Ioan T. Morar: O noapte cu Neda. Apoi o veşnicie, tot cu ea! (Cotidianul)

Niciodată filosofia islamică pe care ai studiat-o, Neda, nu va fi în stare să explice de ce a trebuit să primeşti un glonţ în gît, de ce viaţa ta a trebuit să se sfîrşească aşa de brusc. De altfel, toate filosofiile lumii ar trebui să se adune ca să găsească un motiv pentru care oamenii să moară de tineri, din cauza altor oameni.

Eşti frumoasă, Neda. Ochii tăi verzi privesc în obiectivul aparatului foto şi habar nu ai că diafragma care se deschide brusc în interiorul obiectivului este felul în care îţi trage cu ochiul, pentru ultima oară, viaţa.

Eşti frumoasă, Neda, şi puţini din Teheran îţi pot sune asta. Pentru că te întîlneşti cu puţini. Iar faţa ta luminoasă e socotită de prea puţini ca o frumuseţe. Mulţi văd în ea sfidarea legilor islamice, acceptarea putreziciunii care înseamnă democraţia. Dar tu, Neda, ştii că nu e aşa. Tu ştii că demnitatea femeii nu e un moft, ştii că frumuseţea se ofileşte sub toate baticurile ayatolahilor, ştii că nu putem fereca sub cîrpe zîmbetul, licărul de lumină din ochi, tresărirea sănătoasă a obrajilor.

Eşti frumoasă, Neda. Frumoasă precum vechile cetăţi din Turcia. Ţară pe care ai iubit-o, ţară din care era iubitul tău. Ai visat să fii ghidă pentru turiştii turci, să le arăţi minunăţiile ţării tale. Ar fi fost extraordinar! Da, ai fi vorbit limba turcă şi s-ar fi simţit accentul, în fond, e departe limba persană de cea turcă! Dar, din cîte îi ştii, turcii ar fi fost încîntaţi de accentul tău! Ar fi zîmbit şi te-ar fi rugat, veseli,  să repeţi. I-ar tu ai fi repetat cu toată nevinovăţia accentelor greşite! Da, era o slujbă bună, aceea de ghid, plătită binişor, aducînd bani şi celorlalţi din jurul tău. Şi cum i-ai fi dus pe turişţi la chioşcul de halva,  la terasa cu bragă, la magazinaşul cu monede rare! Să cumpere şi să-şi amintească multă vreme de acum de ghida lor frumoasă din Teheran!

Eşti frumoasă Neda. Mai stai aici, lîngă noi. Noaptea e încă tînără! De mîine ai în faţă veşnicia! Mai spune-ne ceva despre orele tale de vioară. Despre melodiile pe care le repetai toată ziua în gînd, despre degetele tale care luau, pe negîndite, poziţie pe gîtul imaginar al viorii: şi-n campus, şi-n piaţa de flori, şi-n faţa pieţii de fructe din Teheran. Şi despre pianul pe care l-ai comandat, spune-ne, Neda, pianul pe care l-ai visat ani de-a rîndul. De atunci  cînd ai văzut, prin antena clandestină, canalul de muzică simfonică. Înseamnă că te iubesc mult ai tăi, şi părinţii, şi cei doi fraţi, de au adunat bani pentru un asemenea vis. Nu mai e mult şi vine pianul. Da, negustorul a spus că e pe drum, vine cu camionul din Germania. Trece prin multe vămi. Logodnicul tău, Caspian Makan, fotoreporter turc, abia aştepta să te fotografieze lîngă pian, în lumina asfinţitului. Erau, pe vremuri, mulţi fotoreporteri în Teheran şi toţi vorbeau despre lumina specială a oraşului. Acum sunt tot mai puţini, deşi lumina e aceeaşi. Oraşul e acelaşi. Viaţa nu mai e, din păcate, aceeaşi.

Eşti frumoasă, Neda. Şi chiar aşa, cum eşti tu, nebătăioasă, reuşeşti să-i tulburi pe cei cu sîngele adunat în telecomanda ayatolahului. Chiar şi ei ar recunoaşte evidenţa: eşti frumoasă, dar ăsta e un păcat, Neda! Frumuseţea trebuie înfundată în cîrpe, ascunsă, ciopîrţită, umbrită. Frumuseţea ta i-a jignit destul! Frumuseţea ta merită un glonţ!

Eşti frumoasă, Neda. Frumoasă ca o revoluţie nereuşită.

Ioan T. Morar

Anunțuri

11 Responses to Ioan T. Morar: O noapte cu Neda. Apoi o veşnicie, tot cu ea! (Cotidianul)

  1. cu tot respectul dar este gretos.
    omul e mort si tu faci patetisme ( si estetic sunt rusinoase). lipsa de masura.
    eu asta cred… dar ce stiu eu.

  2. quaecumque spune:

    Nu sunt pentru cenzura alimentată de moft sau de contrast ideologic. Atâta timp cât adnotarea nu se lăbărţează fetid şi nu profesează, ordurier, atacul la persoană, nu văd de ce gospodarul unui blog ar efasa, cu morgă de satrap, opiniile diferite. Însă comentariul iscălit heraaskuortodox trădează o frigiditate şi o acreală sinonime cu sterpăciunea afectivă. A califica drept “greţos” un minunat text despre sublimul sacrificiului şi, în filigran, despre monstruozitatea lumilor ce au nevoie de martiri mi se pare de-un sinistru şi vexatoriu prost-gust…

  3. Antiteze spune:

    quaecumque

    Copitele elocvente stocate de acest vocabular al vigilentei si pedanteria auto-identificarii vocale (‘ortodox’) sunt deja specifice pentru un anumit colt al blogosferei.

    Cum poate greata sa stea alaturi de respect? Si de ce trebuie neaparat livrata o atare concluzie, in marginea unui necrolog scris cu dragoste? Nu stiu sa va raspund, dar cineva care abuzeaza de lexicul Absolutului va avea sigur un raspuns…

  4. Iertati-ma ca am spus ce cred.
    Oricum, ma bucur ca n-o sa primesc un glont in piept, ca Neda, pentru ca ma semnez …ortodox.

    ” Cum poate greata sa stea alaturi de respect?”
    Mai aveti de trait ceva viata, o sa aflati.
    Cat despre dragostea fata de o icoana media despre care nu sti nimic decat ce ti s-a spus…

  5. Antiteze spune:

    Heraaskuortodox

    Tot cu respect va spun: nu va stirneste greata comparatia cu Neda, impuscata in realitate, iar nu virtual, printre mofturi scriitoricesti si milioane de gigabytes?

    Va reamintesc ca va manifestati doar pe un blog oarecare, nu intr-o piata insigerata, ocupata de militiile ayatolahilor iranieni.

    Conversati aici cu niste crestini, nu cu jihadul islamic. In sfirsit, pentru oameni capabili de atita auto-afectare narcisista, parintele Nicolae Steinhardt avea un sfat (cf. Jurnalul fericirii): „nu te lua prea in serios”. E ultimul meu comentariu pe acest subiect.

    Am facut aceasta interventie pentru ca nu credeam vreodata ca un doliu zguduitor poate prilejui asemenea comentarii indoielnice. Rugati-va pentru sora Neda…

  6. Incapacitatea web-ului( prin slabiciunea comentariilor noastre) de a oglindi adevarata stare se face si aici simtita.
    Ce am dorit sa spun prin comentariul meu este ca mie nu-mi plac efuziunile de tip media/ stire/ datorie jurnalistica. Sunt deranjat de goliciunea „declaratiilor de dragoste”. De ce? Pentru ca eu cred in cuvantul lui Hristos cand spune ca nu trebuie sa zugravim si sa impodobim mormintele celor pe care parintii nostri i-au ucis. Caci ne dovedim fii lor.
    Mai degraba noi trebuie sa fim ca sfintii ucisi nu ca cei care supravietuiesc si fac profit dupa urma martirajului.
    Doar Neda a murit? Nu. De ce trebuie sa-ti faci „glorie de mare sensibil” prin accesarea unei stiri (in orice registru ar fi aceasta).
    Mie mi-e rau cand ma gandesc ca peste doua saptamani Neda va fi uitata in defavoarea altei stiri fierbinti.
    Cat despre “nu te lua prea in serios”… Pai eu, fara a-l cita pe Steinhardt, tocmai despre asta vorbeam. Chiar trebuie sa ne afectam, jurnalistic, de toate stirile? Pentru ca ceea ce stim despre Neda este stire. Adevarul despre Neda si despre toti mieluseii masacrati de cei ce cred ca lucrurile trebuie sa stea doar intr-un fel nu se gaseste in „break-news”. Ci in mecanica slujirii Adevarului. Si asta se numeste „botezul sangelui”. Nu te poti apropia de aceasta taina prin editorial ci doar in Biserica.
    Eu asta cred.

  7. narcis22 spune:

    heraaskuortodox

    dle, de cate ori deschizi gura, faci de rusine o intreaga confesiune..; nu ti se pare ca esti cam deplasat (si expirat) cu comentariile tale de un „vechiu” absolut???? banuiesc ca daca erai in Iran, erai primul care se ascundea sub chiuveta de la baie sau ciripea ceva Gardienilor Revolutiei pt a scapa de „botezu sangelui”

    cu respect, incearca sa nu mai fii PENIBIL!!!!!!!!!!

  8. DanutM spune:

    Draga Mihai,
    Multumesc frumos pentru semnalarea acestui superb text.
    Cit despre isteriile fundamentaliste de care avem parte in aceste vremuri tulburi, din pacate ele bintuie nu numai spatiul ortodox, ci si pe celelalte, in egala masura.

  9. […] o superbă elegie în proză eroinei din Teheran. O puteţi citi AICI. Mulţumesc prietenului Mihail Neamţu, pe blogul căruia am aflat de acest […]

  10. Pt narcis22:
    1. crestinismul sau ortodoxia nu este confesiune
    2. nu mi se pare ca sunt deplasat sau expirat prin comentariile mele. Unde este ” vechimea”? Vrei sa-mi faci cateva sugestii de nou?
    3. banuiala este o patima de care cu greu scapi. a fi banuitor ingreuneaza viata. nu mai banui atata. oboseste.
    3. eu nu cunosc pe nimeni dintre gardienii revolutiei. tu la cine dintre ei te referi?
    4. eu incerc sa nu fiu penibil tot timpul. uneori imi reuseste alteori nu.
    Interesant este ca nimeni nu a incercat sa-mi demonstreze de ce articolul este bun si de valoare, formativ si necesar ci toti au incercat sa-mi spuna „go home”. Adica, noi… aici….
    Este greu de suportat sinceritatea. Este prefarabila hora unirii. Avem cu cine lega o miuta.

  11. sorinmarica spune:

    Este un text minunat, un ultim omagiu unei necunoscute devenita celebra prin moartea ei. Cate astfel de persoane au murit in’89 ls noi si care s-ar fi bucurat daca ar fi existat internetul si telefoanele care fotografiaza pentru a da mortii lor un sens istoric?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: