Lachrimæ Antiquæ Novæ: idolul şi doliul

Aflu de la un prieten că Alex Leo Şerban a redactat în „Dilema Veche” un mini-protest la adresa comentariului „mofluz” pe care l-am făcut sub titlul: „Declinul apusean la moartea unui idol: Michael Jackson” (Hotnews.Ro, 30 iunie a.c.). Citindu-i reproşul viril din colţul „3,14” înţeleg rapid câteva lucruri: în jurul unui „star planetar” este dezirabil consensul. Când Mariah Carey şi Nelson Mandela aştern gânduri pioase la catafalcul lui Jackson, de ce s-ar găsi un român oarecare să fluiere în „biserica” catodică patronată de CNN sau ProTV?

Un fenomen en vouge trebuie mângâiat, pare-se, numai cu trandafiri umbriţi de curcubeul toleranţei. Am jignit plânsul fanilor citind mai curând neglijent biografia unei vedete galactice. Am omis, pesemne, câteva fraze homerice, anumite sclipiri de geniu, nişte gesturi monumentale şi trei declaraţii mântuitoare ale nemuritoarei legende pop… Mea culpa! Sper ca experţii în mitologie tabloidă şi para-tabloidă să repare exhaustiv această greşeală. Cu modestele-mi resurse, folosind numai informaţii refuzate de marile enciclopedii, am ales să tratez un fenomen mediatic drept simptom al transformărilor culturale radicale din sânul unei civilizaţii. Cred mai departe că raportul idol-scenă exemplificat de Jackson instituie o dialectică negativă (s-o numim, în termeni chimici, detox-retox?) pe care niciun comentariu sentimental n-o va putea camufla. Relaţia dintre mega-vedetă, mega-image şi mega-public se bazează pe o canibalizare reciprocă — un fapt soldat frecvent cu moartea prematură a artistului MTV şi infantilizarea prelungită a fanilor.

Mofturi, fleacuri, filozofeme! – va spune dl Şerban. Chiar şi aşa, mă întreb cum poate rămâne domnia sa netulburat de asimetria tratamentului jurnalistic acordat uciderii tinerei Neda Agha Soltan pe străzile din Teheran, în comparaţie cu decesul celebrului Michael din Neverland? Poate pentru că se grăbeşte să-mi plângă de milă, sub registrul Schadenfreude, după ce vreo trei sute de forumişti m-au sfârtecat printre comentarii transpirate, fişe clinice şi trimiteri bibliografice doct alcătuite… În sfârşit, pe lângă două greşeli de tipar, pe dl Şerban îl mai doare şi orientarea mea muzicală: cum adică să asculţi şi John Dowland (sic), şi J.S. Bach (sic), şi Rahmaninov (sic), şi Stela Enache (sic)? N-am acum un răspuns adecvat, în varianta scurtmetraj alb-negru, dar mă surprinde prezenţa eclectismului pe lista de erezii a lui Alex Leo Şerban. Dacă barocul e prea strident, un Thriller hollywoodian al anilor ’80 m-ar putea oare lumina?

Mihail NEAMŢU

Anunțuri

7 Responses to Lachrimæ Antiquæ Novæ: idolul şi doliul

  1. Nu stiu ce v-a reprosat Serban dar eu spun atat: cand un om nici nu s-a racit bine si este plans de oameni nu e momentul sa dai cu el de pamant. Astepti si tu minim 6 luni si dupa aia poti face ce vrei. Eu asta cred.

  2. narcis22 spune:

    ALS, un fandosit roz ce are pretentii de vedeta cu…dileme

    si cand ma gandesc ca a murit MJ si nimeni nu s-a gandit sa-i inchine o doina, cata nedreptate sociala…

    avea dreptate Fr.Engels:

    „Se săvîrşise separarea dintre mijloacele de producţie concentrate în mîinile capitaliştilor (n.n.Intelectualii), pe de o parte, şi producătorii (n.n.Jacksonistii) care nu posedau altceva decît forţa lor de muncă, pe de altă parte. Contradicţia dintre producţia socială şi însuşirea capitalistă se manifestă ca antagonism între proletariat şi burghezie“.

  3. Antiteze spune:

    Text primit pe email de la Alex Leo Serban (21.07.2009):

    ‘Dragă domnule Mihail Neamţu,

    Într-adevăr: de ce? De ce decesul fulgerător al unui “star planetar” ca Michael Jackson a stîrnit atîta jale (la fel de planetară)? Mă tem că, dacă nu aţi înţeles încă asta, este inutil să vă mai trimit la mărturiile tuturor acelora (specialişti şi amatori deopotrivă) pentru care muzica acestuia a însemnat foarte mult. Nu veţi putea pricepe un lucru care ţine de “sufletul colectiv”, dar şi de sufletul fiecăruia. Puteţi (aşa cum aţi şi făcut-o) elabora scheme hermeneutice, construcţii savante bine betonate ideologic, dar “ceva” vă va scăpa… Acel “ceva” nu poate fi învăţat. Dar poate fi respectat!

    Nu v-am reproşat teza pe care o susţineţi (deşi este subminată, încă din titlu, de o inexactitate – sau naivitate: vorbiţi despre “declin occidental” – or, Jackson a fost un fenomen global! Să-nţelegem că toată planeta e în declin?!). Aveţi dreptul, ca oricine, să interpretaţi orice lucru de pe lumea asta aşa cum doriţi – şi cum vă dictează certitudinile doctrinare. V-am reproşat insensibilitatea la doliul a zeci de milioane de oameni de pe tot cuprinsul planetei, manifestată chiar şi prin acest mic “detaliu”: graba cu care aţi făcut-o. Inoportunitatea momentului. Stridenţa scuipatului contra curentului. Acestea ţin de acea “cultură a sufletului”, pe care o ai sau n-o ai.

    Atît.

    PS Cît despre “eclectism” – est modus in rebus! Stela Enache după Bach şi Rachmaninov nu mai ţine de eclectism, ci (vorba lui Wilde) de neatenţie… Şi pentru că tot l-am amintit pe Wilde – şi tot era vorba despre eclectism -, “trandafiri umbriţi de curcubeul toleranţei” sună ca dracu’, vorba unui ex-premier; înţeleg unde bateţi, dar credeţi-mă: curcubeele nu “umbresc”! Niciodată. Dacă sînteţi în ţară, puteţi privi cerul proaspăt spălat de ploaie şi o să vă convingeţi.’

  4. Antiteze spune:

    Raspuns MN:

    ‘Domnule Alex Leo Serban,

    Cu acceptul dvs. pot posta eu mesajul „primit la redactie”. Nu stiu de ce utilizatori externi, chiar fara cont in wordpress, nu pot posta comentarii.

    Despre dezacord: el ramine in picioare si imi asum pina la capat gestul de fronda, inradacinat in citeva convingeri despre falsul pe care isteria de masa si imbalsamarea mediatica il poate produce. Daca funeraliile n-ar fi fost inconjurate de atita ipocrizie si dementa (inclusiv 12 fani sinucisi in disperare), n-as fi scris. Stilistic, orice poate fi imbunatatit, inclusiv standardele decentei publice la personaje ca MJ sau Mihaela Radulescu.

    Mai observ tacerea intelectualilor trendy la cu totul alte forme de comemorare: a fost centenarul Vulcanescu, apoi Eliade, in 2008 s-a stins un Soljenitin, cel mai recent, apoi, centenarul Noica si mai alaltaieri a murit un Leszek Kolakowski… Cite taceri, cita indiferenta mediatica! La Dilema Veche nu-mi amintesc ca dvs. sau Marius Chivu sa fi remarcat lipsa unui „doliul planetar”.

    Nu pot decit sa observ ca masele infierbintate de idoli au nevoie de altceva decit reflectie si interioritate. Or, ideea de cultura ar fi plecat tocmai de acolo. Ma tem insa ca traim intr-un veac despre care Nietzsche a spus citeva cuvinte profetice (in Also Sprach Zarathustra):

    Îngust va fi atunci pământul,
    Se va vedea cum ţopăie pe el ultimul om,
    Cel care micşorează orice lucru.
    „Noi”, va zice ultimul om, „suntem inventatorii fericirii”

    Cu cele mai bune ginduri,
    Mihai Neamtu’

  5. Antiteze spune:

    Raspuns Alex Leo Serban:

    ‘Domnule Neamtu,

    Sigur, aveti totala libertate de a posta pe blogul dvs. raspunsul meu (sau nu).

    Re: centenarele Vulcanescu & Eliade – daca ati observat, DV nu obisnuieste sa faca ‘numere aniversare’, nici necroloage (in ce ma priveste, recunosc ca nu sint un expert in niciunul dintre acestia…).

    Re: Soljenitin – cu siguranta, se va fi scris despre moartea acestuia in DV! In general, aceste lucruri sint lasate la latitudinea redactorilor si/sau colaboratorilor. Intimplator, exista un asemenea articol ‘in memoriam’ Kolakovski chiar in nr in care va aparea ‘dreptul (dvs.) la replica’.

    (In paranteza fie spus: ca ne/va place sau nu, niciunul dintre cei amintiti nu poate fi numit – totusi – ‘star planetar’; de altfel, aceasta sintagma ar fi destul de ridicola in cazul unor intelectuali, nu credeti?)

    Cit priveste ‘isteria’ provocata de moartea lui MJ – de acord ca va fi fost exagerata; dar sper ca veti fi de acord si dvs. ca bietul decedat nu va fi avut nicio vina pt asta (or, ‘sharja’ dvs. era indreptata mai mult impotriva lui, nu a ‘isteriei’ aferente!)… Iar daca vorbim despre un ‘pattern postmodern’, atunci – daca e sa ne uitam si la alte precedente, vezi moartea Dianei – vom observa ca el este un simptom al ‘societatii spectacolului’ si, ca atare, e cit se poate de tentant sa fie analizat. Din pacate, nu cred ca articolul dvs (de ‘fronda’, dupa cum singur ati recunoscut) va fi ajutat prea mult la ‘reflectie’ – ba chiar dimpotriva, daca ne gindim ca momentul ales nu a fost prea inspirat.

    Ma-ntreb: oare cum ati fi reactionat dvs. daca cineva care NU este expert in acestia (Marius Chivu sau eu) ar fi scris, la moartea lor, un text ‘frondeur’, contra opiniei dominante & pripit-demitizant la adresa acestora?…

    Cu aceleasi bune ginduri,

    Alex Leo Serban’

  6. Antiteze spune:

    Raspuns MN:

    ‘Domnule Serban,

    Dialogul nostru a definit mai bine punctele de dezacord, dar si nevoia respectului pentru diferenta si libertatea de expresie. Stiti foarte bine cit de frecvente sunt gesturile de fronda, ofensa si chiar blasfemie (pentru cei care cred) in zona discursului artistic al secolului XX. Crestinii europeni au invatat de la Voltaire incoace sa coabiteze cu laicitatea dedata ironiei caustice, denuntului fioros si amendei virulente. La fel, si liberii cugetatori trebuie sa accepte momente publice ca funeraliile lui Ioan Paul al II-lea, patriarhul Teoctist, etc. Ambele exercitii cer rabdare si incredere in civilitate.

    Poate vom avea ocazia unui alt schimb de opinii daca Dilema Veche va propune un numar pe tema culturii de masa vs. cultura ‘inalta’, societatea spectacolului, etc. As contribui cu placere – mi se pare si un subiect estival.

    Cu urari de bine,
    Mihai Neamtu’

  7. knulp2 spune:

    Nu cred ca e vorba aici de cultura de masa vs cultura inalta. E mai degraba mass media vs individ si suma indivizilor (colectivul) vs mass media: acest triunghi care se rostogoleste la vale inspre infinit (?).

    Nu e vorba de cultura de masa vs cultura inalta pentru ca Rachmaninov nu are nevoie de mass media, pe cand M.J. are.
    Neda e cu totul alteva si stiti prea bine.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: