Cum vedeţi reforma în justiţie din perspectiva istorică? E un eşec sau nu?
Cum vedeţi reforma în justiţie din perspectiva istorică? E un eşec sau nu?
Acest articol a fost scris pe marți, septembrie 29th, 2009 la 14:36 şi este înscris în Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.
Theme: Contempt by Vault9. Fonts on this blog.
Bloguieşte pe WordPress.com.
Domnule Neamţu, sper că-mi vei scuza postarea prea lungă, dar emisiunea lui Robert Turcescu, în care a avut-o invitată pe d-na Monica Macovei m-a convins de un adevăr: că avem prea puţini intelectuali cu ochii larg deschişi.
D-na Macovei a atins un subiect grav al societăţii româneşti. Puterile în stat. Spune (citez):
“Eu cred ca e o mare neinţelegere… Puterile în Stat sunt independente, dar ele colaborează şi sunt într-un echilibru…, nu stă fiecare într-o vale şi nu se uită să vadă ce face cealaltă, căci atunci nu mai există societate… Judecătorii (noştri s.n.),(…) fiecare crede că este o “putere”, dar ei exercită o putere. (Defapt) Puterea e a poporului, care o transmite (o delegă, aş spune eu…) prin alegeri, iar reprezentanţii lui o exercită, iar judecatorii exercită un serviciu public… Dar ei înţeleg greşit puterea care le este încredinţată…[...] Cum vin ei să invoce statul de drept când ei nu respectă legea ?
[...] Independenţa Justiţiei este dreptul nostru la o justiţie independentă (şi echitabilă s.m.), nu dreptul
lor de a face orice, neintrebati.
Fara o justitie in care sa ai incredere, nimic n-o sa mearga in tara asta…”
(emisiunea poate fi urmărită în înregistrarea de la http://www.realitatea.net/emisiuni/100prc-_23812_94957.html )
Din păcate are dreptate… Suntem un stat de drept fără o justiţie corectă, o democraţie care nu-şi înţelege funcţiile de bază şi o societate a non-valorilor. Observ că temele de discuţie ale societăţii civile, (care apropos… pe unde mai este ?) sunt doar cele legate de scandalul politic. Sa fie oare d-na M. Macovei singurul român cu capul pe umeri, care vede clar ce se întâmplă în justiţie ? Unde sunt intelectualii de anvergură care ar putea să ne înveţe cum să echilibrăm puterile statului de drept, democratic ? Unde e dialogul dintre filosofia dreptului, teologie, politică şi sociologie ? Care e agora românească ce ar putea rediscuta la rece, cu claritate, problemele sociale ale conştiinţei româneşti, ce se vădesc la fel de bolnave ca după Revoluţie ? O discuţie serioasă despre o Constituţie strâmbă şi o greşită înţelegere a “puterilor” în stat nu mai e necesară ? Unde e “puterea poporului” care se pretinde a fi într-o democraţie (demos-cratos) ? În mâinile unor judecători corupţi ce se acoperă şi se susţin unii pe alţii? În mâinile unor politicieni veroşi ? În mâinile unor oligarhi fără scrupule ? Sau, dacă nu e în mâinile nimănui, avem o societate pulverizată ? Nu se coace, pe nesimţite, un haos incontrolabil şi imprevizibil ? Oare poporul umil şi fără educaţie, nu va dori atunci, ca ultimă soluţie, o dictatură “sănătoasă”, în care “toţi au de lucru” (indiferent cât de bine muncesc), “toţi au o pâine” (indiferent cum şi-o câştigă), “toţi suntem egali” (în drepturi sau în aptitudini şi har?) ?!
Nu cred că vocea Monicăi Macovei trebuie să fie singulară. Nu cred că trebuie lăsată singură în faţa camarilelor injuste ale anumitor “justiţiabili”. Dar nici nu cred că o schimbare profundă se poate face doar prin justiţie…