Din nou despre marea afacere post-1989 numită „Universitatea” (revista Capital)

20 octombrie 2009

Reformarea învăţământului a dat greş, dar universităţile publice sunt tot mai profitabile. Cel puţin aşa reiese din declaraţiile de avere ale rectorilor şi ale celorlalţi membri din consiliile de conducere academică.

Averile rectorilor, atât cât au fost afişate pe site-urile uni versităţilor de stat, sunt impresionante. Nu prin veniturile salariale propriu-zise, cât prin patrimoniul imobiliar şi diversitatea conturilor bancare. Majoritatea rectorilor plătiţi de la buget au cumpărat sau şi-au construit câteva case în ultimul deceniu şi au achiziţionat terenuri intravilane, agricole păşuni sau fâneţe.

Anul trecut, 13 rectori dintre cei 43 care au afişat declaraţiile de avere au câştigat între 85.000 euro şi 50.000 euro, numai din activitatea de conducere. Mulţi şi-au dublat sau chiar triplat veniturile cuvenite funcţiei de bază din plata cu ora, dar mai ales din aşa-zisa activitate de „cercetare“. Adică din proiectele naţionale sau internaţionale, în care au avut un cuvânt greu de spus. Doar ei le aprobă!

Citind declaraţiile de avere, nu poţi să nu te întrebi când are timp un rector să desfăşoare atâtea activităţi, pe lângă cea de bază: să publice lucrări, să ţină ore suplimentare, să se implice în proiecte de cercetare ştiinţifică, să facă parte din comisii de admitere, de licenţă, de masterat, doctorat, de evaluatori sau cenzori, din consilii administrative, să ofere consultanţă şi să deţină diverse funcţii publice.

Reclame

Lansare de carte, 29 noiembrie, Târgul Gaudeamus (13.00h): Povara libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne (Ed. Polirom, 2009)

20 octombrie 2009

LANSARE DE CARTE

Târgul GAUDEAMUS, Standul POLIROM, Duminică 29 noiembrie, orele 13.00h.

Prezintă: Prof. Vladimir TISMĂNEANU, Prof. Valeriu STOICA, Prof. Ioan STANOMIR

Îmbinând istoria ideilor cu filozofia politică, Povara libertăţii prezintă câteva din tensiunile modernităţii euro-atlantice. Sunt citite în oglindă optimismul proto-liberalismului democratic şi pesimismul reacţionarismului autoritar; reductivismul ideologic al marxismului şi replica istoriei religiilor; diferite ipostaze ale utopiei occidentale (cetatea lui Platon, monahismul egiptean şi catastrofa comunistă). Mihail Neamţu reliefează importanţa dezbaterilor teologice pentru cultura noastră civică, profunzimea gândirii conservatoare nord-americane, dar şi necesitatea unei etici a intervalului în spaţiul est-european. Ezitând între prudenţa erudită şi angajamentul personal, Povara libertăţii prilejuieşte câteva reflecţii decisive pe marginea condiţiei omului recent şi a lumii contemporane.

Mihail Neamţu este unul dintre tinerii cercetători est-europeni a căror cunoaştere istorică, vastă şi adâncă, diferă de strâmta specializare academică încurajată în Occidentul zilelor noastre. El este un „teolog politic” familiar cu filozofia continentală, istoria religiilor şi lumea largă a culturii europene. Combinând intuiţii ale tradiţiei platonice şi patristice cu argumentele moderaţiei din conservatorismul modern, Mihail Neamţu face o inedită apologie a civilizaţiei apusene. Orice conversaţie verbală sau literară cu tânărul autor se va dovedi fructuoasă, pasionantă şi mai ales răsplătitoare.

Prof. Daniel Mahoney

Assumption College, SUA

Contopind în fiinţa sa exigenţele unei autentice vita contemplativa cu urgentele chemări ale unei vita activa, Mihail Neamţu ne invită la angajamente morale imperioase. Nu trebuie să fii de acord cu tot ceea ce, punctual, afirmă tânărul autor pentru a-i parcurge până la capăt consideraţiile. Carte de indubitabilă actualitate, „Povara libertăţii” mijloceşte o conversaţie vitală pentru viitorul spiritului democratic, explorând moştenirile Iluminismului, vicisitudinile Raţiunii moderne, dar şi contribuţia personalismului creştin la civilizaţia europeană.

Prof. Vladimir Tismăneanu

University of Maryland, College Park

Din cuprins:

Civilizaţia Decalogului şi moştenirea modernităţii • Spinoza şi rădăcinile democraţiei • Carl Schmitt şi patosul istoriei • Eliade şi marxismul • Visul libertăţii şi preţul utopiei • William F. Buckley Jr. şi conservatorismul american • Crezul lui Jaroslav Pelikan • Andrei Pleşu şi practica înţelepciunii


Horia Terpe despre premiul Nobel pentru economie (ELINOR OSTROM)

20 octombrie 2009

Comitetul Academiei Regale Suedeze a ales să se opună unei concluzii pripite trase din criza economică actuala, aceea că “unde pieţele dau greş, statul trebuie să intervină”. Lăsând la o parte faptul că actuala criză e departe de a fi un eşec al pieţei, Elinor Ostrom a arătat că implicaţia insăşi este falsă.

Ea a studiat tocmai cazurile extreme în care pieţele pot da greş atat din punct de vedere economic cât şi ecologic, şi anume cazul resurselor comune: ape, păşuni, păduri, locuri de pescuit (lacuri, râuri, oceane), câmpuri petrolifere. Analiza instituţională a peste 3,000 de cazuri de guvernare a resurselor comune arată ca deşi nu există o soluţie universala, un panaceu, de cele mai multe ori intervenţia statului in administrarea acestor resurse este o soluţie inferioară autoguvernării locale. Aceasta se prezintă într-o amplă diversitate de aranjamente instituţionale găsite şi experimentate în timp, perfecţionate independent de către utilizatorii direcţi ai acestor resurse, „localnicii”, cel mai bine interesaţi în bunul mers al lucrurilor.

Pe scurt, Elinor Ostrom susţine că soluţiile care funcţionează sunt cele bazate pe creativitatea instituţională locală şi arată de ce politicile publice ale guvernărilor naţionale şi supranaţionale sunt vane încercări de panacee.  Motivul este că universalitatea si uniformitatea politicilor publice sunt incompatibile cu diversitatea problemelor publice particulare care se cer rezolvate.