Remember 13-15 iunie 1990

Un fenomen particular al anului 1990 l-a reprezentat învrăjbirea între diferite categorii profesionale, sub pretextul apărării „valorilor revoluţionare”.

Noua putere se instalase întrun discurs monopolist, ignorând deliberat substanţa civică a protestului antitotalitar şi contribuţia decisivă a Pieţei Operei, din Timişoara, şi a Pieţei Universităţii, din Bucureşti, la căderea regimului comunist. Organele de presă ale puterii neocomuniste au apelat mai întâi la violenţa retorică. Diabolizarea opoziţiei era un loc comun pentru ziarele „Adevărul”, „Dimineaţa” sau „Azi”.

Participanţii la demonstraţiile opoziţiei erau „şobolani”, „termite” sau „lăcuste”. Accentele anticapitaliste, rasiste sau xenofobe nu lipseau dintr-un discurs autovictimizator. Nu este nevoie să cităm aici discursul imund al cronicarilor însetaţi de sânge. Chiar şi persoane respectate astăzi în platourile massmedia din România promovau în 1990 un proiect de societate antipluralist. Sergiu Andon vedea o monstruoasă alianţă între „câţiva cărturari şcoliţi” şi „mafia licitatorilor de patrie”. Corina Drăgotescu identifica „un creier diabolic” în spatele Pieţei Universităţii („Adevăr sau ficţiune?”, Adevărul, 13 iunie 1990). Pentru Cristian Tudor Popescu, Doina Cornea era „o doamnă în vârstă, care cum deschide gura te apucă jalea” („Disidenţii”, Adevărul, 25 aprilie 1990, p. 1).

De la abuzul verbal împotriva foştilor disidenţi şi a reprezentanţilor partidelor istorice s-a trecut la agresiunea fizică, sub protecţia gloatelor anonime. Fenomenologic vorbind, cruzimea încleştării dintre corpul politic autoritarist şi corpul social al protestatarilor n-a avut egal în celelalte ţări ex-comuniste. În lunile ianuarie, februarie şi iunie 1990, puterea personalizată de Ion Iliescu a regizat o industrie a violenţei. Moralmente frauduloasă, estetic obscenă, iar sub raport juridic neconstituţională, această violenţă a stins orice urmă de admiraţie pentru România însângerată din decembrie 1989. Autoritatea s-a tradus prin forţă, iar puterea, prin brutalitate.


Anunțuri

2 Responses to Remember 13-15 iunie 1990

  1. CornelT spune:

    invrajbirea e de domeniul actual..doar ca difera grupurile…din pacate…

  2. astoniuanonimus spune:

    Eu îmi amintesc de zilele acelea cu amară tristeţe. Ca mulţi alţi prieteni, am ieşit şi eu două zile la rând in piaţa primăriei din Arad, cu nişte ecusoane improvizate din bileţele de hîrtie pe care scria „Golan de Arad”. Fenomenul Pieţii Universităţii se răspândise atunci în majoritatea centrelor universitare din ţară. Am rămas de atunci cu impresia că Ana Blandiana nu era doar o mare poetă, ci şi un suflet românesc viu, mai viu ca mulţi alţi filozofi de-ai noştri. Mai trează în definirea constantelor sufleteşti româneşti: „noi suntem un popor vegetal”.
    Am fost şi atunci, când strigam „jos Iliescu!”, pe un trotuar, faţă în faţă cu aşa zişii „contra-demonstranţi” de pe celălalt trotuar, care ne făceau în toate felurile: „bandiţi”, „huligani”, „drogaţi” etc. Cea mai urâtă impresie mi-au lăsat-o acei oameni care contrastau flagrant cu contrademonstranţii. Nişte oameni îmbrăcaţi în luna iunie cu costume de stofă groasă, cu cravată încheiată până sus, strunindu-i pe simpatizanţii lui Iliescu să strige împotriva noastră, a golanilor. Nişte securişti propagandişti, pe care-i puteai recunoaşte după invectivele proferate. Dar nu ne-am luat la bătaie cu ei. Versurile cântecelor lui Vali Sterian ne dădeau o energie nebănuită, calmă, de o înţelegere profundă. Ne era milă de gloata aceea manipulată. Ne aduceau aminte cuvintele abia descoperite din Evanghelii: „Bate-voi păstorul şi turma se va risipi.” De atunci m-am simţit ca o oaie rătăcită, fără ierarhi autentici, şi fără o biserică serioasă.
    Odată cu odioasele zile 13-15 iunie sezonul iluziilor s-a încheiat. Puteau face cu noi ce voiau ei. Libertatea la români a fost, este şi va fi un vis intermitent şi fugar. Suntem un popor vegetal.
    Şi unde altundeva e iarba mai verde decât pe plaiurile mioritice?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: