„Mutra ăstuia nu vreau s-o mai văd” –sau cum se spală pe creieri electoratul urban educat

Bogdan Ivascu

Este argumentul suprem de care te izbeşti ca de un zid atunci când vine vorba de alegerile prezidenţiale şi de persoana lui Traian Băsescu. Spus pe un ton isteric, ultimativ şi însoţit eventual de un gest hotărât care arată că discuţia s-a încheiat. Culmea, emitentul nu este vreun pensionar nostalgic pentru care regimul Iliescu reprezintă apoteoza tranziţiei, sau vreun vadimist spumegând.

Ceva oarecum inedit s-a produs în campania actuală. Până acum lucrurile erau clare, apele separate. Zona rurală asistată era scoasă cu sticla de ulei şi făină la vot pentru PSD, categoriile dinamice, urbane şi educate mergeau pe mâna diverselor formule de coaliţie de bune intenţii şi final mai puţin fericit. Noutatea este tânărul şcolit, angajat la o firmă privată, teoretic bine informat, clasa de yuppies a tranziţiei. În mod tradiţional votant al liberalilor, care a privit întotdeauna cu suspiciune spre Băsescu şi PD ca spre un fel de FSN ceva mai rozaliu. Şi care acum nu va merge la vot în turul doi, sau va pune ştampila pe Geoană. De ce ? Simplu – „pentru că oricine e mai bun decât ăsta” şi pentru că „nu mai pot să-i văd mutra”

Precedentul Vadim

Noutatea nu este totuşi chiar aşa de nouă. În anul 2000, Vadim ajungea în turul doi cu voturile aceleiaşi categorii: tineretul urban-dinamic din marile oraşe transilvane. Mecanismul mental este acelaşi: fronda, dorinţa de sfidare şi de a da cuiva un cap în gură. Atunci era vorba de furia în faţa unei speranţe trădate şi dorinţa de a pedepsi o clasă politică. Reacţia s-a produs spontan şi într-un fel natural. Acum e mult mai simplu. Obiectul antipatiei nu mai este un personaj colectiv difuz, ci un personaj în carne şi oase. Iar votul negativ nu se mai auto-generează constant, ci are în spate de câţiva ani munca atentă şi constantă a celor mai puternice trusturi media. Asocierea de imagini şi concluzii tendenţioase, tema scandalagiului/beţivului ajuns la Cotroceni şi a lupului moralist, reluate obsesiv de „deontologi imparţiali” au reuşit  -pe principiul picăturii chinezeşti – să penetreze sistemul imunitar al discernământului şi să astupe ochiul critic.

Capcana în care a căzut clasa de mijloc este surprinzătoare doar la prima vedere.  Generaţia multinaţionalelor este în bună măsură şi „generaţia pro”, a mass-mediei tabloidizate şi a spectacolului ieftin. Ea suferă de oboseală cronică, iar discernământul, cântărirea atentă a faptelor şi argumentelor, nuanţarea şi evaluarea onestă cer timp şi efort. Un efort pe care oameni care au programul de lucru al Ralucăi Stroescu – tânăra decedată în 2007 din cauza suprasolicitării – nu mai au timp să-l facă. Televizorul vine în schimb cu un scenariu gata fabricat şi cu o explicaţie comodă. Tot ce trebuie să faci este să crezi.Vidul existenţial al omului post-modern nu poate fi amânat la infinit şi trebuie umplut la un moment dat cu un sens constructiv al existenţei sau cu ură. Iar prima opţiune este infinit mai dificilă. Ura poate da şi ea un sens şi satisfacţii şi e totdeauna la-ndemână.

Tânărul care s-a străduit să obţină o diplomă altfel decât la fabrica Spiru Haret, are un salariu decent pentru care însă munceşte de dimineaţa până seara, resimte dureros nesimţirea pe care o întâlneşte în multiple ipostaze de-a lungul zilei: a interlopului care te sfidează din gipanul de neam prost, a funcţionarului obraznic care te tutuieşte de la a doua propoziţie, a agramatului care-ţi rînjeşte dispreţuitor şi care-ţi explică în acelaşi timp părinteşte că „în viaţă trebuie să ştii să te descurci”.

Toate aceste întruchipări ale nesimţirii de tranziţie televizorul le-a  adunat cu puterea sa magică într-un singur obiect al urii. O singură direcţie, un singur sens al mobilizării, un unic obiectiv. Şi pentru că toate acestea trebuiau să aibe un nume, li s-a spus Traian Băsescu. Electorului urban dezgustat de realitatea înconjurătoare i se serveşte o concluzie pe tavă: nesimţirea pe care o întâlneşte la tot pasul a ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat. Nu e de mirare că un candidat care a venit cu sloganul „revoluţiei bunului-simţ” a avut un asemenea succes în acest mediu.

Fumul nu iese fără foc. Accentele populiste ale preşedintelui Băsescu ca şi ieşirile sale în decor sunt un fapt. Problema este că nu pentru asta se şterge cu el pe jos de trei ani de zile la televiziunile lui Vântu şi Voiculescu. Băsescu e atacat fiindcă a avut curajul să declare că reforma autentică trece inevitabil prin destructurarea unui sistem corupt, cimentat în anii regimului Iliescu. Nu păcatele sale reale, greşelile şi gafele sale l-au transformat într-un Frankenstein abominabil. Dacă ar fi căzut la pace cu marii profitori ai tranziţiei ar fi fost prezentat pe toate canalele ca omul cu instinctul politic lui Ion I.C. Brătianu şi rectitudinea morală a lui Coposu.

Argumentele nu au efect însă, în faţa celui ce a ales să urască. Ele trec pe lângă el fără să-l atingă. Şi nu pentru că le contestă neapărat ci pentru că nu-l interesează. Chiar dacă ştie că mogulii nu sunt o ficţiune, că din spatele candidatului Mircea Geoană rînjeşte protector Ion Iliescu şi figurile sinistre ale baronimii PSD, că dacă Berceanu sau Videanu sunt nişte profitori ai sistemului, Vântu-Patriciu-Voiculescu–puşcăriabilii PSD, reprezintă însuşi sistemul, că cercetările comisiilor prezidenţiale pentru demografie, patrimoniu, sănătate, etc., reprezintă prima radiografie temeinică a societăţii, că Johannis este o interfaţă seducătoare care va fi prim-ministru câtă vreme îi va da voie Marean Vanghelie, tânărul nostru alege să nu ştie. Realităţile respective sunt stocate într-un colţ al minţii pe care se fereşte să-l viziteze. El ştie una şi bună: monstrul din Loch Ness, cea mai mare calamitate a ţării de la invazia mongolă încoace, trebuie să dispară. N-ai auzit dom’le că nu mai vreau să-i văd mutra?

Aş vrea să le spun acestor oameni că punând ştampila pe Mircea Geoană pe 6 decembrie nu lui Băse mitocanul îi dau un cap în gură, ci nouă tuturor, copiilor noştri şi lor înşile. Că în locul lui Johannis ar putea fi premier şi Superman, cu PSD-ul lui Mazăre, Vanghelie şi Hrebenciuc, un partid orientat anti-reformă, nu se va putea face niciodată nimic. Că un om care face tensiune 300 şi spume la gură când aude de Băsescu dar care poate privi cu detaşare la personaje ca Iliescu, Vanghelie sau Năstase ar trebui să-şi pună picioarele într-un lighean cu apă rece, să inspire adânc, şi să reflecteze dacă nu cumva are o problemă. Că nu au absolut nici o scuză pentru comportamentul lor iresponsabil, fiindcă nu sunt nişte ţărani semi-analfabeţi din sudul Moldovei, care trăiesc din ajutor social, scoşi la vot de primarul PSD cu sacul de făină. Că dacă după 6 decembrie România va deveni România lui Vanghelie, Mazăre şi Hrebenciuc şi cu concursul lor, într-un an sau doi, odată magia urii risipită, s-ar putea să aibă mari probleme când se uită-n oglindă. Poate că totuşi în ceasul al doisprezecelea tăişul raţiunii va sparge vraja toxică a minciunii mediatice.

Anunțuri

11 Responses to „Mutra ăstuia nu vreau s-o mai văd” –sau cum se spală pe creieri electoratul urban educat

  1. despinavestea spune:

    A fi angajat la multinationale sau a fi angajat la stat,este de foate multe ori acelasi lucru.
    Tot captivi sunt.V-ati intrebat ce s-ar face acesti tineri care platesc rate la banci daca sunt dati afara?

    Ei reprezinta ELECTORATUL CAPTIV .
    Acesti tineri trebuie sa inghita amenintarile si santajul sefilor de la multinationale pentru ca un alt loc de munca DECENT nu vor gasi.

    Trebuie incurajate intreprinderile mici si mijlocii care iti dau liberatea si posibilitatea sa supravietuiesti pe propriile puteri si pentru a nu fi „sclavul” nimanui.Raluca Stroescu a murit pentru ca era sclava multinationalelor .
    Firmele mici sunt baza capitalismului ,a prosperitatii si LIBERTATII de opinie si de vot.
    Omul invata sa decida singur ce este bine si ce este rau ,pe propria piele,pe propria firma, pe propriul succes sau insucces.
    Asta deosebeste Romania de tarile vechi Occidentale.

    Mentalitatea asumarii riscului de supravietuire .
    Aceasta este MENTALITATEA DE DREAPTA.Reusesti sau nu, castigi sau pierzi si iti asumi esecul,pe puterile tale

    Eu cred ca romanii totusi au invatat in ultimii ani ca drepta este cea care-i va salva si-l vor vota pe Basescu.
    Nu i-a fost usor lui Basescu sa trezeasca constiita acestor tineri. S-a sacrificat, a fost bestelit, murdarit,umilit el si familia lui ,dar cred ca acum, ii pune pe acesti tineri ,in sfarsit :
    sa GANDEASCA PENTRU EI INSISI

  2. […] Un articol care incearca sa explice repulsia tinerilor educati fata de Traian Basescu. Multi tinerii din multinationale nu sunt diferiti de cei care au lucrat la stat toata viata, sunt captivi la banci sau legati de munca la stapan, lipsiti de initiativa. […]

  3. slugalasisif spune:

    Foarte multi judeca estetic decizia politica. E aproape ca atunci cand iti alegi o mobila, sau un nou telefon. Nu are rost sa lupti pentru lucrul vechi, la prima defectiune el trebuie inlocuit.

    Al doilea aspect este faptul ca votul este un bun pe care ei il detin si trebuie sa il dea unuia dintre candidati. Prin puterea lor ei miluiesc sau pedepsesc candidatii. Votul si opiniile nu le sunt proprii, ci sunt tratate superficial. Dupa vot nu mai au responsabilitatea acestuia, si-au indeplinit menirea de a imparti dreptatea. Putini inteleg ca politicienii trebuie sa le indeplineasca aspiratiile, nu sunt doar entitati asupra carora sa iti poti exersa simtul etic si estetic. Putini mai vor sa stie cum a fost castigata si libertatea asta imperfecta si cate piedici i-au fost puse.

    Un tanar de multinationala :).

  4. Legea Protectiei copilului
    Art. 22
    (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.
    (2) Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.
    (3) Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.
    (4) Copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice.
    (5) Consiliul National al Audiovizualului monitorizeaza modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel incat sa se asigure protectia si garantarea dreptului copilului prevazut la alin. (1).

    Art. 89
    (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

    Art. 99
    (1) Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.
    (2) Institutiile si autoritatile publice, potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele:
    a) transferului ilicit si a nereturnarii copilului;
    b) incheierii adoptiilor, nationale ori internationale, in alte scopuri decat interesul superior al copilului;
    c) exploatarii sexuale si a violentei sexuale;
    d) rapirii si traficarii de copii in orice scop si sub orice forma;
    e) implicarii copiilor in conflicte armate;
    f) dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase, fizice si mentale;
    g) exploatarii copilului de catre mass-media;
    h) exploatarii copilului in cadrul unor cercetari ori experimente stiintifice.

  5. despinavestea spune:

    Pentru tinerii din multinationale

    Probabil ca va amintiti Imnul Golanilor .
    Parintii vostri l-au cantat in Piata Universitatii cand voi erati probabil prea mici ca sa intelegeti ce se intampla.Pe atunci parintii vostri erau la fel de tineri cum sunteti voi acum.
    Stateau un genunchi in Piata , le curgeau lacrimile pe obraji si se rugau de poporul roman sa nu-l voteze pe ILIESCU . Iliescu i-a numit GOLANI .
    Zilele acestea Iliescu i-a predat lui Geoana stafeta COMUNISMULUI .
    Parintii vostri doresc sa va predea voua stafeta ANTICOMUNISMULUI ,iar voi s-o predati copiilor vostri si apoi copiilor copiilor vostri…

    Sunt doua versuri din Imn pe care sa nu le uitati :

    “Noi suntem naluci ale celor ce-au murit aici
    Mai bine MORT decat COMUNIST “

    Sa nu uitati ca parintii vostri erau gata sa moara pentru LIBERTATE !!!

  6. lorduljohn spune:

    Inca un articol, usor mistificat si partinic. Domnule Ivascu, electoratul rural a fost scos la vot cu faina si ulei si de primarii PDL. A te face ca nu vezi raul din curtea ta, din partea unor intelectuali subtiri ca dvs, mi se pare o atitudine de-a dreptul criminala. Adica dvs practic doriti inlocuirea golanilor de la PSD cu golanii de la PDL. Cei ce au strigat in Piata Universitatii nu au strigat nici pentru Iliescu, nici pentru Basescu, ci impotriva lor. Contributia PDL-ului la sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii s-a vazut: 120000 s-au lichidat sau suspendat.
    Ma intristeaza ca dvs doriti in continuare sa vedeti mutra unui „mitocan” cu accente populiste, cealalta optiune fiind un om educat cu accente populiste. Asta este solutia clocita de elita? Un mitocan cu accente populiste?

  7. Liviu spune:

    Cui nu-i va fi rusine sa dea ochii cu martirii ucisi de comunistii lui Iliescu , Geoana si restul… votand Geoana, sa-l voteze pe prostanac! De haram sa-i fie…

  8. lorduljohn spune:

    Idem cu Basescu

  9. Dan Patrascu spune:

    Pentru a pacifica putin starea de tensiune, eu va propun, macar pentru o clipa, sa incercam sa privim problemele si in alt punct de vedere. Va propun bunaoara un material despre intelectuali si libertatea interioara. Este o problematica care implica toate formatiunile politice.
    http://patrascudan.wordpress.com/2009/11/29/intelectualii-si-libertatea-interioara/
    Nu vreau sa-mi fac reclama, vreau doar sa transmit un mesaj care sa ne puna putin pe ganduri si sa analizam mai cu atentie ceea ce se intampla in jurul nostru si propriile noastre atitudini.

  10. corifeul spune:

    Ca angajat la o astfel de multinationala nu pot sa nu ma simt vizat de articol dar mai ales de unul din comentarii.
    1. Ma deranjeaza comparatia cu cei de la stat. Asta cata vreme principalul criteriu dupa care este evaluata munca intr-o multinationala este performanta. Cred ca e unul din ultimele criterii aplicate in acest moment in administratie (beneficiez inclusiv de experienta muncii in administratie o vreme).
    2. Ma deranjeaza catalogarea. Captiv din punct de vedere electoral. Pardon? De unde pana unde? Exista o secventa celebra in filmul Glengarry Glenn Ross, un discurs tinut de Alec Baldwin. Da, e un discurs motivational plin de amenintari dar se invarte in scopul unei singure idei: profitul. Santaj politic intr-o multinationala eu inca nu am intalnit. Lucrez in acest mediu si cunosc prea multi oameni din el ca sa pot pune pret pe afirmatia unei antevorbitoare de aici. Dimpotriva, in locul unui electorat captiv si care a votat cuminte si incolonat un anume candidat a fost vorba de un electorat divizat si fara retineri in a-si exprima optiunile. Inteleg din textul vizat ca totusi la multinationale se afla singurele locuri de munca decente. Macar atata sa avem si noi sclavii :)
    3. Probabil n-am capacitatea de a intelege nici de ce angajatii la IMM-uri sunt un electorat liber. Sau referirea era numai la patroni? Si oamenii astia, ca-s patroni de IMM sau angajati in ele, n-au rate la banca? Nu depind uneori si de un contract cu primaria?

    Revenind la articolul care a generat atatea comentarii, consider si eu ca multe observatii sunt pertinente, ca exista o comoditate in gandire insa care nu e tipica doar electoratului tanar, urban si cu multe scoli in CV. Nu contest si un alt interes al proprietarilor de trusturi media dincolo de discursul moralist aplicat de televiziuni si ziare unui om, Basescu, care a ridicat destule mingi la fileu. Dar resping sa fim toti judecati prin acelasi sablon. Sa nu uitam ca vorbim de un mediu in care promovarea se face pe merit intr-o proportie mult mai mare decat in institutiile statului, iar acest mediu poate tocmai asta n-a vazut in actiunile d-lui Basescu de-a lungul mandatului sau. Se vorbea odata de un executiv in care sa nu se regaseasca fosti ministrii ai guvernarilor anterioare si am vazut aceeasi oameni. Se vorbea sa promovam ce avem mai de valoare in pozitii care sa ne reprezinte. Se pare ca in loc de o certitudine trebuie sa mizam pe o speranta, Elena Basescu. In fine, exemplele pot continua. Poate odata am s-o fac, memoria inca ma ajuta. As incheia cu o intrebare. Cati din sustinatorii d-lui Basescu au fost deranjati de nominalizarea ca ministru de interne a d-lui Oprea in guvernul Negoita?

  11. despinavestea spune:

    Cineva care nu si-a castigat existenta avand propria firma va intelege cu greu LIBERTATEA de a decide singur cum sa continue ,pe ce drum s-o ia .Un exemplu:
    Cati angajati de la trustul Realitatea Catavencu au avut curajul sa-si dea demisia cand au constatat ca se face propaganda politica desantata ?.Sa-si decida ei insisi viitorul.Cati?
    Ii numaram pe degete.
    Acum angajatii care au ramas la AC fac pe bufonii….
    Penibil.La credibilitatea lor s-au gandit?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: