Remember 13-15 iunie 1990

14 iunie 2010

Un fenomen particular al anului 1990 l-a reprezentat învrăjbirea între diferite categorii profesionale, sub pretextul apărării „valorilor revoluţionare”.

Noua putere se instalase întrun discurs monopolist, ignorând deliberat substanţa civică a protestului antitotalitar şi contribuţia decisivă a Pieţei Operei, din Timişoara, şi a Pieţei Universităţii, din Bucureşti, la căderea regimului comunist. Organele de presă ale puterii neocomuniste au apelat mai întâi la violenţa retorică. Diabolizarea opoziţiei era un loc comun pentru ziarele „Adevărul”, „Dimineaţa” sau „Azi”.

Participanţii la demonstraţiile opoziţiei erau „şobolani”, „termite” sau „lăcuste”. Accentele anticapitaliste, rasiste sau xenofobe nu lipseau dintr-un discurs autovictimizator. Nu este nevoie să cităm aici discursul imund al cronicarilor însetaţi de sânge. Chiar şi persoane respectate astăzi în platourile massmedia din România promovau în 1990 un proiect de societate antipluralist. Sergiu Andon vedea o monstruoasă alianţă între „câţiva cărturari şcoliţi” şi „mafia licitatorilor de patrie”. Corina Drăgotescu identifica „un creier diabolic” în spatele Pieţei Universităţii („Adevăr sau ficţiune?”, Adevărul, 13 iunie 1990). Pentru Cristian Tudor Popescu, Doina Cornea era „o doamnă în vârstă, care cum deschide gura te apucă jalea” („Disidenţii”, Adevărul, 25 aprilie 1990, p. 1).

De la abuzul verbal împotriva foştilor disidenţi şi a reprezentanţilor partidelor istorice s-a trecut la agresiunea fizică, sub protecţia gloatelor anonime. Fenomenologic vorbind, cruzimea încleştării dintre corpul politic autoritarist şi corpul social al protestatarilor n-a avut egal în celelalte ţări ex-comuniste. În lunile ianuarie, februarie şi iunie 1990, puterea personalizată de Ion Iliescu a regizat o industrie a violenţei. Moralmente frauduloasă, estetic obscenă, iar sub raport juridic neconstituţională, această violenţă a stins orice urmă de admiraţie pentru România însângerată din decembrie 1989. Autoritatea s-a tradus prin forţă, iar puterea, prin brutalitate.



Portal Mineriade

14 iunie 2010

Mulţumim domnului prof. dr. architect Sorin Vasilescu atât pentru materiale foto şi video puse la dispoziţie cât şi pentru promptitudinea cu care a raspuns demersului nostru. Deasemena dorim să le mulţumim fotografilor Ilie Bumbac şi Andrei Iliescu pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziţie fotografii relevante pentru evenimentele din iunie 1990. Mulţumim domnului Stere Gulea pentru imaginile din filmul „13-15 iunie 1990, Piaţa Universităţii”. Nu în ultimul rând dorim să mulţumim Agenţiei Naţionale de Presă Agerpres pentru imaginile furnizate şi pentru sprijinul acordat.