Jurnal britanic: pagini regăsite (I)

Durham, 8 noiembrie 2001

Spiritul balcanic greşeşte atunci când nu-şi temperează elanurile intimiste: pofta de-a cotcodăci pe seama tribulaţiilor private ale vecinului, ale rudei, ale unui prieten uitat.  Ce nepreţuit dar este retragerea, tăcerea, discreţia cultivată. Cât de liber te simţi când ai ucis pofta de-a pune întrebări indiscrete. A te obişnui cu nepăsarea sau batjocura celorlalţi, acesta e criteriul inteligenţei (mai cu seamă în cazul intelectualilor publici). Cine cunoaşte geografia interiorităţii nu se teme de marginalitatea exterioară.

10 noiembrie

Ego-istorie: ne temem de modificarea partiturii cumpărate cu iluziile tinereţii (ceea ce uneori înseamnă îndârjire, fanatism, dar şi jertfelnicie). Puterea unui spirit înţelept se măsoară însă prin lărgimea îmbrăţişării despătimite pe care o acordă aproapelui. Poţi fi exclusivist-dogmatic câtă vreme ignori concretul. E obligatoriu să descoperi modulaţiile carităţii în faţa persoanei încărcată cu patos subiectiv. Mai puţine etichete pripite, mai puţine separaţii confortabile. Va rezista oare I.N. la schitul unde se dau numai comenzi şi nu sunt tolerate nici cele mai firave interogaţii? Când ai sabia certitudinilor nemiloase eşti scutit de întrebări, dileme, probleme. Or, te poţi lăsa sfătuit de un mistic al tautologiilor sterpe?

La fel de mult ca povestea neştiută a unui om slab cu duhul, aflat într-un cartier înglodat al Bucureştiului, istoria lumii, ca mereu aproximată totalitate, nu ar trebui să ne lege de tainele Providenţei? Dar evoluţia umanităţii între diferitele stagii ale umanităţii? Dar succesele medicinei moderne – rezultat al exploziei cunoaşterii pozitive a naturii? În momentele sale de glorie, medicina „izbăveşte” toate eforturile faustice ale ştiinţelor naturale şi rămâne o provocare pentru teologie prin aceea că utilizează sintetic întreg arsenalul de cunoaştere teoretică şi practică al celorlalte ştiinţe, topindu-le creator într-un creuzet de soluţii imprevizibile. Toată memoria cunoaşterii naturale e scrutată cu scopul ameliorării suferinţei, prelungind efectiv viaţa umană — a cărei definiţie este, până la urmă, contiguă cu misterul Dumnezeirii.

Este viaţa, ori supravieţuirea, ultimul criteriu al fidelităţii faţă de darul fiinţei? Definiţia suicidului este relativă, spun bioeticienii Europei pos-creştine, întrucât noţiunile de natură umană şi artefact au devenit la rândul lor imprecise. Şi ce diferenţă între sinuciderea tragică al unui erou antic sau medieval (Decebal sau un autor de seppuku la curtea imperială a Japoniei) şi suicidul plictisit al unui cetăţean olandez, răsfăţat până la saturaţie de oferta de divertisment… Sui caedere.

11 Noiembrie

Cioran: cei care se desfată cu desfiinţarea altora suferă de o vocaţie demiurgică, dar sub semnul minus.

13/14 Noiembrie

Complexul persecuţiei e un mod al vanităţii, ca şi deznădejdea — asta arată şi scrierile Sfîntul Siluan Atonitul. Ce larg observabilă e patologia disperării în pliul euforiei. Refuzul transcendenţei în experienţa angoasei, al plăcerilor prelungite cu amnezică tenacitate.

(c) 2001, MN.

Anunțuri

2 răspunsuri la Jurnal britanic: pagini regăsite (I)

  1. beausergent spune:

    Cât de actuale sunt pentru noi aceste consideraţii ale dumneavoastră. Chiar ieri încercam să trezesc într-o persoană apropiată acele resorturi interioare de rezistenţă în faţa batjocurii celor din jur. E mai greu când e vorba despre o persoană de 12 ani. Iar cu angoasa ne luptăm în fiecare zi. Încerc să exersez sfatul „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”, dar e greu când „refuzul transcendenţei” se manifestă subliminal în conştiinţa mea.

  2. Kondaki spune:

    Doream să vă întreb ce părere aveţi despre învăţământul teologic britanic în comparaţie cu cel românesc. Primul este secular, dar alteori deschis spre multiple tradiţii creştine (în intenţia de a surprinde esenţa creştinismului), iar, în cazul celui de-al doilea, cel românesc, adesea aparţinând principalelor confesiuni creştine din ţară, orientarea doctrinară este stabilită dinainte (şi chiar orientarea profesională din domeniul teologic fiind oarecum stabilită de dinainte). Care credeţi că este mai avantajos din punct de vedere academic, dar, în acelaşi timp, şi din punctul de vedere al seriozităţii angajării pe drumul căutării duhului autentic creştin? Vă mulţumesc!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: