Profesorul Nicolae Mărgineanu evocat la “Înapoi la argument”

26 ianuarie 2010

Profesorul Nicolae Margineanu a fost unul dintre reprezentantii importanti ai scolii romanesti de psihologie in perioada interbelica si de dupa razboi, in pofida celor 16 ani de detentie comunista. Sint prezentate activitatea sa in cadrul asociatiilor Amicii Americii si Romano-Americana din Ardeal in perioada 1945-1947, declaratii si interogatorii semnate de el in timpul anchetelor din beciurile Sigurantei, ulterior ale Securitatii, si procesul Marii Finante (27 octombrie-2 noiembrie 1948), in urma caruia a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica. De asemenea, volumul cuprinde o biografie a fratelui sau, Petru, ucis de Securitate, marturii si documente din arhiva CNSAS privind consecintele condamnarii politice si metodele represive utilizate de Securitate asupra sotiei si copiilor lui Nicolae Margineanu. Sint documente cutremuratoare, menite sa completeze informatiile despre modul cum un regim cu porniri criminale a actionat impotriva acelor intelectuali care au refuzat sa colaboreze cu reprezentantii sai.

Cuprins: Nicolae Margineanu, un model de performanta profesionala si umana • Nicolae Margineanu si psihologia suferintei in temnitele comuniste. Textele detentiei • Din documentele rezistentei anticomuniste. Petru si Eugen Margineanu • Al doilea cerc al suferintei. Familia profesorului Margineanu: metamorfozele supravietuirii • Documente-facsimil si fotografii

INAPOI LA ARGUMENT.


Andrei Pleşu despre cultură şi tinereţe (Adevărul)

26 ianuarie 2010

Tipul uman pentru care cititul, cultura, dezbaterea intelectuală au preţ şi relevanţă nu e în atenţia publică, nu se manifestă, nu iese la rampă. Şi nu e încurajat să o facă. „Modelele” societăţii româneşti de azi nu fac parte din această specie. De aceea, cei care se ocupă cu „dulcea zăbavă” a lecturii, pasionaţii de texte şi de viaţă spirituală trăiesc discret, în cercuri restrânse, lipsite de vizibilitate şi prestigiu.Ei există, dar în penumbră. Ceea ce le lipseşte este atenţia noastră, promovarea adecvată, contextul care să-i stimuleze şi să-i pună în lumină.

Cunosc eu însumi o sumedenie de asemenea tineri. Unii şcoliţi în marile universităţi ale lumii, alţii grădinărindu-se singuri, autodidacţi străluciţi, formaţi inexplicabil în ciuda unei ambianţe opace. În genere, sunt marginali, neapreciaţi şi sub sau ne-nefolosiţi. Catedrele diferitelor facultăţi sunt un fel de rezervaţii inexpugnabile, recalcitrante la orice tentativă de împrospătare. Presa preferă condeieri nervoşi, rapizi, fără prea multe „fasoane” culturale. Cei mai mulţi dintre „analiştii” noştri sunt, la bază, caftangii calificaţi.

Vedetele care defilează pe micile ecrane sunt, într-o proporţie zdrobitoare, întruchipări bălţate ale neruşinării vesele, ale ignoranţei arogante, ale improvizaţiei. Succesul se obţine pe altă claviatură decât pe aceea a studiului, a seriozităţii, a inteligenţei prompte şi a bunei cuviinţe.

Trebuie doar să ai mult tupeu, o tandră iubire de sine, câteva relaţii şi o proastă cunoaştere a limbii române. Cultura, fie ea şi de nivel strict gimnazial, nu se vinde. Mi se va spune că specimene din această zoologie există în toată lumea. Da, numai că ele nu ajung niciodată să ocupe scena, să domine piaţa publică, să se caţere la vârf în marile topuri „naţionale”: nu moderează, săptămânal, emisiuni de mare audienţă, nu devin „vip”-uri, nu fac cariere spectaculoase în văzul lumii.


Tocqueville on America after 1840 Letters and Other Writings (ed. Aurelian Crăiuţu)

26 ianuarie 2010

Alexis de Tocqueville’s Democracy in America has been recognized as an indispensable starting point for understanding American politics. From the publication of the second volume in 1840 until his death in 1859, Tocqueville continued to monitor political developments in America and committed many of his thoughts to paper in letters to his friends in America. He also made frequent references to America in many articles and speeches. Did Tocqueville change his views on America outlined in the two volumes of Democracy in America published in 1835 and 1840? If so, which of his views changed and why? The texts translated in Tocqueville on America after 1840: Letters and Other Writings answer these questions and offer English-speaking readers the possibility of familiarizing themselves with this unduly neglected part of Tocqueville’s work. The book points out a clear shift in emphasis especially after 1852 and documents Tocqueville’s growing disenchantment with America, triggered by such issues as political corruption, slavery, expansionism and the encroachment of the economic sphere upon the political.

• This is the only book to extensively cover the development of Tocqueville’s political thought on America after his seminal work, Democracy in America • Includes never before published materials as well as new translations of speeches, articles, and letters • Allows for a re-understanding of Democracy in America by revealing the development of Tocqueville’s ideas on America

Edited and translated by Aurelian Craiutu

Indiana University, Bloomington

Jeremy Jennings

University of London


Modele politice nepieritoare: Ronald Reagan

25 ianuarie 2010

România: Grădina Maicii Domnului şi… primul exportator de prostituţie în Europa (Times.Co.Uk)

23 ianuarie 2010

România pare sau poate chiar este ţara extremelor: redescoperirea sacrului, intensa participare la pelerinajele religioase, numărul mare de mănăstiri (unele închinate Sfântului Munte Athos) şi de biserici construite după 1989 justifică poate descrierea elogioasă făcută de Papa Ioan Paul al II-lea acestei ţări (“Grădina Maicii Domnului”). Pe de altă parte, sunt realităţi deplorabile, triste, inavuabile chiar, pe care trebuie să le confruntăm cu luciditate. Prostituţia este un fenomen cultural foarte vechi, dar şi fluctuant. Într-o Europă secularizată, care găseşte în sex divertismentul cel mai comod, piaţa de carne vie nu poate fi decât foarte atractivă. România, din păcate, contribuie la tragedia personală a mii de tinere fete, fără ca un sistem inteligent de prevenire a acestui export să existe prin parteneriatul public-privat (Stat-Biserică, Stat-ONG-uri, etc.). Prostituţia se practică uneori şi în campusurile universitare, fără ca măsurile minimale să fie luate în sens profilactic. În mod categoric, dezbaterea despre viitorul naţiunii române în Europa va trebui să includă şi o reflecţie asupra surselor eticii comunitare. Când omul este tratat ca simplu obiect, utilizat cu cinism într-o reţea a profitului imoral, asistăm la apusul demnităţii individuale şi la sfârşitul oricărui umanism. (MN)

+++

Referinţă Times.

1 Romania (12% of migrant total)

2 Russia (9%)

3 Bulgaria (8%)

4/5= Ukraine ; Nigeria  (7%)

6 Brazil (8) (5%)

7= Belarus ; Moldova; Poland ; Hungary; Thailand (4%)


Mirel Bănică despre “Religia bio”

20 ianuarie 2010

Adepţii culturii bio

De unde vine cultura bio? Din dorinţa de a mînca mai sănătos, spunem şi noi în rînd cu susţinătorii şi practicanţii acesteia. Un „ceva“ greu de definit care a existat mereu, nu s-a inventat de curînd. Faptul că există o piaţă pentru aşa ceva este rezultatul presiunii consumatorilor asupra marilor lanţuri alimentare, care nu ar fi propus niciodată produse bio ca alternativă la hrana industrială. Este adevărat, scandaluri de genul „vacii nebune“, al puiului cu dioxină sau al laptelui chinezesc forjat cu melamină au avut un cuvînt greu de spus în preferinţele consumatorilor. Primele produse bio apărute pe piaţa franceză datează de acum 15-18 ani, dar marele boom s-a produs în urmă cu 4-5 ani. Progresia, în termeni de vînzare, a fost fulgurantă, nimeni nu se aştepta la aşa ceva.

Manger bio nu este o religie pentru noi, ci mai degrabă o stare de spirit, o atitudine pozitivă, de trezire în faţa pericolului alimentar în care ne găsim cu toţii. Să mai reţinem faptul că adepţii bio nu trebuie confundaţi cu verzii ecologişti, dimensiunea politic militantă a acestora fiind mult mai pregnantă. Prea puţine persoane din Occident se hrănesc bio. Motivele: dificultatea de a-ţi schimba obiceiurile alimentare, preţul mai ridicat al acestor produse (cu 10-15%), imaginea „bobo“ a acestor produse, apanajul noilor burghezi urbani.

Viitorul culturii bio? Sîntem mai degrabă reticenţi, din mai multe motive. Canada, de exemplu, nu mai poate produce bio sută la sută pentru anumite produse, cum ar fi de pildă soia şi porumbul, deoarece cîmpurile sînt deja contaminate temeinic cu „gene călătoare“, parazite. Situaţia se complică prin utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra OMG-urilor, de către marile multinaţionale ale hranei. A se vedea celebrul de acum caz al unui cultivator independent de cereale din Canada vs Monsanto, multinaţionala de seminţe agricole şi inginerie genetică – afacerea se găseşte acum pe rol la Curtea Supremă din Canada. Ne este teamă că bio-cultura a ajuns acum o victimă a propriului succes, dînd naştere chiar la excese bio, hilare, cum ar fi, de pildă, ţigările americane „garantate fără aditivi“. Ele ucid tot la fel de mult ca şi celelalte, dar arată capcana pe care marketingul a întins-o culturii bio. Au apărut şi produse piratate bio, imitatori care în mod intenţionat utilizează confuzia termenilor: „organic“, „fără aditivi“, „agricultură biologică“, „produs respectuos faţă de mediu“ etc., care nu fac altceva decît să sporească starea de confuzie, derutînd clienţii. Read the rest of this entry »


Un film şocant despre Puterea Sovietelor (foamete, exterminare, cinism, revoluţie permanentă)

15 ianuarie 2010

VERSIUNEA TITRATĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ: AICI.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 44 other followers