Parodia audierilor parlamentare: Daniel Funeriu în faţa reprezentanţilor poporului

3 noiembrie 2009

Oricine vrea să descopere conflictul între două lumi, două stilistici, două metodologii şi două maniere de-a înţelege viitorul României merită să privească filmul audierilor la care a fost supus excepţionalul chimist de origine arădeană, Dr. Daniel Funeriu (Universitatea din Muenchen), de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Parlamentul României. Încă o dată, parlamentarii votaţi uninominal au fost incitaţi de oarba disciplină electorală să ignore evidenţa şi să sfideze competenţa.

Dl Funeriu a fost întâmpinat cu întrebări pertinente, dar şi mici şicane, sofisme lamentabile, abţineri de-o penibilă laşitate. Chiar şi reprezentanţii liberali au preferat reacţia de tip cartel şi sabotarea proiectului guvernului Croitoru, indiferent de excelenţa profesională a candidaţilor la portofoliul ministerial (a se compara aici CV-ul domnului Funeriu cu palmaresul dlui Adomnitei, fost ministru PNL al Educatiei).

Incapabili să gândească provocările înaltei cercetări din domeniul ştiinţelor exacte, deputaţii şi senatorii ALIANŢEI ANTI s-au dedat ironiei ieftine, dar şi mâniei proletare. Filmul audierilor merită văzut şi pentru a sesiza calitatea lamentabilă a limbii române folosită de parlamentarii noştri uninominali.

Când ucenicul unui laureat al premiului Nobel e tratat în acest fel de Comisia pentru învăţământ, nu e greu de sesizat semnalul negativ transmis tinerilor generaţii care emigrează spre SUA şi Europa occidentală. Oricâte eforturi ai depune, orice palmares ai avea – ţara te tratează, prin reprezentanţii săi, cu cinism, indiferenţă sau dispreţ. Parlamentari incapabili să facă o banală numerotare de voturi, legislatori intimidaţi de exigenţa unui simplu acord gramatical, favoriţii hărmălaiei televizate, aceştia sunt cei care veghează asupra unui buget de 15 miliarde pentru educaţie.

Din fericire, candidatul la funcţia de ministru al Educaţiei, dl Funeriu, a ştiut să trateze acest experiment cum grano salis.

„Aşa e politica” mi-au spus ei. Răspunsul meu a fost că politica este exact aşa cum o fac ei şi că eu pot, desigur, să-i scuz fără să clipesc. Dar nu iertarea mea e importantă, ci părerea lor despre ei înşişi.

Reclame