Incredibil! Pudelul Geoană recunoaşte, în sfârşit, relaţia lui de servitute voluntară faţă de Vântu

3 decembrie 2009

Prima repriză a dezbaterii s-a încheiat. Băsescu a dominat net discuţia, dar mai mult decât atât: Geoană cade singur în capcana auto-denunţului. Recunoaşte că în miez de noapte e chemat de SOV, maestrul falimentării FNI (350,000 români păgubiţi).


În miez de noapte, Geoană îl vizitează pe Vântu ca să dea raportul, după tulburătoarele declaraţii privind caracterul său „malefic”. Raportul lui Geoană către Vântu are loc după ce fostul director al Gelsor, Nicolae Popa, a fost arestat la 2 decembrie de autoritatile din Jakarta, Indonezia. In 2006, Popa, prietenul lui Vântu, a fost condamnat de Tribunalul Bucuresti la 15 ani de inchisoare, pentru inselaciune, alaturi de Ioana Maria Vlas. A fugit din Romania in anul 2000, iar aproape 9 ani a fost cautat de autoritatile romane. Disperarea mogulului s-a citit pe faţa lividă a lui Geoană. Liderul PSD arată ca un bebe prins cu moca în pampers. Devine limpede de ce Geoană a evitat cu disperare orice întâlnire. Ca un copil de 16 ani prins la curve, Geoană s-a bâlbâit şi ne-a explicat relaţia lui principială cu oligarhul notoriu, implicat făţiş în campania anti-Băsescu alături de Patriciu, Voiculescu, SRS şi alte primadone ale socialismului din ţara noastră.

Un vot pentru Geoană, un vot pentru mafie. E tot mai simplu.

=====

I.T. Morar:

Mircea Geoană e un mincinos, asta nu e nici o noutate. Nu e noutate nici faptul că ne crede pe toţi după chipul şi porecla sa. Aşa că poate nu socotiţi noutate ce vă voi spune, deşi e noutate, totuşi. După ce l-a făcut pe Sorin Ovidiu Vîntu “malefic”, dîndu-i dreptate, într-un interviu, lui Traian Băsescu, ai fi spus că, gata, a ieşit şi Geoană la luptă împotriva televiziunilor. Dar, aşa cum Crin s-a răzgîndit în mai puţin de 24 de ore, şi de la scuipat a trecut la îmbrăţişat adversarul, aşa a făcut şi Geoană. S-a dus în vizită la “Malefic” la miezul nopţii. Să-şi ceară scuze? Nu ştim, ştim doar căa fost acolo şi avem fotografii. Exact aici

Păi, bine, măi Mircea Geoană, după ce ne faci şeful “malefic”, mergi şi-i ciuguleşti din palmă? Să-ţi fie ruşine!

Reclame

Valeriu Stoica la Arad, Lansare de carte şi dezbatere, Sala de conferinţe a Primăriei, joi, 3 dec. 2009, ora 12.00

3 decembrie 2009


Valeriu Stoica: scrisoare către liberali

3 decembrie 2009

Dragi liberali,

Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al PNL, nici în cea de vicepreşedinte al PDL şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui Traian Băsescu.

Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.

Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe. Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o cunoaşteţi – nu este un secret.

Cât timp dreapta are în cursa prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot vota decât pentru acest candidat!

Opţiunea dumneavoastră este o chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.

Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se va raporta, vrând-nevrând, duminică. Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost PSD.

Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale liberalismului, PSD a încercat prin manipulare, negociere, subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva altora în folosul stângii.

Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta. În mod normal nu ar trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României contemporane.

Este o decizie pe care o vom lua singuri, în oglinda conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor. Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, massmedia şi, evident, în ordinea constituţională.

Actuala situaţie a sistemului politic românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern, dintre partide, dintre preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat, dintre societatea civilă şi massmedia sunt totuşi semnul unui corp social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru.

Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă speranţa că putem progresa.

În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care doresc şi aplaudă această mişcare.

Ca liberal nu pot decât să deplâng şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora sau pe comploturi subterane.

Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru rezultatul de duminică.

Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui grup de oameni mai restrâns chiar decât CC al PCR? Care dintre cei doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu adevărat acestor potentaţi? De liberali depinde rezultatul final.

Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice în care s-au investit resurse financiare şi mediatice fără precedent.

Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot, Dumnezeu ne va lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.

În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urma de ambiguitate: ca liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stânga în România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lăsa sa votez cu candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.

Valeriu Stoica


Spectrele stupidităţii, ale vulgarităţii şi ale cupidităţii pesediste

3 decembrie 2009