Statul român şi asistenţa dată familiei şi copilului

Recentele dezbateri privind bugetul României au scos la iveala absenţa unor politici coerente ale Statului în privinţa sprijinului acordat familiei, copilului şi, pe cale de consecinţă, pentru stoparea deficitului ratei natalităţii. Scăderea sumelor acordate mamelor nu poate fi decât o greşeală.

O ţară ameninţată de un imens deşert demografic (16 milioane până în 2050) şi grave dezechilibre în raportul dintre populaţia activă şi populaţia inactivă nu-şi poate permite să plătească miliarde de lei vechi pentru cazarea demnitarilor în timp ce discriminarea împotriva cuplurilor infertile (din cauze naturale) continuă. În acest context, este salutară iniţiativa europarlamentarilor PDL Sebastian Bodu şi Traian Ungureanu care propun oferirea de sprijin material familiilor cu probleme de infertilitate.

E probabil că nu revendicările marşului gay au prioritate pentru România şi Europa de astăzi, ci durerea a zeci de mii de părinţi, bunici şi copii, lipsiţi de protecţia şi susţinerea reală a statului. (MN)

Marşul părinţilor (Mediafax)

Marşul părinţilor (Mediafax)

VERSUS PARADA GAY

Parada Gay, Bucureşti (Agerpres)

Parada Gay, Bucureşti (Agerpres)

Anunțuri

16 Responses to Statul român şi asistenţa dată familiei şi copilului

  1. dailyrumour spune:

    Cred că exagerați punând în contrast în mod forțat anumite lucruri (*). Respectarea drepturilor comunității gay nu este în contradicție cu sprijinul acordat familiei, copilului, natalității etc. Contrar a ceea ce s-ar putea să credeți în mod greșit, a fi gay nu se „ia” (deci nu e nevoie să-i ascundem ca să crească natalitatea), iar simpla tratare nediferențiată a acestor persoane nu vă încalcă drepturile de familist heterosexual.

    În particular, revendicările la care faceți referire prin link nu conțin nici o sugestie de folosire a banului public, ci pur și simplu drepturi egale. Deci, nuca-n perete.

    Nu vă recunosc linia în genere foarte rațională și echilibrată în aceste postări cu tentă fundamentalist creștină.

    (*) Ați mai făcut asta recent, în articolul „Spiritualitatea mileniului III”, punând în contrast oferirea de locuri de rugăciune musulmanilor cu interdicția afișării crucifixelor în școlile italiene. Mă mir că nu percepeți comunalitatea simplă (nu disonanța) dintre cele două lucruri: este vorba de toleranța religioasă, care se poate manifesta fie prin a tolera desfășurarea altor religii, fie prin a opri forțarea unei religii anume – chiar și una majoritară – asupra unor copii.

  2. Antiteze spune:

    @dailyrumour

    Ce este fundamentalist in a deplinge decentrarea Romaniei de pe esential pe marginal si periferic? Ambasadorul UK la Bucuresti plinge soarta homosexualilor in tara noastra, dar nu comenteaza discriminarea impotriva cuplurilor nefertile, carora nu li se compenseaza niciun medicament, nicio interventie chirurgicala, absolut nimic.

    Undeva e vorba de capricii hedoniste, altundeva e vorba de viata si de responsabilitatea unui stat in fata generatiilor viitoare. Putem sustine un sistem de pensii cu o demografie negativa? Putem promova stiluri de viata care exclud, ab initio, asumarea paternitatii si a maternitatii? Iată câteva întrebări raţionale şi echilibrate la care merită să reflectăm cu toţii, fără patimă sau ură.

    Şi încă ceva: nu am înţeles niciodată de ce ar fi minoritatea gay mai importantă decât minoritatea fanilor AC/DC? De ce nu ne preocupă mai curând soarta pescarilor din Delta Dunării sau viitorul filateliştilor, decât marşul nesimţirii extravagante?

  3. dailyrumour spune:

    @Antiteze

    Întrebările dvs. nu au nici o legătură cu subiectul. Vă spun, fără patimă și fără ură – chiar și fără vreun interes personal, că respectarea drepturilor omului, chiar și când în cauză este o persoană gay (lucrul evident damnabil sprijinit de ambasadorul UK) nu are nimic de-a face nici cu cuplurile nefertile, nici cu compensarea medicamentelor, nici cu AC/DC-ul, nici cu prioritățile mai mult sau mai puțin asumate ale administrației.

    Sau poate guvernul a prioritizat drepturile cetățenilor gay în pofida sprijinului demografic, caz în care îmi cer scuze și-mi retrag comentariul.

    Chiar nu pricep rostul acestui articol, e un soi de „trăim prost dar ăștia gay fac paradă nesimțită”. Adică o simplă instigare la ură (da, din nefericire de tip fundamentalist creștin) în condițiile în care, repet, nu are nici o legătură una cu alta.

  4. delaepicentru spune:

    Da, cuplurile ce-şi doresc copii trebuie ajutate. Justificarea este şi morală şi „darwiniană” deopotrivă.

    Apropo de minorităţi intolerante, cu permisiunea dumneavoastră reiau aici cîteva texte prin care încerc să le temperez elanul.

    Dimensiunea patrimonială a pretenţiei

    Eşti de acord că şcolile publice sunt proprietatea comunităţii. Da? Care e forma lor de proprietate? Publică. Adică, exploatare în devălmăşie. Pe spaţiul public din şcoală sunt interzise echidistant, şi fără obiecţii, numai activităţile, imaginile şi simbolurile ce contravin moralei publice. Nicio referinţă la religie, decît în sensul că prozelitismul religios e interzis. Dacă tu, ateu, via justiţie, îmi interzici mie, credincios, să pun o icoană în clasă, se cheamă că justiţia a ridicat devălmăşia. Vei constata pe pielea ta că procesul în instanţă a fost un proces de partaj al devălmăşiei. Cel puţin parţial. Justiţia a impus ca, acolo unde era un plin (icoana) să fie un gol. Ţi-a acordat ţie, ateu convins, implicit, un spaţiu pentru o şcoală confesională pentru NEcredinţa ta. Cu alte cuvinte, dacă tu ai fost nemulţumit de întreruperea albului peretelui prin prezenţa icoanei, pentru că, nu-i aşa, ţi-a lezat propensiunea pentru Nimic, statul a hotărît că numai tu ai dreptul de a contempla albul imaculat al peretelui. Atunci, nu ai decît ca, prin partajarea spaţiului, să preiei şi responsabilitatea întreţinerii lui. Va trebui să suporţi, cel puţin parţial, dar ceva mai mult decît un credincios, cheltuielile pentru zugrăveală. De ce? Pentru că, spaţiul, odată partajat, dar cu interfaţă publică (suprafaţa interioară a peretelui) trebuie să îndeplinească nişte norme de igienă, sarcini ce-ţi revin într-un cuantum mai mare, ţie, proprietarul ateu. Dacă nu zugrăveşti, vei fi amendat. Cu alte cuvinte, în urma unui comportament egoist, să nu te aştepţi la altruisme. Ar mai fi o soluţie. Presat de responsabilităţile ce-ţi revin ca proprietar al spaţiului devenit prin sentinţă judecătorească spaţiu confesional-ateu, ai putea negocia cu credincioşii închirierea peretelui pentru un număr de icoane. Să zicem, una. Cu banii obţinuţi, poţi astfel să-ţi achiţi parţial costul zugrăvelii. Nu-l achiţi? Fie îţi pierzi dreptul de proprietate asupra pereţilor interiori, fie ceri o subvenţie de la stat, aşa cum şi credincioşii mai capătă uneori. Dar în cazul acesta, îţi pierzi şi bruma de principii. Te vei plasa fix în situaţia pe care acum, ca ateu o condamni. Subvenţionarea cultelor. Bine, în cazul unui cult ateu, ar fi: subvenţionarea incultelor. Cu alte cuvinte, te vei contrazice singur.

    Vom vedea mai jos de ce intoleranţa ateului este totuşi o formă de intoleranţă religioasă.

  5. delaepicentru spune:

    Paradoxul contestării

    Un perete e un perete. Cînd cineva ridică obiecţii, invocînd motive de conştiinţă faţă de prezenţa icoanei, peretele încetează să mai fie perete. El devine un simbol (egal cu lăţimea ori înălţimea). Iar dacă tu, ateu, susţii că vrei stat laic, şi-l simbolizezi printr-un perete, atunci, ar trebui să ceri, nu îndepărtarea icoanei, ci atîrnarea tuturor simbolurilor religiilor recunoscute de statul laic. Asta, dacă chiar susţii libertatea de conştiinţă. Aşadar, contestînd legitimitatea agăţării unei icoane, paradoxal, faci obligatorie punerea ei la loc.

