Culmea etatismului şi a orbirii birocratice

Via Hotnews:

Locuitorii comunei sucevene Marginea, disperati ca autoritatile nu au reusit sa construiasca un pod timp de opt luni, au pus mana de la mana si l-au construit singuri intr-o singura zi. Nu au terminat bine ridicarea podului ca autoritatile i-au amendat si le-au deschis dosar penal pe motiv ca au construit fara autorizatii. Primarul comunei spune ca autoritatile nu au dorit sa ii pedepseasca pe localnici si ca au fost obligate de lege. Intre timp, localnicii din Marginea au mai construit fara autorizatii o sosea si alte doua poduri. Ei spun ca vor incalca legea ori de cate ori statul ii va lasa de izbeliste.

Andrei Pleşu: „Munca. Daune colaterale”

Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în week-end, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai.

H.-R. Patapievici, un text excepţional

Despre marxismul românilor recenţi.

Este frapant amestecul de ignoranta, dandyism si venin al neo-marxistilor romani, pusi pe denuntarea neoliberalismului intr-o tara in care statutul proprietatii private a ramas adeserori neclar (vezi situatia patrimoniului). Textul lui HRP este complementar analizelor lui Vladimir Tismaneanu din ultimele luni, indicând substanţa coruptă moral şi aberantă economic a teoriilor marxiste.

afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina). Bravo, multumim HRP. afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina).

afacerile cu Statul raman pasiunea predilecta a multor „lideri business”, pentru a nu vorbi despre retardarile bibliografice in zona stiintei politice (unde se studiaza social-democratia mai mult decat orice alta doctrina).

Bogdan Călinescu despre Franţa, Grecia şi America

Bogdan Călinescu, Revista Timpul, 2009.

Bogdan Bucur, Despre vocaţia studiilor patristice (II)

Mihail Neamtu: Dragă Bogdan, ce crezi că te avantajează din perspectiva experienţei româneşti pe care ai avut-o până la doctoratul american? Cu ce amintiri frumoase ai rămas din ţară (sub raport profesional)?

În ciuda condiţiilor dificile de la Bucureşti, asupra cărora am insistat poate prea mult, unii dintre studenţi erau minunaţi. Dintre aceştia, mulţi veniţi de la Yoga şi toate celelalte; alţii erau minoritatea seminariştilor pe care seminarul nu îi ciuntise sufleteşte. În fine, fapt este că existau mulţi care studiau cu râvnă, cu entuziasm, cu vocaţie, mânaţi de ceva mai profund decât calculul realizării social-profesionale şi, tocmai de aceea, dispuşi la orice sacrificii. Aşa ceva nu am mai văzut în America. Aici doctoranzii îţi pun mai degrabă alte întrebări de genul „cât costă şcolarizarea, cartea, cursul? Ce beneficii am de pe urma lor?” O mentalitate care îmi părea grobiana la limita meschinăriei, care pune în cumpănă, precum Esau, darul lui Dumnezeu şi blidul de linte. Privind în urma, văd că m-am schimbat şi eu: nu îi mai blamez atât de brutal pe americani; însă mereu le-am dus dorul studenţilor cu care am fost coleg la Bucureşti. Realist vorbind, studenţii pe care îi am în gând reprezentau o minoritate şi acolo.

Apoi ar mai fi un avantaj, pe care îl găsesc tocmai în lipsa mijloacelor: anume concentrarea obligatorie pe sursele primare. Nu prea cunoşteai din literatura secundară pe X sau Y, însă puteai să-l fi citit pe Sfântul X cu mare atenţie. Sigur, nu e suficient, şi în orice caz Facultatea de Teologie nu îşi poate aroga nici un fel de merite aici. Însă este excelent dacă începi doctoratul pe astfel de temelii, fiindcă în State există riscul de a te îneca în oceanul literaturii secundare.

MULTICULTURALISM LA TIMIŞOARA

Patrimoniu vital

Programul de salvare a patrimoniului iniţiat de ministrul Culturii merită sprijinul deplin al societăţii civile.

România profundă: Fraţii din Toflea şi evanghelismul pop

Alexandru Budac despre un roman vomitiv al lui Stelian Tănase

O recenzie despre romanul „Maestro” care indică degradarea simptomatică a literaturii române contemporane.

Capitalismul pietei libere si alternativele sale (Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica)

„

Dragi colegi, suntem la sfarsitul celor 500 de ani de capitalism. Vor urma 30-40 de ani de noua ordine mondiala.” Cuvintele ii apartin lui Ion Iliescu, un spirit robust, etern dedicat implementarii de „noi ordini”: economice, sociale, globale, nationale, toate in numele „omenirii”. Data fiind sursa, aceste cuvine au fost primite de opinia publica mai degraba cu amuzament. Dar conjunctura economica internationala si modul de multe ori iresponsabil in care aceasta este reflectata in mass-media au creat, azi, un context in care afirmatii asemanatoare, venind de la surse mai putin compromise in ochii publicului, ajung sa fie luate de multi in serios. Asa ca am ajuns acum sa vorbim insistent despre „sfarsitul capitalismului neoliberal” si inlocuirea sa cu un „alt sistem” – eventual unul inspirat de principii socialiste. Acest subiect de conversatie ne obliga sa facem cateva comentarii.

Radu Mărculescu, supravieţuitor al Gulagului

La 94 de ani, Radu Mărculescu, ”veteranul veteranilor” lagărelor sovietice, readuce la viață eroii anonimi care au scris, în deceniul ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, istoria ignorată a rezistenței românești în Gulagul stalinist. Doar secolul trecut ar fi putut să lucreze un asemenea destin. Viața lui Radu Mărculescu este, fără exagerări, o nebunie. O călătorie inițiatică, precum în dramele antice, cu eroi salvatori și un noian de pilde. Cea mai importantă: capacitatea umanității de a produce răul, în formă absolută, este inegalabilă.

COPOSU ŞI PATRICIU

Despre o întâlnire din anii 1990.

Reflectii geopolitice despre Islam: Bernard Lewis si Samuel Huntington

Care sunt ratiunile pentru care politica externa a Statelor Unite ale Americii a dezvoltat in ultimele decenii o alta atitudine fata de Islamul radical decat perceptia europeana? Distanta geografica, absenta unei memorii proaspete legata de conflictul direct cu semiluna, efervescenta religioasa locala specifica Americii, toate acestea sunt elemente dintr-o ecuatie careia specialistii in relatii internationale i-au dedicat zeci de monografii. In acest text vom arata – asumand riscul unui anumit reductivism – legatura dintre analiza sistematica a culturii si civilizatiei islamice facuta de profesorul Bernard Lewis (n. 1916, actualmente emeritus la Princeton University) si tezele geopolitice lansate de Samuel Huntington (1927–2008) in faimoasa carte – deopotriva influenta si contestata – despre Ciocnirea civilizatiilor (1996).

Dialog amânat (Teodor Baconsky)

Lupta dintre nostalgia premodernă şi aspiraţia spre modernitate a primit recent forma unei manifestaţii publice: un grup de opozanţi ai paşapoartelor biometrice a urcat dealul Patriarhiei, pentru a denunţa în respectiva măsură administrativă perfidele manevre ale Fiarei Apocaliptice. Reacţia societăţii s-a polarizat imediat: pe de o parte, cei care demonizează Evoluţia (de la darwinism, la biotehnologii). Pe de alta, cei care încurajează Schimbarea (fiind chiar dispuşi să o idealizeze). Locul acţiunii – la Patriarhie – arată că susţinătorii Trecutului Perfect se aşteaptă ca BOR să le preia cauza. În opoziţie faţă de această aparent jenantă probă de primitivism cultural s-au situat, fără surprize, numeroase voci intelectuale care pledează pentru raţionalitate, civism şi occidentalizare. Ca întotdeauna, fiecare mizează exclusiv pe dreptatea proprie.

‘Too Christian’ for Academia? (National Review)

Wiley-Blackwell, a major academic press, was set to release its four-volume Encyclopedia of Christian Civilization this month. According to the encyclopedia’s editor, George Thomas Kurian, the set had been copy-edited, fact-checked, proofread, publisher-approved, printed, bound, and formally launched (to high praise) at the recent American Academy of Religion/Society of Biblical Literature conference. But protests from a small group of scholars associated with the project have led the press to postpone publication, recall all copies already distributed, and destroy the existing print run. The scholars’ complaint? The Encyclopedia of Christian Civilization, they have reportedly argued, is “too Christian.” “They also object to historical references to the persecution and massacres of Christians by Muslims,” Kurian says, “but at the same time want references favorable to Islam.”

VOEGELIN IN TORONTO

CER LA RAVENNA (Constantin Flondor)

via

ANIVERSARE (un film de Constantin Flondor)

http://www.constantin-flondor.com/movie.php?id=10190

MARRIAGE AND ECONOMICS (Douglas Knight)

Marriage is the result of high morale and it generates high morale, which encourages the creation of social capital. Marriage and parenthood matures us and orients us towards the public world in which our children are going to live. A husband and wife who depend on one other, materially as well as emotionally, have reason to make their marriage work. Where there is enough incentive to stick with our partners and children, because we realise the economic and emotional consequences of not doing so, we grow as persons and come through our difficulties. Marriage must also be sustained against resistance. For a couple of centuries the market has been seeping into the domestic household so its functions have dwindled to a fraction of what they were and a married household is now seldom an explicitly economic unity. When we evacuate marriage of its economic functions, husband and wife have nothing to bring each other, and it is no longer thought to matter whether these covenants succeed or fail.

REFUZUL AMNEZIEI

Prin cărţile sale, Monica Lovinescu vorbeşte mai departe, enervând un secol vesel şi ignorant.

JAROSLAV PELIKAN (recenzie)

Tradiţia creştină, vol. IV, Editura Polirom, Iaşi, 2006.

Pasapoartele biometrice, intre moderatie si pasiune (un studiu de Radu CARP)

Inceputul acestui an a fost marcat de o disputa in primul rand la nivelul laicilor si clericilor ortodocsi dar nu numai, aflata in plina derulare, pe tema introducerii pasapoartelor biometrice. 

CULTURA EUTANASIEI

Primele profiluri virtuale părăsite, jocuri care împing la crime abominabile, sinucideri prin webcam în urale de încurajare. Sunt câteva dintre feţele surprinzătoare ale morţii digitale.

PIONIERII SOVIETICI: LENIN E SOARELE, NOI CARTOFIORII…

O femeie din Irak a organizat violul a 80 de femei pentru a le transforma în bombe umane

O femeie din Irak a organizat violul a 80 de femei şi le-a convins să se arunce în aer pentru a scăpa de ruşine.

SUPLIMENT ID/februarie 2009

La toate chioşcurile din ţară.

CULTUL PENTRU PUTIN

Grigory Pasko: A Putin-Worshipping Cult

Marea e concesionată. Cu aerul ce facem? (Cristian TEODORESCU)

Contractul ăsta cu nişte canadieni care de fapt au o lipitură cu Dinu Patriciu, despre care Călin Popescu Tăriceanu vorbea aseară cu o privire nevinovată, seamănă cu loteria ipistatului din D-ale carnavalului.

DUŞMANII LIBERTĂŢII (H.-R. Patapievici)

Cine se va uita în seara aceasta la emisiunea mea de pe TVR Cultural („Înapoi la argument“), făcută cu maestrul François Pamfil, va vedea că anumite imagini sunt blurate. Şi anume imaginile care conţin scene de fumat (dl Pamfil m-a rugat să-i permit să fumeze în timpul emisiunii, deoarece face asta tot timpul; din curtoazie, am acceptat). 

SUPLIMENT „ID” (februarie 2009): ESEURI DESPRE CONSERVATORISMUL AMERICAN

Relieful american al gândirii conservatoare

          La invitaţia lui Horia-Roman Patapievici, am purces în vara anului 2008 la alcătuirea unui dosar cu marile repere ale reflecţiei etico-politice de sorginte conservatoare. Motivaţia editorială invocă doar câteva urgenţe modeste: racordarea dezbaterii româneşti despre anticomunism, tradiţie, modernitate şi postmodernism la dialogul cultural de sorginte nord-atlantică. Această sincronizare nu-şi propune mai mult decât restituirea unor teme frecvent neglijate într-o Europă cu adânci reflexe socialiste: rolul proprietăţii, importanţa familiei, preţuirea patrimoniului cultural, respectul faţă de tradiţia religioasă iudeo-creştină, respectul anti-relativist pentru ordinea naturală a lumii (ceea ce înseamnă o distincţie netă între sfinţi şi ticăloşi, între deştepţi şi proşti, între cărturari şi ignari, etc.). Se adaugă la acestea mefienţa faţă de utopiile revoluţionare, acceptarea principiului democratic al reprezentării, încrederea în creativitatea naturală a omului disciplinat de tradiţie (a cărui stare de conştiinţă este ireductibilă la sinteza marxistă a „mijloacelor de producţie”), angoasa faţă de modernismul progresist, tema de babilonia urbană, prudenţa în relaţiile interumane, legitima căutare a profitului prin capitalism şi cultivarea compasiunii prin filantropie, etc.

          Conservatorismul trebuie înţeles aşadar nu ca sistem metafizic derivat axiomatic din câteva principii prime, ci mai degrabă ca stare de spirit. Edmund Burke a numit-o common sense, care s-ar traduce liber (şi pe placul regretatului Alexandru Paleologu) prin sintagma „bun-simţ.” Accentul gândirii conservatoare cade aşadar pe noţiunea de praxis – epistemologia discursului politic bazându-se pe achiziţiile trecutului. Datele tradiţiei – care ne spun că bărbaţii au fost dintotdeauna mai apţi pentru exerciţiul militar decât femeile, aşa cum femeile n-au putut ocoli decât rareori vocaţia maternităţii – sugerează că forţa explicativă a experimentului întrece valoarea argumentaţiei abstracte.

URÂŢENIE ŞI NEORÂNDUIALĂ versus FRUMUSΕŢE ŞI RÂNDUIALĂ ÎN ARTA BISERICEASCĂ (XV)

Icoana Sfintei Treimi

Povestea lui Gheorghe Lâlă, eroul împuşcat la Braşov

Biografia celui ucis în timp ce încerca să-l prindă pe autorul jafului de la Braşov dezvăluie destinul paradoxal al unui erou ce şi-a găsit sfârşitul din prea multă iubire de semeni. „Am făcut şi eu ce-am putut“, spunea Gheorghe Lâlă când apropiaţii se mirau şi-l întrebau de ce s-a spetit să-l ajute pe un oarecare, de care abia ce auzise.

Maciej Bielawski: „Nicolae Steinhardt and his Journal of Happiness”

 Nicu Steinhardt (1912-1988) was one of the most interesting, significant and representative persons of twentieth-century European culture. Born in Bucharest at the turn of the century in a Jewish family, he was educated in law and became a gifted literary critique. Moved by his natural intellectual openness, he proved himself to be a profound thinker and erudite, writer and philosopher between the two wars. During the totalitarian regime in Rumania, he spent four years in communist prisons, a turning point for him as an important experience linked him with the Christian faith. In the time after his release from prison, he deepened this experience both existentially and verbalized in various writings.