Memento 1989, Doina Cornea

31 octombrie 2009
Doina Cornea a primit, vineri, 9 octombrie 2009, Legiunea de Onoare în grad de Comandor, din partea ambasadorului Franţei în România. În cadrul unei ceremonii restrânse desfăşurate la Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca, ambasadorul Henri Paul a declarat că înalta distincţie a fost conferită în numele preşedintelui Franţei, Nicholas Sarkozy, „pentru curajul şi hotărârea acestei mari doamne a României”.

*via MEMORIA.Ro

Reclame

In Memoriam Arhim. Teofil Părăian (1929-2009)

31 octombrie 2009

Vasul răbdării şi chipul blândeţelor

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”

Ioan 20, 29

Orice miracol îl înţelegi după ce se stinge irevocabil. Înrădăcinaţi în huma melancoliei, nu mai trăim cu intensitate decât amintirea. S-ar părea că judecăm întotdeauna adevărul dragostei după comoţia inocentă a începuturilor şi emoţia impură a despărţirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecaţi în retorica crizei, cuprinşi de voluptăţile negaţiei. Sub umbra Tradiţiei, parcă nu mai e chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi, lamentaţii defetiste, refuzînd cu un aer sapienţial existenţa, hic et nunc, a excepţionalului. Ca români am ştiut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea converteşte atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admiraţiei noastre este deschisă, aproape grotesc, spre cimitir. La noi orice demers etic pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ o specie a necrologului.

Dar „vremea s-a scurtat acum” (I Corinteni 7, 29). Să privim spre câteva modele vii. Viul aici nu declină un fapt biologic, ci o prezenţă întrupată. Viul, ca patos al făpturii aflate în zelul dăruirii de sine. Viul, ca Viaţă, care „s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim” (I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuţile acestei firi se regăsesc, cu o debordantă efervescenţă şi căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Citește restul acestei intrări »