  6. Antiteze spune:

    @dailyrumour

    Orice discurs are timpul sau: este lecţia fundamentală a retoricii dintotdeauna. Ambasadorii UK şi Franţa, respectiv, au dat astăzi declaraţii despre înapoierea moravurilor în România pe subiectul gay rights. Tot astăzi mamele au ieşit în stradă pentru a cere în continuare un sprijin minimal. Nu eu am ales să vorbesc în contrasens, ci diplomaţii sus-numiţi.

    Evident că nu cei de la Gay Parade au decis politicile de natalitate din România. Dar este un fapt că pachetele anti-discriminare trec mai uşor decât pachetele de legi pro-familie, dacă prin aceasta înţelegem, cum spuneam, drama familiilor infertile prin cauze naturale.

    Nu există nicio frază semnată de ANTITEZE care să presare vreo instigare la ură. Există însă şi fenomene ca autovictimizare – ele merită aceeaşi atenţie analitică.

    Mulţumesc delapicentru: un text răcoritor.

  7. delaepicentru spune:

    (continuare)

    Libertatea de conştiinţă este violată, paradoxal, tocmai prin îndepărtarea simbolurilor religioase.

    Dacă peretele cu pricina simbolizează statul laic, atunci el trebuie să tolereze, atît credinţa, cît şi necredinţa. Dacă tu, ateu, îmi dai jos icoana prin mijloace legale, eu nu mă mai simt tolerat de statul laic, ci, dimpotrivă, ameninţat. Putem face aşa:

    Va să zică, eu cred în ceva supranatural, tu nu crezi.

    Lasă-mi icoana acolo unde e, şi-ţi dau ţie restul peretelui. Îţi poţi agăţa de el ce vrei tu. Dacă nu crezi în nimic, îţi poţi agăţa Nimicul. Bine?…

    Nu te mulţumeşte compromisul? Atunci, TU ai o problemă. Pentru că mă frustrezi de toleranţa pe care statul laic mi-o datorează. Odată ce statul mă obligă să dau icoana jos, încetează a mai fi stat laic, ci devine, după chipul şi asemănarea ta, stat ateu, şi chiar mai grav*.

    Aşadar, am stabilit că eşti ateu şi că-ţi las la dispoziţie peretele pe care stă icoana, minus aria umbrei ei pe perete.

    Am zis a-teu. Nu anti-teu. Antiteismul tău ar reprezinta o violare gravă a libertăţii mele de conştiinţă, ceea ce este anticonstituţional.

    Concluzia este că sofismul ateilor este, ceea ce este, un sofism. Dar un sofism ce a produs efecte legale pernicioase. Domnilor politicieni, aştept reacţii şi reparaţii.

    ——————
    * În aceeaşi logică a statului laic, opoziţia la ridicarea unui lăcaş de cult nu poate fi susţinută invocînd libertatea de conştiinţă, ci numai raţiuni fiscale şi de urbanism.

    Ceea ce am vrut să arăt este că e o mare prostie acţionarea în instanţă a vreunei autorităţi a statului, oricare ar fi ea, în chestiuni de libertate de conştiinţă afirmată habotnic, fie în sensul religios, fie în sensul antireligios. Lucrurile s-ar complica inutil. (Vezi cazul Moise din 2006.) Prezenţa sau absenţa unei icoane trebuie lăsată, după principiul subsidiarităţii, la latitudinea comunităţilor, în spiritul Art.29(2) din Constituţie.

  8. dailyrumour spune:

    @delaepicentru

    Articolele citate sunt pur și simplu construcții absurde doritoare a demonstra niște concluzii preformulate.

    Exemplu:

    „Justiţia a impus ca, acolo unde era un plin (icoana) să fie un gol. Ţi-a acordat ţie, ateu convins, implicit, un spaţiu pentru o şcoală confesională pentru NEcredinţa ta.”

    Presupunerea implică faptul că starea de a fi necredincios ar fi cumva echivalent cu apartenența la o religie care are nevoie de simboluri (fie ele bucăți albe de perete), ceea ce este numai fals, dar chiar ridicol.

    În paranteză, sofismul primului articol poate fi folosit în mod similar pentru a „demonstra” obligativitatea instruirii unei anumite religii pentru toți copiii, respectiv obligativitatea ne-credincioșilor de a vopsi integral toți pereții tuturor școlilor neconfesionale, pentru că nu-i așa, un crucifix se poate lipi absolut oriunde.

    Altfel, amuzant.

  9. dailyrumour spune:

    @Antiteze

    Nu cred că e treaba ambasadorilor cu pricina să atragă atenția cetățenilor români cu privire la demografia lor. Din câte am văzut, ambasadorii străini vorbesc câteodată despre corupția, jusțiția sau respectarea drepturilor omului din România, mai niciodată despre demografie sau chestiuni strict economice. Din acest punct de vedere, „antiteza” dvs. nu este potrivită.

    Și mie îmi displac paradele „gay”, mi se par de prost gust. Îmi displac și manelele. Cum ar fi să criticăm manelele în contrast cu sprijinirea familiilor?

    Dar dacă vreți o antiteză, una mai potrivită gravei evoluții demografice ar fi sistemul de pensii PAYG, înghețarea sau renunțarea la următoarea tranșă de pensii private, pensiile de mii de lei ale securiștilor, mulțimea de noi profesori licențiați la „spiromat” etc. Toate acestea sunt chestiuni serioase care sunt relevante într-un fel sau altul în contextul demografic.

  10. Antiteze spune:

    @dailyrumour

    Faptul de-a accepta dialogul e poate un semn că pe aici nu se cultivă ura, ci raţiunea şi dezbaterea liberă.

    Eu totuşi cred că prozelitismul gay face parte dintr-o cultură relativistă, anti-reproductivă, non-natalistă, care a lovit în instituţia familiei. (Asta nu înseamnă că un autor ca Allan Bloom nu merită citit!)

    Da: problema demografiei merită atacată printr-o mulţime de măsuri, y compris tăierea pensiilor securiştilor, recalibrarea sistemului de pensii publice & private, etc. Etosul cultural însă nu poate fi stimulat doar prin legi, prin indemnizaţii, prin promisiuni politicianiste. Şi la mutaţiile recente din etosul european s-au referit o parte din postările acestui blog.

    Nu mai pot reveni online. Seară bună.

  11. despinavestea spune:

    O postare excelenta!
    Sunt perfect de acord cu Dumneavoastra !
    Felicitari

  12. dailyrumour spune:

    @Antiteze

    Dacă singurul sau măcar principalul lucru care lovește perfid demografia română ar fi prozelitismul gay, cred că am fi într-o situație minunată. Prozelitism între noi nedemonstrat – un bâlci de prost gust are, cred, calități chestionabile în a cauza mintenaș convertirea.

    Eu aș fi dat vina pe precaritatea economică (cu tot ce implică sărăcia în materie de grădinițe, școli și sănătate publică, lucruri importante pentru cei se vor părinți), emigrația solidă, dificultatea de a cumpăra o locuință, înapoierea deznădăjduită a ruralului și manelizarea societății care este din ce în ce mai puțin dezirabilă ca loc în care să crești un copil – lucru la care, în paranteză fie spus, BOR pare complet insensibilă, fiind aparent prea ocupată cu numărarea banilor și construcția de lăcașe de cult. Cred că aici aveați o antiteză mult mai potrivită, dar foarte incomodă. Așa, e tare ușor de lovit într-o mână de persoane care se îmbracă ciudat și fac o paradă o dată pe an.

    Seara bună!

  13. Bogdan Ivascu spune:

    @dailyrumour .Textele postate de delaepicentru sunt foarte consecvente logic,problema cu intelegerea e la tine. Sofistul care striga sofistii. Tipic pentru modul de a incurca intentionat borcanele practicat de toti relativistii si post-modernii cu diplome.

    „Presupunerea implică faptul că starea de a fi necredincios ar fi cumva echivalent cu apartenența la o religie care are nevoie de simboluri (fie ele bucăți albe de perete), ceea ce este numai fals, dar chiar ridicol.”

    Nu, nu e nimic ridicol se vede dupa reactie ca asta-i ceea ce va doare cel mai tare. In momentul in care esti deranjat de un simbol religios nu mai esti ceea ce iti place sa te pretinzi. Nu mai esti a-teu, ci anti-teu dupa cum spune textul. Adica toata povestea cu noi suntem niste spirite rationalist- elevate, situate deasupra misticismului obscurantist si care privim cu ironie isteria supertitiilor religioase si pe primitivii care se inghesuie la pupat moaste, se dovedeste a fi o minciuna. Si arata ca esti un credincios, chiar daca dumnezeul tau nu e Dumnezeul crestin, ci nimicul. Doar o religie este ostila fata de alta religie. Asa ca lasa cliseul europeanului progresist si impartial care doreste doar sa depaseasca un reziduu istoric, fundamntalismul crestin de Ev Mediu. Exista si fundamnetalisti atei-seculari (de fapt nu prea exista alt tip de atei decat fundamentalisti)si esti unul dintre ei. Asuma-ti conditia, nu te ascunde dupa masti.

    „În paranteză, sofismul primului articol poate fi folosit în mod similar pentru a “demonstra” obligativitatea instruirii unei anumite religii pentru toți copiii, respectiv obligativitatea ne-credincioșilor de a vopsi integral toți pereții tuturor școlilor neconfesionale, pentru că nu-i așa, un crucifix se poate lipi absolut oriunde.”

    Pleosc cu bata-n balta iar. De unde pana unde? Cum spuneam mai sus, sofistul care striga sofistii. In logica chestia asta se cheama „argumentul omului de paie”.Nu mai folosi cuvinte pe care nu le-ntelegi (i.e. sofism). Sofismul e la tine. Textul e foarte clar. Se refera la un exemplu concret:daca ai cerut si ai reusit indepartarea crucifixului, inseamna ca scoala e a ta, a anti-teului. Neutralitatea statului devine o poveste. Atunci, asuma-ti responsabilitatea ce decurge din ea. Simplu. Incercarea de a pune semnul egal intre situatia din text si scenariul descris de tine e exact ce spuneam -argumentul omului de paie. Cele doua situatii nu sunt echivalente ci doar vag asemanatoare. In momentul in care anti-teul se opune instalarii crucifixului si obtine castig de cauza el confisca simbolic spatiul comun. El iese astfel din sfera ateismului si intra in cea a anti-teismului. Daca ar fi consecvent cu sine ar privi crucifixul ca o bucata de lemn pe care niste ticniti o pun perete in speranta ca le va ajuta in relatia cu o entitate iluzorie sau intr-o alta viata la fel de iluzorie. In primul caz elementul central e impunerea unei vointe si un proces de marcare al teritoriului, in al doilea caz, nu. Punand semnul egal tu fortezi logica. „Masa are patru picioare, pisica are patru picioare, pisica e animal, deci masa e animal” – cam asta e tot „secretul” rationamentului tau si al celor ca tine.

    Inainte de a te da logician pune mana pe un manual de logica elementara.

  14. delaepicentru spune:

    @dailyrumour (18:55) spune:

    Articolele citate sunt pur și simplu construcții absurde doritoare a demonstra niște concluzii preformulate.

    @dailyrumour, poţi mai mult. Se pare că nu ţi-e clară noţiunea de toleranţă. Îţi dau un hint: tolerăm numai doar ceea ce NU ne convine.
    În acest fel vei putea identifica intoleranţa la interpretarea unui perete din perspectiva libertăţii de conştiinţă. Intoleranţa o poţi găsi în reclamaţiile la tribunal.

    Nu aş avea nimic împotrivă dacă ai contesta ridicarea cu bani publici a unei biserici foarte scumpe. Dar totodată, te previn că, invocarea unui argument fiscal se va întoarce în primul rînd împotriva celui ce contestă.
    Iată cum: mie, ca stat laic îmi e uşor să-ţi restitui cei 25 de lei pe care tu îi plăteşti indirect pentru clădirea unei biserici. Dar contestaţia ta materialistă mă obligă în acelaşi timp să extind echitatea definită de tine şi asupra altor cheltuiel. De pildă, ai fi gata să plăteşti încincit asigurările de sănătate pentru simplul fapt că: ai circumferinţa taliei mai mare de 90cm, fumezi, nu porţi fular cînd e frig şi umbli cu mai mult de o parteneră? Baza statistică ar justifica o astfel de majorare. Ce vrei mai raţional decît acoperirea integrală a riscurilor (demonstrate ştiinţific) la care te expui prin modul tău de viaţă?

    Aşadar, revenim la toleranţa pe care tu ai definit-o superficial, fără să-ţi dai seama că sunt zeci de oameni cumpătaţi (posibil credincioşi) ce-ţi tolerează zilnic, pe banii lor, modul tău de viaţă.

  15. delaepicentru spune:

    Scuze pentru tautologie. Am descoperit-o după upload.

  16. mihailandrei spune:

    S-a depasit masura, s-a trecut peste linia tolerantei.
    Homosexuali, initial doreau abrogarea articolului 200 din Codul Penal.

    Acum solicita fara rusine legalizarea „casatoriei”. Inteleg ca sunt voci care doresc inclusiv legalizarea adoptiilor. Situatia e jenanta! Citesc in presa ca au si „biserica”.

    In acest sens au primit vizita unei anume Diana Fisher, lesbiana „episcop” a congregatiei Metropolitan Community Church.
    Maine poimaine, vor solicita drepturi si necrofilii sau pedofilii.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: