Sf. Augustin despre frumuseţe, faimă şi entuziasm

„Îndrăgeam lucrurile frumoase, dar inferioare şi pieritoare, îndreptîndu-mă astfel către infern. Spuneam adesea prietenilor mei: « – Oare iubim noi vreun lucru dacă nu este frumos? Dar atunci ce este frumosul? Şi ce este frumuseţea? Ce anume ne atrage şi ne leagă de lucrurile pe care le iubim? Dacă ele nu ar avea o anumită distincţie şi o anumită formă frumoasă nu ne-ar mişca şi nu ne-ar atrage în nici un fel.» Cînd priveam cu atenţie lucrurile, observam că există o deosebire între frumuseţea unui obiect privit ca un întreg şi frumuseţea care rezultă dintr-o potrivire exactă între părţi separate, aşa cum, de exemplu, fiecare parte a corpului se află în acord cu întregul din care face parte, sau cum încălţămintea se potriveşte pe picior şi aşa mai departe. Această constatare a ţîşnit în mintea mea asemenea unui izvor din adîncul inimii mele şi am scris atunci o carte intitulată Despre frumos şi despre bine-proporţionat, în două sau trei cărţi, dacă-mi amintesc bine. Tu ştii cîte au fost, Doamne, căci eu am uitat. Oricum, acum nu o mai am, căci s-a pierdut în nu ştiu ce împrejurări. Ce anume, Doamne, Dumnezeul meu, m-a împins să-i dedic lui Hierius, un orator din cetatea Romei, această lucrare a mea?

Nu-l cunoşteam personal pe acest om, dar îl admiram datorită faimei strălucite pe care o avea ca profesor şi pentru cîteva dintre cuvîntările sale, pe care le aflasem şi care mi-au plăcut foarte mult. Dar şi mai mult m-a impresionat faptul că toată lumea îl admira şi îl ridica în slăvi, mirîndu-se că un sirian, format mai întîi la şcoala elocinţei greceşti, a ajuns după aceea un vorbitor minunat chiar şi în latină, şi că avea bogate cunoştinţe în problemele care ţin de studiul filosofiei. Astfel se întîmplă că lăudăm un om şi-l îndrăgim chiar dacă se află departe de noi. Să credem oare că acest fel de iubire porneşte pur şi simplu de pe buzele celui care aduce laude şi pătrunde în inima celui care ascultă aceste laude? Nicidecum. Însă ardoarea unuia se aprinde de la înflăcărarea celuilalt, căci ne ataşăm de cel care este lăudat numai atunci cînd suntem convinşi că cel care îl laudă vorbeşte cu inima sinceră – cu alte cuvinte, numai atunci cînd lauda este pornită din iubire şi admiraţie. Iată cum, în acele vremuri, îi admiram pe oameni în acest chip, orientîndu-mă după judecăţile pe care le auzeam de la alţi oameni, şi nu după judecata ta, Dumnezeul meu, întru care nimeni nu este înşelat.”

(Confesiuni)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: