BISERICA, MODERNITATEA ŞI BINELE COMUN

10 ianuarie 2007

„L’optimisme est une fausse espérance à l’usage des lâches et des imbéciles.L’espérance, est une vertu, virtus, une détermination héroïque de l’âme.La plus haute forme de l’espérance, c’est le désespoir surmonté.”
Georges BERNANOS

Timpuri noi

Pentru toţi cei care îşi socot biografia personală şi destinul comunitar învestite cu sens, anul 2007 a început probabil cu această evidentă reflecţie retrospectivă: România trăieşte ultima consecinţă a căderii cortinei de fier. Comunismul a fost condamnat oficial de preşedintele naţiunii iar apartenenţa la clubul statelor europene impune obligaţia unui proiect istoric. Cum anume ne vom trăi libertatea nu poate să nu fie întrebarea zilei. Ce anume s-ar putea salva din umanitatea noastră peste un secol? Cum se configurează reacţia etosului creştin în faţa interjecţiilor incubate de demonul nepăsării? Ce tranşee prepară războiul cultural al lumilor de mâine? De ce suntem măcinaţi de paradoxul dezbinării în timp ce intrăm într-o nedesluşită, încă, Uniune europeană? Care sunt politicile publice care ar putea asuma valorile şi ereditatea unor tradiţii religioase reprezentative pentru spaţiul românesc? Citește restul acestei intrări »