Drama cărţii: un manifest al lui Vasile Ernu

Am criticat mereu nostalgia comodă pentru epoca socialistă, precum şi interpretarea greşită dată tranziţiei româneşti de la etatism spre oligarhie. Este inutil să repetăm aici cât de mult a contat redobândirea libertăţii pentru viaţa spiritului şi pentru relansarea dezbaterilor despre valori în spaţiul public authton. Nu este mai puţin adevărat că, cel puţin până acum, contra-ofensiva mediocrităţii şi a prostului gust a îngropat vocea scriitorilor şi a intelectualilor de calitate în beneficiul strident al cantautorilor ignari şi al jurnalismului de improvizaţie. Bibliotecile noastre s-au umplut cu titluri interzise timp de cincizeci de ani, după cum şi canalele de televiziune s-au încărcat, singure, cu tone de maculatură. Starea limbii române este în pericol şi lucrul acesta nu poate fi corectat printr-o îmbrăţişare oarbă a individualismului, fie el şi de extracţie libertariană. Este nevoie de un efort susţinut pentru a regăsi binele comunitar într-un timp în care manelele ajung să facă parte din repertoriul unui partid aşa-zis „conservator”.

Pe de altă parte, idealizarea trecutului nu este o soluţie la bolile prezentului. În România, piaţa liberă  a funcţionat arareori, din pricina unor interese mafiote controlate din vârful politicii post-comuniste. Disfuncţiile majore ale culturii române din ultimii douăzeci de ani – de la starea librăriilor şi a bibliotecilor până la condiţia cinematografelor sau a Universităţilor – nu trebuite interpretate drept „roade” ale capitalismului. Cu toate acestea, pentru ieşirea din perpetua noastră criză, dezbaterea publică merită stimulată. Recent, scriitorul Vasile Ernu a lansat un important manifest privind drama literelor din spaţiul nostru est-european. Chiar dacă nu putem fi de acord cu toate punctele acestui diagnostic, recomandăm cititorilor următoarele pagini scrise cu onestitate (chiar dacă dintr-o perspectivă ideologică de stânga). Ar fi de dorit ca liderii de opinie care se regăsesc în dreapta românească să ofere un răspuns acestei provocări semnate de Vasile Ernu (MN).

Biblioteci

Mai întîi trebuie făcuta o analiză a situaţiei bibliotecilor din ţară. Ce a mai rămas din bibliotecile construite în anii de dinaintea tranziţiei? După care ar trebui regîndit un proiect care să aibă două priorităţi: reabilitarea, renovarea şi redeschiderea unor noi biblioteci, pe de o parte, şi crearea unui fond de carte care să funcţioneze după nişte mecansime transparente. Pentru a eficientiza aprovizionarea de carte şi reducerea costurilor, se pot pune la dispoziţie bibliotecilor cărţi digitale şi instrumentele necesare pentru a putea fi citite. Nu contează ce fel de biblioteci avem: clasice sau digitale. Ambele trebuie dezvoltate, fiindcă o Bibliotecă este un „terminal” în care se stochează cărţi în diverse formate.

Bibliotecile clasice şi bibliotecarii nu trebuie să se teamă de toată această digitizare, de Internet şi de apariţia unoi noi suporturi. Bibliotecarii nu sînt nişte hamali care cară cărţile dintr-un depozit în altul, ci nişte specialişti. O bibliotecă virtuală nu este un depozit imens în care sînt aruncate cărţi la grămadă, ci un loc bine structurat, aranjat după criterii raţionale şi clare. Bibliotecarii sînt cei care pot să contribuie imens la această nouă formă de organizare. Împrumutul interbibliotecar ar trebui să se generalizeze între bibliotecile universitare şi cele judeţene, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de posibilitatea de a citi.

Există o abordare conservatoare la noi, conform căreia Internetul şi diversele suporturi digitale sînt privite cu suspiciune şi ca o formă de lux. Digitizarea nu este un lux, ci un mijloc mai ieftin de educare, informare şi acces la carte. Şi încă un lucru foarte important: bibliotecile nu pot fi privatizate, eficientizate în sesul înţeles acum în economia de tip liberal. Lor nu li se poate schimba destinaţia. De asemenea, nu putem accepta descentralizarea. Da, descentralizarea e la modă, însă Biblioteca are nevoie urgentă de centralizare: are un centru de comandă şi se decide de sus, pe criterii clare şi transparente, cum şi ce se achiziţionează, care sînt priorităţile. În România, proiectele mari şi importante nu se pot realiza decat la nivel centralizat, cu un şef cît mai sus pus şi care să se supună direct „Înaltei Porţi”.

Anunțuri

2 Responses to Drama cărţii: un manifest al lui Vasile Ernu

  1. […] Mihail Neamtu scrie si el AICI despre aceasta […]

  2. […] curajos pentru că: – în unele cercuri Ernu are o aură de “nostalgic” – nu ştiu dacă suntem pregătiţi pentru o discuţie […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: