Culmea etatismului şi a orbirii birocratice

Via Hotnews:

Locuitorii comunei sucevene Marginea, disperati ca autoritatile nu au reusit sa construiasca un pod timp de opt luni, au pus mana de la mana si l-au construit singuri intr-o singura zi. Nu au terminat bine ridicarea podului ca autoritatile i-au amendat si le-au deschis dosar penal pe motiv ca au construit fara autorizatii. Primarul comunei spune ca autoritatile nu au dorit sa ii pedepseasca pe localnici si ca au fost obligate de lege. Intre timp, localnicii din Marginea au mai construit fara autorizatii o sosea si alte doua poduri. Ei spun ca vor incalca legea ori de cate ori statul ii va lasa de izbeliste.

Reclame

Andrei Pleşu: „Munca. Daune colaterale”

Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în week-end, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai.

H.-R. Patapievici, un text excepţional

Despre marxismul românilor recenţi.

Este frapant amestecul de ignoranta, dandyism si venin al neo-marxistilor romani, pusi pe denuntarea neoliberalismului intr-o tara in care statutul proprietatii private a ramas adeserori neclar (vezi situatia patrimoniului). Textul lui HRP este complementar analizelor lui Vladimir Tismaneanu din ultimele luni, indicând substanţa coruptă moral şi aberantă economic a teoriilor marxiste.

afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina). Bravo, multumim HRP. afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina).

afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina).

Bogdan Călinescu despre Franţa, Grecia şi America

Bogdan Călinescu, Revista Timpul, 2009.

Bogdan Bucur, Despre vocaţia studiilor patristice (II)

Mihail Neamtu: Dragă Bogdan, ce crezi că te avantajează din perspectiva experienţei româneşti pe care ai avut-o până la doctoratul american? Cu ce amintiri frumoase ai rămas din ţară (sub raport profesional)?

În ciuda condiţiilor dificile de la Bucureşti, asupra cărora am insistat poate prea mult, unii dintre studenţi erau minunaţi. Dintre aceştia, mulţi veniţi de la Yoga şi toate celelalte; alţii erau minoritatea seminariştilor pe care seminarul nu îi ciuntise sufleteşte. În fine, fapt este că existau mulţi care studiau cu râvnă, cu entuziasm, cu vocaţie, mânaţi de ceva mai profund decât calculul realizării social-profesionale şi, tocmai de aceea, dispuşi la orice sacrificii. Aşa ceva nu am mai văzut în America. Aici doctoranzii îţi pun mai degrabă alte întrebări de genul „cât costă şcolarizarea, cartea, cursul? Ce beneficii am de pe urma lor?” O mentalitate care îmi părea grobiana la limita meschinăriei, care pune în cumpănă, precum Esau, darul lui Dumnezeu şi blidul de linte. Privind în urma, văd că m-am schimbat şi eu: nu îi mai blamez atât de brutal pe americani; însă mereu le-am dus dorul studenţilor cu care am fost coleg la Bucureşti. Realist vorbind, studenţii pe care îi am în gând reprezentau o minoritate şi acolo.

Apoi ar mai fi un avantaj, pe care îl găsesc tocmai în lipsa mijloacelor: anume concentrarea obligatorie pe sursele primare. Nu prea cunoşteai din literatura secundară pe X sau Y, însă puteai să-l fi citit pe Sfântul X cu mare atenţie. Sigur, nu e suficient, şi în orice caz Facultatea de Teologie nu îşi poate aroga nici un fel de merite aici. Însă este excelent dacă începi doctoratul pe astfel de temelii, fiindcă în State există riscul de a te îneca în oceanul literaturii secundare.

MULTICULTURALISM LA TIMIŞOARA

Patrimoniu vital

Programul de salvare a patrimoniului iniţiat de ministrul Culturii merită sprijinul deplin al societăţii civile.