INTEGRISMUL LAIC. DESPRE CAZUL FRANCEZ

26 Iunie 2007

Par exemple

O vizită întâmplătoare într-un cunoscut spital public parizian poate oferi muritorului neavizat din România destule surprize. Fără a intra în detalii, să spunem că dezolarea pe care am resimţit-o cu toţii faţă de mizeria spitalelor autohtone şi sentimentul românesc că ea ar fi unică în Europa trebuie mult relativizate. Au şi alţii spitalele lor. Altceva m-a izbit însă şi mai tare. În incinta spitalului, fresce pornografice acopereau amândoi pereţii holului unui corp în care s-a nimerit să intru. De la grotesc la macabru nu mai erau decât doi paşi: după colţ, jumătatea unui sicriu gol, camuflat pe trei sferturi de un carton aruncat deasupra. Locul respira un aer greu, de destrămare. Nu, orice-aţi crede, nu era morga. Citește în continuare »


PODOABA CASEI TALE

17 Iunie 2007

Istoria e cea care a dat un trup Bisericii, tot aşa cum ea a dat un trup lui Israel. Acest trup e vizibil în mărturia secolelor şi în dinamica formelor Tradiţiei. Procesul Întrupării se va încheia astfel cu sfîrşitul istoriei. Însă vocaţia formei – istorială prin definiţie – e aceea a kairosului: eternitatea formei se manifestă nu în „eternizarea” ei în planul orizontal al duratei, ci în transparenţa ei verticală. În planul duratei, „plinul” formei, ca expresie punctuală a tradiţiei, are ca menire de a deschide un „vid”, un loc liber, care e chiar locul unde ea a înflorit, lăsat acum liber tocmai pentru a crea condiţiile unei transmiteri ce îi rămîne transcendentă. Citește în continuare »


NOUA CATEDRALĂ PATRIARHALĂ

15 Iunie 2007

Misiunea noii catedrale este să separe sau chiar să izoleze cele două clădiri – Catedrala de întreg ansamblul ceauşist. Nu este realist, ca să nu spunem că este ridicol de-a dreptul, să gândim că noua biserică ar putea fi semnificativ mai înaltă şi/sau mai masivă decât Casa Poporului, astfel încât să se impună prin dimensiuni în peisaj, strivind simbolic Casa Poporului. Nu rămâne decât să fie semnificativ mai mică, adică „invizibilă” din sau dinspre Casa Poporului. În aceeaşi măsură Casa Poporului trebuie să nu existe pentru cel ce s-ar afla în sau lângă noua catedrală. Cu toate acestea nu trebuie renunţat la una din raţiunile proiectului noii catedrale, anume să fie mai încăpătoare decât orice altă biserică din Bucureşti şi să devină un monument semnificativ pentru Ortodoxia românească a secolului XXI. Misiunea arhitectului este aşadar să facă biserica mare pe dinăuntru şi mică pe dinafară. Această perspectivă dinspre interior asupra bisericii ar întruchipa, după cum vom arăta, în modul cel mai fidel esenţa arhitecturii sacre bizantine. Citește în continuare »


CURS DE VARĂ „FENOMENOLOGIE ŞI TEOLOGIE,“ Academia Sâmbăta, 27 August-5 Septembrie

15 Iunie 2007

 

NEW PERSPECTIVES ON PHENOMENOLOGY AND THEOLOGY

27th August – 5 September 2007

Sibiu/Sambata, Romania

PROFESSORS

David Bentley Hart (Providence College, USA)
Jad Hatem (Université Saint-Joseph, Lebanon)
Jean-Yves Lacoste (University of Cambridge, UK)
John Milbank (University of Nottingham, UK)

 


CONFLICTUL CIVILIZAŢIILOR

15 Iunie 2007

Urmăriţi aceste scurte documentare despre:

Ideologia terorismului islamic în Somalia

Fascismul de extracţie musulmană

Situaţia creştinilor din Egipt


POLITICA ELIADE

13 Iunie 2007

Nu despre pigmeismul partizanatelor electorale ar putea fi vorba aici. Politica culturală încurajată o viaţă întreagă de Mircea Eliade (1907-1986) ne propune un model înalt de locuire a cetăţii. Ignorând neprimenirea autohtonă, poţi învăţa împreună cu Eliade forţa de agregare a cunoaşterii istorice, logica entuziasmului reflexiv şi fidelitatea creatoare faţă de tradiţiile laice sau religioase ale modernităţii. Tinerilor nemulţumiţi de reţetarul (sau insectarul) ratării balcanice, biografia operei lui Mircea Eliade le oferă astăzi, alături de criteriile justei celebrităţi, câteva repere fixe ale deprovincializării. Citește în continuare »


Teodor BACONSKY, Despre Necunoscut, Humanitas, 2007.

13 Iunie 2007

Teodor Baconsky, Despre Necunoscut, Humanitas, 2007, p. 66-67.

„Omul din reţea cere atenţie întrucît nu suportă contradicţia dintre propriul anonimat şi era accesului. Vedetizarea virtuala, măsurată prin numărul accesărilor (adică prin cantitatea de atenţie dislocată) este marea iluzie a imposturii postmoderne. Toata această configuraţie epistemică imită o comunitate de personalităţi accentuate, dar nu e mai mult decît o breaslă grotescă de solitari cacofonici. Parodie underground a veritabilei elite, paliativ al selecţiei abolite, noul model al cunoaşterii interpresonale se vrea o liturghie a recunoaşterii cu orice preţ.”
Citește în continuare »