PACEA CRĂCIUNULUI, o meditaţie de Mihail NEAMŢU

Sărbătoarea Naşterii Domnului s-a ivit dintr-o istorie de lungi aşteptări, încununate cu popasul veşniciei în acest veac. Miracolul celebrat de întreaga creştinătate nu se deapănă decât în cuvintele credinţei. Un lucru poate fi spus lumii întregi despre Crăciun şi acesta se leagă de harul binefăcător al păcii.

BIROCRAŢIE, ECUMENISM ŞI SOCIALISMUL ECLEZIAL

Dimensiunea socialistă a ecumenismului este trădată de apetenţele sale birocratice. În fond, birocraţii ecleziali doresc eliminarea competiţiei de orice fel şi mizează, astfel, pe logica centralistă a „planificării raţionale” a dialogului. Accentul cade pe regia unor idealuri cât mai abstracte. Creştinismul văduvit de particularitate şi de misionari care să-i recite partitura unică va semăna cu o firmă privată care nu mai joacă la bursă şi abdică la propria sa imagine.

CULTURA AVORTULUI

Date şocante despre viaţa femeii în China comunistă oferite de:

Population Research Institute

TINEREŢI REVOLUŢIONARE: José Manuel Durão Barroso

José Manuel Durão Barroso a fost un marxist militant. Indicii ale acestei febre revoluţionare apar la această adresă:

http://www.miguelportas.net/blog/?p=188

SĂPTĂMÂNA FĂRĂ TELEVIZOR

Sărbătoarea Naşterii Domnului se apropie cu paşi repezi – şi la fel mult se năpuseşte asupra noastră delirul consumerist. O săptămână fără televizor este porţia de ascetism pe care orice creştini ortodox o poate asuma înainte şi după 25 decembrie.

LIBERTARIAN PHILOSOPHY AND ORTHODOXY

Dan Cristian Comanescu, a Romanian philosopher, puts forward some proposals in defence of libertarian politics and Orthodoxy. I find them intriguing but also very helpful.

Cristian argumentează că filozofia politică libertariană nu se poate dispensa de o eshatologie personalistă, în care omul acţionează responsabil din perspectiva libertăţii sale metafizice faţă de structuri recesive precum structurile sociale.

DAN PURIC LA REALITATEA TV

Culianu WordPress publică un link cu înregistrarea emisiunii Realitatea TV cu Dan Puric.

„CA ŞI CUM”: ETHOSUL DIZIDENŢEI LAICE

Secolul recent încheiat prezintă caracteristici aparte faţă de restul istoriei moderne. Evenimentele s-au desfăşurat cu o viteză fără precedent şi într-un ritm ameţitor, aruncând mai ales spaţiul european în vâltoarea unui malaxor din care bătrânul continent a ieşit traumatizat şi radical transformat. Între Europa ce părea încremenită pe vecie într-un confort specific perioadei „la belle époque” şi Europa „Cortinei de Fier” există o distanţă mai mare decât între patru secole de istorie medievală. În treizeci de ani de istorie recentă, realităţile geopolitice, tiparele societale, mentalul colectiv şi valorile individuale au suferit transformări aproape de nerecunoscut. Cineva plecat în 1914 şi reîntors în 1945, cu greu ar fi putut crede că e vorba de aceeaşi lume şi cu siguranţă s-ar fi simţit complet pierdut.

ETIENNE GILSON DESPRE RAPORTUL DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ (I): ABELARD

„Abelard s-a rătăcit în strădania sa de a interpreta dogmele în mod raţional, în special dogma Treimii. însă, cu toate că a confundat uneori, din nefericire, filozofia cu teologia, el nu s-a abătut niciodată de la principiul că autoritatea trece înaintea raţiunii, că dialectica are drept scop principal lămurirea ade­vărurilor credinţei şi combaterea necredincioşilor şi, în sfîrşit, că mîntuirea sufletului ne vine din Sfintele Scripturi, şi nu din cărţile filozofilor.