Republica de după Voicu (articol de Vlad Macovei)

Şocul a fost atât de mare încât a ajuns să se vorbească despre o a doua Republică Italiană. Prima a durat între 1947 şi 1992. A doua durează şi în prezent, şi a început odată cu reconfigurarea radicală a scenei politice din timpul scandalului „Mani pulite”.

Dincolo de acest mic rezumat, două rămân analogiile utile pentru situaţia din România: „nebunia” unor magistraţi şi mânia, fără ghilimele, populară. Din nou la „Mani pulite”: scandalul a izbucnit pe 17 februarie, când magistratul Antonio di Pietro l-a arestat pe Mario Chiesa, un membru al Partidului Socialist.

Di Pietro a avut de înfruntat o grămadă de riscuri şi a gustat din plin răzbunarea de mai târziu a lui Berlusconi. Alţi doi magistraţi, care lucrau în cazurile antimafia, convergente în multe locuri cu cele de înaltă corupţie politică, pe nume Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino, au plătit cu viaţa, în acelaşi an 1992, „nebunia” lor.

Anunțuri

2 Responses to Republica de după Voicu (articol de Vlad Macovei)

  1. riddickro spune:

    „Mani pulite” se pare că a fost un psy-ops de mare complexitate, pentru a dinamita sistemul tradiţional de partide italiene, dar în special Democratia Christiana (centru-dreapta catolic). Şi Bettino Craxi, şeful socialiştilor, a avut probleme (ca să scape de justiţie, a fugit în Tunisia, unde a şi murit).

    Când aud că Berlusconi reprezintă dreapta în Italia, îmi vin toate alea…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: