TRU: divorţ şi solidaritate

Mitologia obiectivităţii şi dogma separării exerciţiului jurnalistic de orice angajament politic justifică linşajul verbal şi denunţul colegial.

După câteva cartonaşe galbene şi note de avertisment, Traian Ungureanu a fost dat afară. „Cotidianul” nu tolerează colaboratori care aspiră la rolul de europarlamentar. Spre deosebire de BBC, pe vremea lui Adrian Năstase, „Cotidianul” a mimat o explicaţie. Cititorii n-au fost totuşi lămuriţi dacă TRU, candidând ca independent la alegeri, ar fi fost scutit de pedeapsă. Mai putem avea oare universitari sau ambasadori în poziţia de ziarişti, când catedra sau oficiul diplomatic impun regula imparţialităţii? Figuri respectabile ca Daniel Dăianu ori Sever Voinescu reprezintă doctrine politice la Bruxelles sau Bucureşti, asumând totodată curajul opiniei în câteva importante publicaţii din ţară. A devenit atunci Traian Ungureanu, prin faptul simplei sale aderenţe electorale, incapabil de reflecţie geopolitică, comentariu social sau transfigurare poetică a realităţii? Sunt studiile sau traducerile de politologie ale lui Cristian Preda mai puţin creditabile doar pentru că, recent, tânărul consilier prezidenţial a îmbrăcat haina portocalie pe drumul către Parlamentul European?

Grija supremă a unui „ziar de elită” este cultivarea excelenţei şi recrutarea talentului, iar nu şicanele sau ghiontul dat colaboratorilor de incontestabilă valoare. Seducător apologet al civilităţii şi controversat polemist, exasperant şi pătimaş suporter, dar mai ales un scriitor prolific, maestru al verbului necruţător şi dribler al ironiei fine – TRU a rămas printre puţinii noştri jurnalişti care n-au compus doar impresii vagi de călătorie prin cetatea lui Bucur, ci şi cărţi fastuoase, pline de nerv şi argument, racordate la dezbaterea internaţională despre destinul civilizaţiei nord-atlantice. Nu subiectivismul auctorial, virilitatea ideii şi fraza carismatică a domnului Ungureanu pun, aşadar, în pericol libertatea presei, ci diversiunea vicleană a patronilor breslei, mitocănia blogosferică, vulgaritatea tâmpă a titlurilor, scrisul rudimentar ori reflexul tabloid.

De aproape două decenii, în reviste şi ziare foarte diverse (de la „Cuvântul”, „Contrafort” sau „Evenimentul Zilei” până la „Revista 22” sau „Dilema Veche”), Traian Radu Ungureanu a comentat aproape toate „chipurile şi măştile tranziţiei” – de la dezastrele regimului Iliescu sau abuzurile lui Putin până la Islamul radical şi sincronizarea tinerilor noştri literaţi la modele intelectuale stângiste ale Occidentului.

Vorbind mereu despre alţii, Traian Ungureanu ne-a dat întâlnire cu propria sa curiozitate, perfect disciplinată şi prodigioasă. TRU etalează nu doar opinii ferme, ci şi o vervă inepuizabilă; nu doar un discernământ exersat, capabil să distingă între esenţial şi trivialitate, ci şi intuiţia temelor istorice, relevante într-un sens global. El poate să vadă oricând ceva nou atât în privirile şi glezna lui Robinho, cât şi în programul de reformă al preşedintelui Băsescu; este unul dintre acei foarte puţini care citesc atât Dante, Eric Voegelin sau Martin Malia, cât şi comunicatele anoste ale instituţiilor guvernamentale; simte locul metaforei, dar urmăreşte şi cifrele din statisticile bancare. TRU este un ziarist total. Compensând patosul retoric din „Cotidianul” cu detaşarea analitică din „Idei în dialog”, TRU a vorbit fără încetare o limbă frumoasă, durabilă şi mai ales recognoscibilă de către orice avatar al profesorului Maiorescu.

Cu toate acestea, televiziunile l-au ocolit – din calcul sau din ignoranţă. A fost evitat sistematic la „Feţele Cotidianului” şi la alte emisiuni de dezbatere. Orice nulitate, în schimb, a găsit răgazul de a-l persifla bădărăneşte, urmând îndemnul unor partituri obositoare („aruncă-te Traiane”, „revino-ţi, dragă”, ş.a.m.d.). Într-o Românie normală îmi pot imagina un Traian Ungureanu idiosincratic, muştruluit ca atare de-o întreagă redacţie; nu voi înţelege însă cum acelaşi om – în zestrea căruia se încaieră domol zvâcnetul contemplativ-scriitoricesc, umorul laconic, simţul dreptăţii şi urgenţa faptei –, cum acelaşi TRU, aşadar, poate fi concediat de un ziar? Când acest creator de limbă română este izgonit de la gazeta fondatorului Ion Raţiu, credibilitatea respectivei instituţii suferă o gravă fisură.

Solidar cu TRU şi dezamăgit de sofismele noii direcţii „Cotidianul”, voi semna aici ultimul meu text. Restul şi contextul se explică de la sine. 

Mihail NEAMŢU

 

Anunțuri

9 răspunsuri la TRU: divorţ şi solidaritate

  1. […] Despre Traian Ungureanu, vezi si articolul lui Mihail Neamtu. […]

  2. imperialistu spune:

    Domnule Neamtu, toata stima!

  3. Domnule Neamtu, aveti perfecta dreptate!

  4. akayoyoma spune:

    aplauze domnule, aplauze
    work in ovation

  5. anemonemaxim spune:

    Nu inteleg revolta autorului. De ce fel de detasare si impartialitate ar putea da dovada un ziarist aflat in campanie electorala? Poate ca TRU isi va exprima din nou parerile, inclusiv in Cotidianul, in calitate de europarlamentar portocaliu, dar pana atunci „detasarea lui analitica” are de suferit. Si mai cred ca „discernamantul exersat” al domnului Ungureanu a disparut definitiv atunci cand si-a asumat rolul de sustinator infocat al presedintelui Basescu. Eu una am incetat atunci sa-i mai citesc textele.

  6. Bogdan Duca spune:

    Felicitări pentru această decizie!
    Mihai Neamtu si Catalin Avramescu: mai avem si oameni cu coloana vertebrala!

  7. Antiteze spune:

    Va multumesc pentru comentarii, asa cum ma bucura reactia lui Vladimir Tismaneanu, Cristian Preda si a lui Dan Tapalaga (intre ceilalti participanti la blogosfera).

    Sa speram ca talentatul ziarist TRU va gasi un for decent de exprimare a ideilor si convingerilor sale. Poate ca este datoria unei drepte mai serioase si mai deschisa dezbaterilor intelectuale sa lanseze o asemenea platforma.

    Cu bine,
    MN

  8. […] interviu cu mine in Cuba « Nicolae Ceausescu A venit … Ziua! « George Serban TRU: divorţ şi solidaritate « ANTITEZE Un final amanat: sunt eu nebun? « Wandering Elf’s blog Un ucrainean nu a mai dormit de […]

  9. delaepicentru spune:

    Domnule Neamţu, vă felicit pentru gestul dumneavoastră. Din păcate, s-a format şi pentru dumneavoastră o „comisie de împăciuire”, în bună tradiţie PCR-istă. E drept, pe blogul IT Morar. Am postat acolo opinia mea, dar, hîrşit fiind prin imprevizibilitatea trecutului, îndrăznesc să fac, preventiv, un backup aici.

    (Replica de mai jos i-a fost adresată adinaori domnului IT Morar.)

    Mă bucur să regăsesc la dumneavoastră aceleaşi reflexe de BOB, unde, solidarizarea cu un “deviaţionist” se solda cu „demascarea”, cu desfiinţarea morală a celui ce-l susţinea. Azi, vedem versiunea soft. Parabola este OK. Bine, o puteaţi folosi şi pe cea cu tripla lepădare de Hristos pînă la cîntatul cocoşilor. Ce n-aţi înţeles dumneavoastră e că acelaşi Dumnezeu a zis să nu-I luăm numele în deşert.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: