Declaratia de la Timisoara: 1990-2010

Cu prilejul aniversării a douăzeci de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, din 11 martie 1990, vă propun relectura punctului 8 al documentului care elogiază jertfa timişorenilor, în decembrie 1989, şi curajul lor de a începe schimbarea României:

Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta bilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesa ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in terzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţa de cauză, cu cărţile pe faţă.

Pentru a vizualiza textul integral al Proclamaţiei click aici.

Pentru un comentariu privind acest moment, vezi interviul cu Vladimir Tismaneanu.

L-am cunoscut pe George Serban, am stat mult de vorba cand a vizitat Washingtonul. Mi-a povestit cum s-a nascut ideea Proclamatiei. Punctul 8 a fost, de fapt, o lovitura formidabila data imposturii echipei feseniste. Ei se pretindeau anticomunisti, dar in fapt, cand au fost somati sa actioneze in acest spirit, si-au expus adevarata fata, adevaratele interese. Proclamatia a demascat asadar minciuna ce continua sa polueze spatiul public. De nu a fost aplicat Punctul 8 cand a venit la putere Conventia Democratica? Presupun ca din acelasi motiv pentru care Emil Constantinescu n-a considerat necesar sa intrerupa continuitatea institutionala a statului declarand regimul comunist drept ilegitim si criminal. Acest lucru a fost facut de Traian Basescu, ca presedinte al Romaniei, pe 18 decembrie 2006. Absenta lustratiei a dus la prelungirea unei stari de buimacire, de deruta si de confuzie morala.  Intr-o tara in care au murit peste 1.100 de oameni in acele tulburi zile cand se nastea libertatea si se coagula puterea liberticida, cei vinovati de crime sunt in continuare liberi si ranjesc cu nesimtire.  Cred insa ca ne apropiem de finalul acestei perioade si ca adevarul va fi tradus in acte de justitie.

Anunțuri

4 Responses to Declaratia de la Timisoara: 1990-2010

  1. Tare asta cu proclamatia de la Timisoara.
    In 1990 aveam 18 ani aveam drept de vot. M-am dus la votare si am votat, normal, cu Ion Ratiu. Aveam in piept o insigna mare galbena cu ochiul. O tineam pe sub o jacheta. La votare era o coada de aproximativ 200 de oameni. Stiind procentul cu care a iesit Ion Ratiu va dati seama ca eram, cred, singurul care vota cu dansul si cu PNT. Eram cu tata si-l tachinam ca daca nu-mi ia minge de piele imi dau jos jacheta… sa vada lumea pe cine a crescut la san, un golan, un capitalist, un vanzator de tara.
    Sa nu uit sa spun ca asta se intampla in Pitesti.
    Continuare.
    Proclamatia de la Timisoara.
    Eram cred cea mai reactionara clasa din intreg Pitestiul caci in fiecare dimineata nu incepeam orele decat dupa ce cantam Imnul Regal. Cand a venit Mitterrand in vizita la Iliescu noi incepeam ora de franceza cu cantecul ” François Mitterrand et l’amis de l’assassin”.
    Daspre semnarea Proclamatiei.
    Am mers intai la PNL si am semnat-o. Nu ne-a ajuns. Am mers si la PNT si am semnat-o si acolo. Eram 5-6 baieti.
    Ceea ce vreau sa spun este ca in Pitesti, oras de 200 000 de locuitori, aceasta Proclamatie a vut in jur de 650 de semnaturi. Dintre care 10 ( duble) erau ale noastre.
    Nu bravam ci chiar credeam in ceea ce faceam. eram singuri, ne certam cu parintii, ieseam noaptea si lipeam afise electorale cu PNT ( am luat odata si bataie, ma rog, am scapat).
    Deci, cine zice ca tinerii, adolescentii sunt haotici se inseala. Sunt lucizi si minunati.
    Stau si ma intreb unde oare a ajuns acea lista cu semnaturile noastre??? Intr-o tara condusa, atunci, de Securitate oare unde puteau ajunge acele liste. Eram, cred, „micii dujmani” ai democratiei originale.
    Eh, ce vremuri! Aveai unde si cu cine lupta: in Piata, pe Pod la Grozavesti, in fata Leului.
    Sa fie primit

  2. Antiteze spune:

    Superba evocare! Multumim.

  3. delaepicentru spune:

    Offtopic (şi nu chiar)

    Domnule Neamţu,

    Tocmai am aflat de pe blogul Tismăneanu că sunteţi directorul ştiinţific al noului IICCMER. Felicitări!

    Sunt de acord cu necesitatea dimensiunii pedagogice a memoriei, dar am îndoieli asupra eficienţei întocmirii „materialului didactic”. Lucrurile trenează nepermis.

    De aceea, îndrăznesc să vă propun examinarea unei soluţii tehnice de creştere a productivităţii în activitatea de cercetare a trecutului recent. Ca director ştiinţific, cred că sunteţi persoana cea mai potrivită a lua în calcul liberalizarea prin mijloace tehnice a accesului la memorie. Găsiţi detaliile urmînd link-ul explicit de la coadă.

    Punctul meu de vedere este unul libertarian-minarhist, răspicat, de altfel, şi pe blogul Dorin Tudoran.

    http://delaepicentru.wordpress.com/2010/03/08/bube-mucigaiuri-si-noroi-cum-le-exploatam-istoric/

  4. delaepicentru spune:

    Un text prin care cercetătorii înşişi şi-ar putea găsi mai uşor locul în gestionarea memoriei:

    http://delaepicentru.wordpress.com/2010/03/13/ce-i-aia-o-arhiva/

    Este opinia unui profan, dar cred eu, nu mai puţin utilă în tragerea de mînecă, întru aducerea cercetătorului la realitate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: