ati pierde nimic daca v-ati ocupa, cu tot respectul spun asta, cu ceea ce iubiti mai mult pe lume. Adica va rog eu sa nu va impiedicati de Hristos in ceea ce doriti sa faceti in viata.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: