Sofismele doamnei Zoe Petre şi insulta la referendum (comentariu de Alin Vara)

E dificil  sa descriu starea de soc provocata de  afirmatiile doamnei Zoe Petre in emisiunea de aseara de la Realitatea. Cu melancolie aristocratica, ea deplange victoria referendumului si faptul ca “ceva se distruge si nu se pune nimic in loc.” Senatul, de unde, ce surpriza, “s-au rostit mari discursuri” si care are o vechime de “200 de ani”, va fi desfiintat prin acest referendum. Este, sugereaza dansa, un atac la adresa democratiei, asemanator cu, atentie! “decretul de desfiintare a Senatului dictat de Stalin in 1946 “.

As dori sa ii felicit din toata inima pe Sever Voinescu si Traian Ungureanu pentru eleganta si calmul aproape ireal aratate in emisiunile “Realitatii”. Trebuie ca cineva sa detina o luciditate si o stapanire de sine extraordinare pentru a putea rezista cu mintea netulburata manifestarilor obscene de ignoranta si rea-vointa din aceste emisiuni. Reactia lui Sever Voinescu la afirmatia doamnei Zoe Petre a fost intr-adevar impresionanta prin detasare si politete. Marturisesc ca un asemenea comportament mi-ar fi peste puteri. Domnule Voinescu, va rog sa imi permiteti o observatie: comparatia dintre Basescu si Stalin sau dintre cele doua momente istorice nu este doar, cum i-ati raspuns dumneavoastra, “un pic cam exagerata”.

Nu, comparatia se bazeaza pe un sofism monstruos, grosolan; este stupefiant, uluitor, consternant ca un istoric de renume, o excelenta exegeta a culturii antice sa compare un demers ce facea parte din comunizarea tarii si exterminarea elitelor cu unul contemporan ce constituie un pas marunt, dar important dintr-un lung drum de reformare a statului. Este dificil de articulat o explicatie, de fapt chiar si o relatare, a acestei afirmatii. Lipsesc resursele emotionale, dramul de luciditate, experienta poate. Nu ar fi fost vreo problema daca ar fi spus asta Mihai Gadea sau Mircea Dinescu. De la ei stim ca ne putem astepta la opinii politice delirante. Dar ca liderul “de facto” al Facultatii de Istorie sa dovedeasca o atata de crasa lipsa de discernamant istoric, o selectie atata de brutala a faptelor, o uluitoare rea-vointa, o aroganta atat de jignitoare fata de cei care au spus “Da”, fata de un presedinte si un stil pare-se “populist, vulgar, demagogic”, este un fapt ce continua sa ma bantuie.

Si ma bantuie in continuare spectrul singuratatii absolute, groaza de a trai intr-o societate in care binele comun nu exista, in care eroarea de apreciere a adevarului se combina cu o ura inexplicabila, dezarmanta. Mai grav decat atomizarea sociala- si poate la baza acesteia- este o atomizare existentiala, a unui numar infinit de lumi paralele ce nu se intersecteaza decat in punctul resentimentului. Eroarea, ignoranta, minciuna, lumea fictiva a presei, instinctele atavice si inertiile postcomuniste- ele, doar ele alcatuiesc substanta fiintarii noastre. Un nenorocit de blestem, o vraja sau insusi “stapanul lumii acesteia” ce L-a ispitit pe Mantuitor in pustiu, iata ceea ce ne apasa. Ne apasa cumplit, nemilos, atat de tare incat nu mai simtim, incat traim amortiti si bolnavi, morti-vii ce striga obsedant unii la altii. Suntem sub o vraja dar vedem lumea dezvrajita, goala, contingenta. Fara incredere in adevar, vesnic suspectand, fara iubire.   Lovim pana si omul bolnav, in omul plangand, lovim in valori, in modele, lovim in Creatie. Lovim puternic, pana avem spume la gura si ochi injectati, lovim pana gafaim de oboseala.

Nu mai exista bine comun, credinta, noblete, aproapele nostru. Oameni orbi, incapabili de a contempla, fara puncte de referinta, cazuti. Singuratate. Prefigurare a iadului.

Alin VARA

Anunțuri

One Response to Sofismele doamnei Zoe Petre şi insulta la referendum (comentariu de Alin Vara)

  1. Stiti ce e interesant in aceata campanie? Plec de la premisa, naturala de altfel, ca intr-o societate democratica si capitalista banul puternicilor este investit BINE. Adica nu doar in imobiliare, mobiliare, proiecte economice ci si in OAMENI, in omul-ca-proiect-de-viitor.
    Mogulul (DEX: S.m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare) trebuie sa investeasca in oameni pentru ca doar omul poate duce mai departe o idee, poate argumenta, poate lupta.
    Acum, in conflict, vedem hoitul „societatii civile”. Oameni care apareau mereu pe diferite media, care erau activisti ai unor tendinte culturale, sociale, „naturale”, nu fara o pregatire inalta uneori, se sustineau mai ales prin LIPSA unei alternative. Acea alternativa, pe care multi o simtim, fireasca, umana, plina de slabiciunea celui care INCEARCA SA FACA fara sa stie dinainte daca intreprinderea lui va avea succes. Aceasta incercare fireasca (fara siguranta reusitei) este, pana la urma, gloria unei umanitati vii.
    Cand cel ce te imbraca, te publica, te baga in casa si in masina, cand cel ce te FACE CELEBRU (citeste vizibil, chiar ubicuu) iti conditioneaza bunastarea si siguranta de o apartenenta proiectiva nu cred ca mai poate fi vorba de ONESTITATE.
    In ultimul timp EU VAD o sumedenie de asemenea civili ce s-au marit in timpuri nu prea indepartate. Ii vad argumentand pasional necesitatea unei revolutii fata de actualul presedinte. Sunt momente, si acesta e unul, cand ei TREBUIE sa plateasca pentru „faima” pe care au primit-o.
    Sunt multi, foarte multi intelectuali. Ceilalti sunt in zone mai putin accesibile vederii si auzului. Le-a placut sa traiasca bine si si-au vandut onestitatea si maretia. Fiind varfuri in domeniile lor (unii) fac greseala de a crede ca daca e sa cada vor cadea singuri negandind ca multi tineri fiind cu ochii pe ei vor fi influentati de atitudinea lor actuala (atitudine pe care DOAR ei insisi stiu ce patima a nascut-o). Cei tineri vad doar evenimentul pragmatic si leaga activismul modelelor DOAR de capacitatea acestora intelectuala/ academica nestiind nimic de slabiciunile firii omenesti.
    Aceasta atitudine eu o denumesc, in spirit dostoievskian, vanzarea-lumii-pe-o-cana-de-ceai. Sunt multi oameni-din-subterana in societatea noastra.
    Depinde doar de noi sa chemam in ajutor Duhul Adevarului pentru a dumiri raul, pentru a vedea otrava ascunsa in miere. Fara o minima partasie cu Lumina nu avem cum vedea viermele cel ramator ce zace in cuvinte-simple, imagini, atitudini, argumente, lacrimi, onoare, cinste…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: