Bahtin despre Dostoievski

Dostoievski nu lasă niciodată vreun amănunt cît de cît mai important în afara conştiinţei eroilor săi de frunte (adică a eroilor care participă cu drepturi egale la marile dialoguri ale romanelor sale); el îi aduce în contact dia­logal cu tot ce are însemnătate în universul operelor sale.

Fiecare „a d e v ă r” străin, prezentat în vreunul din romane, este neapărat introdus în orizontul dialogal al tuturor celorlalţi eroi principali ai roma­nului respectiv. Ivan Karamazov, de exemplu, cunoaşte şi înţelege adevărul lui Zosima, şi adevărul lui Dmitri, şi adevărul lui Aleoşa, şi  „adevărul” lubricului lor părintre Feodor Pavlovici. Dar şi Dmitri, şi mai ales Aleoşa înţeleg prea bine aceste adevăruri. In Demonii nu găsim nici o idee care să nu-şi afle ecoul dialogal în conştiinţa lui Stavroghin.

Dostoievski nu-şi rezervă niciodată o redundanţă importantă de sensuri, ci numai minimul pragmatic, pur informativ, care îi este necesar pentru a des­făşura povestirea. Dacă autorul ar uza de o asemenea redundanţă, el ar transforma marele dialog al romanului într-un dialog obiectual finit sau într-un dialog de fac­tură retorică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: