Şapca lui Iliescu, dezastrul socialist şi reeducarea liberală (Mihail Neamţu)

Câte asemănări va găsi publicul educat între Radu Mazăre şi Varujan Vosganian, între Viorel Hrebenciuc şi Zoe Petre, între Ion Iliescu şi Crin Antonescu, între Marian Vanghelie şi Adriana Săftoiu? Răspunsul firesc putea fi: „nici una”. Într-o lume normală, diferenţa dintre cele două serii de nume şi personalităţi ar fi eclipsat prăpastia dintre un zbor la Moscova (sau Teheran) şi un priveghi la capul morţilor din Timişoara (sau Chişinău). În România, însă, bântuie duhul smintelii. Iată şi contextul.

22 Noiembrie: câteva lecţii

Traian Băsescu a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale, după o primă etapă de campanie purtată în condiţii vitrege, sfidând ostilitatea vehementă a tonomaţilor, dar folosind şi resurse neconvingătoare sub raportul imaginaţiei retorice şi al acţiunii electorale.

Liderul de la Cotroceni a pierdut un important segment din susţinătorii tineri, cuplaţi zilnic la Facebook, Twitter şi You Tube. În virtutea experienţei şi a calităţilor sale naturale, temutul actor politic a obţinut totuşi o nouă victorie împotriva mogulilor de presă şi a comentatorilor-tonomat. Pe fondul bruiajului mediatic şi al unei oboseli psihologice explicabile, Traian Băsescu n-a reuşit să convingă o parte din clasa de mijloc, atrasă de promisiunea schimbării. Crin Antonescu a magnetizat mulţi oameni cu studii universitare, sensibili la dezbaterile cu miez doctrinar, convinşi poate de marota Johannis şi fermecaţi pesemne de frazările anti-Băsescu ori replicile sagace împotriva lui Geoană emise de candidatul liberal.

Pe de altă parte, Crin Antonescu a pierdut în faţa populismului PSD. Susţinut de maşinăria baronilor locali, votat de o imensă masă rurală din regiunile slab dezvoltate economic (Oltenia, îndeosebi), liderul socialist a apărut ieri seară într-o masă de steaguri roşii, lângă umărul ocrotitor şi basca leninistă a lui Ion Iliescu. Este foarte probabil ca întregul bazin electoral de dreapta să fi privit scena regrupării stegarilor roşii cu spaimă şi oroare.

Coşmarul socialist

De ce? Pentru că România ultimilor douăzeci de ani a recunoscut în PSD cea mai antireformistă forţă politică a ţării. Sufocată sub mafia frăţiilor securistice şi neo-feudale, românii cu simţul răspunderii istorice au căutat să iasă — mai ales sub mandatele domnilor Emil Constantinescu şi Traian Băsescu — de sub blestemul mizeriei şi tirania imposturii (umane, instituţionale, statale). Folosind reţeta „pâine şi circ”, televiziunile mogulilor din vecinătatea PSD au perpetuat cultura subzistenţei, politica amneziei şi o viziune post-istorică, contemplând în linişte „pacea eternă”. Protestul raţiunii critice şi apelul colectiv la demnitate s-au trezit călcate în picioare cu fiecare mare prilej: de la dosarele Revoluţiei şi ale mineriadei până la controversatele mari privatizări. A câştigat frecvent logica minciunii, legea omertei şi perversitatea camuflajului imoral dar legal.

Cetăţenii de dreapta cunosc foarte bine sloganul socialismului românesc de tranziţie: „Fă-te că munceşti!” Pe spinarea încovoiată a micului întreprinzător, epuizat de biruri, taxe şi reglementări, a înflorit o birocraţie omnivoră, dar şi averea unei oligarhii plutocrate, capabilă oricând să cumpere dreptul la manipulare şi dezinformare (eventual prin recursul la „neutralitate” al unor jurnalişti de mucava). Tartorii socialismului cu faţă umană au tolerat orice – atât luxul din şoseaua Kiseleff, cât şi sărăcia lucie Ferentarilor –, dar nu discutarea dosarelor Securităţii, deschiderea arhivelor PCR, rostirea adevărului despre trecut, încurajarea cetăţenilor cu iniţiativă, o masă de studenţi mobili şi competenţi, un corp profesoral integru la universităţi competitive european, fermierii autonomi, oamenii de afaceri mobili, o presă liberă şi gazetari dezinhibaţi, gata să participe la o dezbatere publică despre valorile naţionale.

Socialismul a încurajat la noi fobiile primare ale colectivităţii (de la mineriade până la mişcările sindicale), stagnarea minţii în formule gândite de funcţionărimea etatistă, căpuşarea industrială, mentalitatea parazitară şi egalitarismul invidiei, pensii nomenclaturiste, îndobitocirea prin agitprop şi divertisment (voinţa umană fiind redusă la fantasmele de tip Click!), ipocrizia conştiinţei care una spune şi mereu alta face (între Bruxelles şi Bucureşti). La capătul acestui program sistematic, soluţia socialistă întruchipată de basca lui Iliescu nu poate reprezenta decât garanţia involuţiei.

Cu spatele la viitor

Frazele de mai sus reprezintă o evidenţă pentru electoratul lui Traian Băsescu şi, respectiv, Crin Antonescu. Deloc întâmplător, actualul preşedinte a primit un masiv sprijin din partea ardelenilor (cu peste 40% într-un judeţ ca Bistriţa).

Transilvania este binecunoscută prin faptul de-a fi contestat mereu hegemonia spiritului dâmboviţean în politică, încurajând în schimb etosul antreprenorial, investiţia privată, descentralizarea administrativă, claritatea regimului de proprietate, turismul cultural. Pe scurt, Transilvania poate fi identificată drept vector al modernizării României contemporane (fapt evidenţiat şi de contribuţia netă a judeţelor Cluj, Arad sau Timiş la PIB).

Decizia liderilor PNL de-a sfida orientarea reformistă a electoratului lui Traian Băsescu, în beneficiul calculelor conjuncturale ale grupării Iliescu, Năstase & co., poate reprezenta un pas fatal pentru tot ceea ce înseamnă posteritatea liberalismului în România.

Dacă dreapta aduce totuşi un plus de responsabilitate în cheltuirea banului public, stimularea micului întreprinzător, un regim simplificat de fiscalitate, relansarea educaţiei de performanţă şi diminuarea birocraţiei – proiectul de colaborare cincinală PNL & PSD va plăti preţul reeducării ultimilor mohicani ai liberalismului autohton.

BONUS 1: Emil Hurezeanu şi inactualitatea românească.

BONUS 2: Mircea Dinescu: poetul, dizidentul şi decepţia.

BONUS 3: PNL, Crin Antonescu şi deriva liberală.


Anunțuri

8 Responses to Şapca lui Iliescu, dezastrul socialist şi reeducarea liberală (Mihail Neamţu)

  1. […] Neamţu Şapca lui Iliescu, dezastrul socialist şi reeducarea liberală (Mihail Neamţu)Sofismele doamnei Zoe Petre şi insulta la referendum (comentariu de Alin Vara)Critica noului ateism […]

  2. mihaibeltechi spune:

    Felicitari,exceptional scris, acest articol dovedeste ca uneori,impotriva dusmanilor democratiei, cuvantul e mai eficient decit glontul.Solicit accept de preluare pentru blog personal si diaspora,evident, cu indicarea sursei.Multumesc anticipat.

  3. Reiau un comentariu.
    Stiti ce e interesant in aceata campanie? Plec de la premisa, naturala de altfel, ca intr-o societate democratica si capitalista banul puternicilor este investit BINE. Adica nu doar in imobiliare, mobiliare, proiecte economice ci si in OAMENI, in omul-ca-proiect-de-viitor.
    Mogulul (DEX: S.m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare) trebuie sa investeasca in oameni pentru ca doar omul poate duce mai departe o idee, poate argumenta, poate lupta.
    Acum, in conflict, vedem hoitul “societatii civile”. Oameni care apareau mereu pe diferite media, care erau activisti ai unor tendinte culturale, sociale, “naturale”, nu fara o pregatire inalta uneori, se sustineau mai ales prin LIPSA unei alternative. Acea alternativa, pe care multi o simtim, fireasca, umana, plina de slabiciunea celui care INCEARCA SA FACA fara sa stie dinainte daca intreprinderea lui va avea succes. Aceasta incercare fireasca (fara siguranta reusitei) este, pana la urma, gloria unei umanitati vii.
    Cand cel ce te imbraca, te publica, te baga in casa si in masina, cand cel ce te FACE CELEBRU (citeste vizibil, chiar ubicuu) iti conditioneaza bunastarea si siguranta de o apartenenta proiectiva nu cred ca mai poate fi vorba de ONESTITATE.
    In ultimul timp EU VAD o sumedenie de asemenea civili ce s-au marit in timpuri nu prea indepartate. Ii vad argumentand pasional necesitatea unei revolutii fata de actualul presedinte. Sunt momente, si acesta e unul, cand ei TREBUIE sa plateasca pentru “faima” pe care au primit-o.
    Sunt multi, foarte multi intelectuali. Ceilalti sunt in zone mai putin accesibile vederii si auzului. Le-a placut sa traiasca bine si si-au vandut onestitatea si maretia. Fiind varfuri in domeniile lor (unii) fac greseala de a crede ca daca e sa cada vor cadea singuri negandind ca multi tineri fiind cu ochii pe ei vor fi influentati de atitudinea lor actuala (atitudine pe care DOAR ei insisi stiu ce patima a nascut-o). Cei tineri vad doar evenimentul pragmatic si leaga activismul modelelor DOAR de capacitatea acestora intelectuala/ academica nestiind nimic de slabiciunile firii omenesti.
    Aceasta atitudine eu o denumesc, in spirit dostoievskian, vanzarea-lumii-pe-o-cana-de-ceai. Sunt multi oameni-din-subterana in societatea noastra.
    Depinde doar de noi sa chemam in ajutor Duhul Adevarului pentru a dumiri raul, pentru a vedea otrava ascunsa in miere. Fara o minima partasie cu Lumina nu avem cum vedea viermele cel ramator ce zace in cuvinte-simple, imagini, atitudini, argumente, lacrimi, onoare, cinste…

  4. serpantinka spune:

    Stiam ca era ceva cu aceasta data de 6 decembrie, ceva rau se intamplase pe in aceasta zi si nu imi mai puteam aduce aminte despre ce era vorba. Citind ultima dumneavoastra fraza – „proiectul de colaborare cincinală PNL & PSD va plăti preţul reeducării ultimilor mohicani ai liberalismului autohton” – mi-am adus aminte ce era.
    Pe 6 decembrie se implinesc exact 60 de ani de la inceputul Reeducarii de la Pitesti. Pastrand proportiile si cu respectul cuvenit victinelor acestui experiment, as asemui o eventuala victorie a lui MG cu reeditarea unei forme mai soft de reeducare.

  5. despinavestea spune:

    Exeptional scris,din nou.Felicitari.
    Pe mine m-a izbit duminica sapca lui Iliescu.
    Cred ca a mai iesit cu sapca asta cand s-au anuntat niste rezultate la alegeri,in trecut

    Sapca pare sa fie un simbol al bosevismului pe care Iliesci il poarta cu mandrie.

    Eu cred ca o face special ca sa ne enerveze si sa ne faca in necaz cu rezultatele pe care le obtine masinaria comunista

  6. […] Şapca lui Iliescu, dezastrul socialist şi reeducarea liberală (Mihail Neamţu) – NU RATATI… […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: