Puţine lumini şi multe umbre printre nominalizările de la Guvern

Aşa cum cititorii au putut deja observa, acest blog a luat după alegerile prezidenţiale o pauză de la politică. Orice exces dăunează. Contextul sărbătorilor din preajma Crăciunului ne-ar fi invitat la alte comentarii. Dată fiind susţinerea explicită acordată proiectului preşedintelui Traian Băsescu în ultimele luni, suntem totuşi datori cu câteva minime explicaţii.

Nominalizările făcute pentru noul Guvern condus de preşedintele PDL au iscat deja câteva legitime controverse.

Desemnarea lui Emil Boc drept premier era obligatorie din perspectiva asumării univoce de către liderul PDL a tuturor riscurilor guvernării.

Cea mai fericită alegere o reprezintă propunerea domnului Teodor Baconschi ca ministru de externe – o mutare esenţială pentru CSAT şi deloc străină de Palatul Cotroceni. Poliglot erudit şi diplomat cu experienţă, intelectual cu viziune şi sobrietate, Teodor Baconschi are toate datele pentru a fi continuatorul reformelor din MAE, iniţiate între 1997-1999 de Andrei Pleşu, continuate apoi de Mihai Răzvan Ungureanu între 2005-2007, dar întrerupte apoi prin numiri neinspirate.

Despre Mihai Şeitan la Ministerul Muncii s-a vorbit ca despre un susţinător al pensiilor private – domeniu în care România are multe de făcut. Orest Onofrei, veterinar de meserie, ar fi putut fi o numire plauzibilă la Ministerul Agriculturii, dar un accident biografic l-ar putea împiedica să accepte propunerea.

Domeniul în care premierul Boc nu trebuia să rateze era Educaţia. După ce reputatul cercetător Daniel Funeriu a fost folosit din plin la capitolul imagine în timpul campaniei, numirea-surpriză a lui Cătălin Croitoru (fost sindicalist şi om lipsit de orice anvergură universitară) nu putea decât să dezamăgească. Într-un timp de criză şi după 20 de ani de perpetuare a aceloraşi nume din vechea gardă, Educaţia avea nevoie de inteligenţa, energia, imaginaţia şi competenţa internaţională a unui om ca Daniel Funeriu.

Retragerea susţinerii acestuia e cu atât mai bizară cu cât dl Funeriu făcuse o excelentă impresie în faţa Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Parlamentului României. În luna noiembrie, reprezentanţii PNL şi PSD recunoscuseră valoarea individuală a candidatului (incomparabilă cu cea a dlui Adominţei, bunăoară, în Guvernul Tăriceanu). Acum, PDL ţine pe tuşă ucenicul unui laureat al premiului Nobel, fapt care transmite un semnal negativ tinerilor generaţii care emigrează spre SUA şi Europa occidentală. Oricâte eforturi ar depune, orice palmares ar avea – România pare să-i trateze cu ingratitudine pe cei foarte buni. Dl Cătălin Croitoru, care criticase prezenţa Raportului Tismăneanu în grila bacalaureatului românesc, va veghea în schimb asupra unui buget de peste 15 miliarde Euro.

De asemenea, inexplicabilă şi inacceptabilă rămâne pierderea Ministerului Culturii pentru feuda UDMR. Era nevoie ca politicile de patrimoniu să continue (în paralel cu un plus de iniţiativă în domeniul culturii scrise).

Nu poate trece neobservată, în schimb, menţinerea doamnei Elena Udrea într-o poziţie de maximă vizibilitate la Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Turismului (după cum deplorabilă rămâne menţinerea Monicăi Ridzi ca lider al organizaţiei de tineret PDL). Aflată într-un moment de criză, Guvernul nu-şi poate permite să menţină în funcţie persoane preocupate excesiv de jocul mediatic şi fără o experienţă sau specializare verificată. Într-un an dificil, nu e loc de tăieri de panglici şi mofturi de primadone. Ce legătură are profesia de avocat ori condiţia de doctorand în ştiinţe militare (sau postura de autoare a unor studii privind geopolitica Mării Negre) cu… Ministerul Dezvoltării?! Aşa cum şedinţele intense de foto-machiaj pot pregăti un portofoliu de europarlamentar la Bruxelles (iar conducerea unei firme de saltele naşte pasiunea pentru Ministerul Comunicaţiilor), setea de notorietate explică, pesemne, piruetele între Turism, Geopolitică şi Dezvoltare…

În sfârşit, zvonurile privindu-l pe Valeriu Tabără sunt şi mai deprimante. Reîntoarcerea la cadriştii primilor ani ai tranziţiei este o palmă dată tuturor celor care şi-au dat votul pentru reformă!

Poate era normal ca Guvernul Boc să recompenseze fidelitatea câtorva dintre veteranii partidului (A. Videanu, R. Berceanu sau V. Blaga) şi să pună înainte bărbaţi cu experienţă, capabili să negocieze cu forţele sindicale viitoarele măsuri drastice ale Guvernului. Scandalos e totuşi modul în care algoritmii politici au condus la compromisuri neaşteptate, foarte slab estompate de puţinele propuneri cu formă şi conţinut european. (MN)

Anunțuri

6 Responses to Puţine lumini şi multe umbre printre nominalizările de la Guvern

  1. Stimat antitezist imi place punch linu. Da la noi se incheie toate cu grande poate chiar monstruasa pupatura si imbratisare. Din pacate guvernul precum subliniezi si tu se balaceste inca in opacul trecutului. Nu exceleaza prin capacitate sau profesionalism ci este epitomul unor interese. DOMMAGE.

    De ce se intampla asa?

  2. corifeul spune:

    Sa inteleg ca acest guvern nu trecea prin parlament daca era nominalizata Monica Macovei la justitie? Iar votul independentilor era atat de important incat sa-i ofere lui Gabriel Oprea un minister si un loc in CSAT? Iar daca Onofrei va renunta din cauza acelui eveniment din trecut sa fie Tabara cea mai competenta persoana din PDL in a-l inlocui?

  3. M,
    guvernul este oglinda starii unei tari; precum facultatile de teologie ortodoxe sunt intesate de imbecili, incapabili, şmenari, pădurari şi pomanagii tot astfel criteriul construirii unui guvern nu este pregătirea sau profesionalismul într-un anumit domeniu ci blondismul, vampi(ri)smul şi altele…

    Trădare…vorba lui Farfuridi

  4. Dan Patrascu spune:

    Dle Neamtu,

    Sincer sa fiu am ramas perplex cand am vazut unele nominalizari, incepand chiar cu Emil Boc. Fara indoiala, nu era momentul ca Traian Basescu sa-si arate din nou coltii. A fost o miscare fara tact si care denota o lipsa acuta de preocupare pentru binele tuturor romanilor.

    Perplexitatea mea se refera si la Berceanu, Videanu, Flutur, Udrea.

    De asemenea Kelemen Hunor la cultura mi se pare o miscare extrem de inoportuna.

    Salut insa numirile lui Funeriu si Baconschi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: