Memento 1990: Andrei Pippidi in Revista 22

„(…) Aceiaşi curioasă indiferenţă cu care generalul de securitate care a ajuns urmaşul lui Haşdeu şi Onciul la direcţia Arhivelor Statului nu se sinchiseşte că a fost denunţat ca spion şi trădător. Cum ar putea fi astfel când un ministru de interne minte liniştit la televiziune, fiind sigur că în această ţară, în virtutea unei îndelungate tradiţii democratice, nimeni n-o să dea crezare studenţilor care-l acuză? Câte milioane de struţi suntem aici, scobind cu capul în nisipul umed de sânge?

Şi acum, suprema insultă pentru buna noastră credinţă, pe străzi s-au răspândit de câteva zile… nu manifeste clandestine, ci afişe, desigur mai capabile să trezească revolta: ele anunţă apariţia revistei România Mare. Director, Eugen Barbu, având drept redactor şef pe fidelul său arhitect Corneliu Vadim Tudor. Într-adevăr, era nevoie să se isprăvească întâi alegerile, aşa cum au fost, ca să iasă iar la lumină această incomparabilă pereche! Afişul are ca marcă un vultur brâncovenesc, nobilă stemă pe care banda de răufăcători o va terfeli fără ruşine. Titlul e menit să excite naţionalismul, iresponsabil şi provocator, într-o situaţie pe care, atât înăuntrul hotarelor cât şi dincolo de ele, o pândesc prea mari primejdii ca s-o jucăm la zaruri. Mai puţin decât oricine are dreptul să vorbească de România Mare tocmai condeierul cel mai venal şi mai cinic, omul căruia, ca plagiator dovedit, Academia Română se pregăteşte să-i retragă calitatea uzurpată de membru al ei. De altfel, cei doi babuini gata să se arunce pe un trapez, îşi propuseseră demult serviciile spre a organiza campania electorală a Frontului. Într-o scrisoare către primul ministru, adulatorii de profesie cereau aprobarea pentru o publicaţie căreia ar fi vrut atunci să-i dea numele de Neamul Românesc, în care să-şi exercite talentele şi să-şi folosească experienţa. Citind „Azi” şi celelalte foi de scandal şi propagandă care gravitează în jurul Frontului, îţi vine sp crezi că „Săptămâna” a creat chiar o şcoală de ziarişti şi că, totuşi, propunerea lui Eugen Barbu n-a fost respinsă decât formal. E de-ajuns să vadă cineva intrarea redacţiei României Mari, luxoasă, ca o intrare de bancă, pe Calea Victoriei, ca să înţeleagă ce fonduri are la dispoziţie noua revistă. Probabil, s-a făcut iarăşi apel la un vechi prieten din timpurile bune, dl. Iosif Constantin Drăgan. Şi, toate acestea, de ce?

Fără îndoială, oricât de îndreptăţite ar fi fost în ianuarie speranţele noastre că vom vedea schimbându-se numaidecât faţa ţării, a trebuit să ne despărţim de această iluzie. Exact aşa cum nu pot fi nimicite, cu dinamită, palatele babilonice din Centrul civic sau blocurile din Piaţa Victoriei, tot aşa o societate întreagă nu poate fi reformată cât şi bate din palme. Dar, măcar, am fi dorit să putem crede că există intenţia de a o face. Structurile moştenite sunt foarte la locul lor, ca aceste construcţii greoaie şi ameninţătoare. Perspectiva de a trăi în continuare cu ele, de a ne putea în viitor chiar reobişnui cu ele, este intolerabilă.

Din ce în ce mai des, zilele acestea, am auzit tineri spunând că, în decembrie, am fost prostiţi, înşelaţi, vânduţi, victimile unei monstruaoase păcăleli. Ar fi avut atunci dreptate cei care, neâncrezători, s-au închis în casă, în faţa televizorului? Nicidecum. Dacă n-ar fi curs nici o picătură de sânge, n-ar avea nimeni dreptul să se amestece nici acum. Acest drept ni l-au dat numai aceia care, fără să se gândească o clipă la strategiile întortochiate ale puterii, şi-au dat viaţa ca să apere însăşi ideea de Revoluţie. Jertfa lor trebuie să fie de-a pururi un exemplu pentru români. Să dea numai Dumnezeu să fie şi ultima pe care Libertatea o cerea tinerilor noştri!

Fiindcă, orice ar zice epigonii teoriilor machiavelice, Statul nu e doar o maşină economică şi politică. Statul e, înainte de toate, o valoare morală.

Andrei PIPPIDI

(Revista „22”, An 1, nr.3,02.1990, p. 4).”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: