Memento 1989: paranoia ceauşistă şi servilitate populară…

28 august 2009

Cine aplauda frenetic, în primele rânduri, ultimul discurs al lui Nicolae Ceauşescu? Cine putea scanda, după morţii de la Timişoara, “vom munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!”… Cine susţinea “democraţia muncitorească” şi socialismul naţionalist al PCR? Unde sunt astăzi agitatorii securişti şi cetăţenii patrioţi ai Capitalei care ridicau flamura roşie în data de 21 decembrie, întărind până în ultima clipă puterea dictatorului (dezorientat de scurta tulburare a ordinii din timpul mitingului)? Iată întrebări care, după douăzeci de ani, îşi mai caută răspunsul…

Evident, lingăi notorii ai Epocii de Aur continuă şi astăzi să ne dea lecţii de morală în presă ori la televizor. Neomarxiştii şi fundamentaliştii regresivi, în schimb, se epuizează în atacuri furibunde la adresa valorilor moderaţiei şi ale civilităţii. 1989-2009 impune un bilanţ trist al dezorientării şi al diversiunii. Minciuna, zvonistica şi, în fond, discursul paranoic nu a dispărut.


Andreea Pora, Reforma în educaţie, victoria compromisului (22)

27 august 2009

În primele 100 de universităţi din topul Shanghai (trebuie spus că nicio universitate românească nu figurează nici măcar în primele 500), doar 6 au conducere colegială, adică rectorul este ales de Senat, restul având o conducere de tip managerial, în sensul recrutării acestuia pe baza unui concurs şi a unui proiect, concretizat într-un contract care prevede penalităţi şi reziliere în caz de neîndeplinire. Motivul pentru care Ecaterina Andronescu susţine conducerea colegială nu este un mister: ea permite aranjamente, cârdăşii şi cumetrii politico-financiare, alegerea rectorului transformându-se într-o campanie electorală în buna tradiţie autohtonă, în urma căreia „alesul“ trebuie să recompenseze în diferite modalităţi susţinerea venită din partea diverselor grupuri şi clanuri.


H.-R. Patapievici despre apostolii urii în spaţiul public românesc

26 august 2009

Intoxicarea cu ură e contagioasă, e imediat inteligibilă numai adepţilor, iar motivele ei sunt difuze şi schimbătoare – singurul punct fix, în intoxicarea cu ură, e numai ura: intensă, mistuitoare, conspiraţionistă, fixă, triumfătoare. Intoxicarea cu ură identifică fără greş în toate relele cauza infailibilă: obiectul urii sale.


BBC Documentary: The Lost World of Communism (2009)

25 august 2009

Un excepţional proiect relansat la Iaşi: Biblia de la 1688 (vol. 7)

25 august 2009

Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, vol. 7 al Bibliei de la 1688, din seria Monumenta Linguae Dacoromanorum.

monumenta_linguae_7_web

Biblia de la 1688 (numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino sau Biblia de la Bucureşti)  este prima traducere integrală a Bibliei în limba română.

Monumenta Linguae Dacoromanorum – Biblia de la 1688 este un proiect început cu două decenii în urmă, relansat actualmente de Centrul de Studii Biblico-Filologice de la Iaşi, ultima sa materializare fiind Pars VII, Regum I, Regum II, volum coordonat de cercetător Gabriela Haja. Cele şapte volume anterioare (I-VI si XI) au fost realizate de un grup de cercetători români şi germani, în cadrul unui parteneriat academic între Albert-Ludwigs-Universität din Freiburg im Breisgau şi Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Proiectul a fost iniţiat în anul 1986 de prof. Paul Miron şi dr. Elsa Luder, în colaborare cu profesorii ieşeni Vasile Arvinte, Ioan Caproşu si Alexandru Andriescu. Prezenta ediţie a Bibliei de la 1688 a fost con­ce­pu­tă în 20 de volume (părţi) aproximativ egale. Fie­ca­re volum cuprinde, în funcţie de mărimea tex­te­lor respective, fie o singura carte, fie două sau mai multe cărţi biblice mai mici. Volumele (părţile) I-VI si XI au apărut între anii 1988-2004, iar acum este publicat al optulea volum, Pars VII. Regum I, Regum II.

“Ediţia de faţă este deosebit de importantă pentru faptul că oferă, paralel, pe lângă textul originalului facsimilat şi transcrierea acestuia, alte două variante în româneşte ale Cărţilor Regilor, cele din celebrele, pentru istoria literaturii de profil, manuscrise 45, cuprinzând textul tradus de Nicolae Milescu şi 4389, traducere din slavonă, a episcopului Daniil Panoneanul, însoţite, într-o a cincea coloană, de o versiune modernă.

Ideea acestei prezentări exegetice îi aparţine, de la lansarea proiectului, reputatului filolog  ieşean N. A. Ursu, o autoritate în materie, consultant ştiinţific pentru publicarea Bibliei de la 1688. Pentru acest volum, consultant ştiinţific este prof. Eugen Munteanu, de la Universitatea din Iaşi.

Sumarul volumului VII cuprinde în afara bibliografiei de lucru, a listei de abrevieri folosite şi a notei asupra ediţiei, textul Bibliei, pe cinci coloane, reprezentând redacţiile mai sus amintite, un grupaj de substanţiale note filologice semnate de Mădălina Andronic, Mioara Dragomir, Veronica Olariu şi Elena Tamba Danilă, o secţiune de comentarii, datorate lui Adrian Muraru, Elsei Lüder şi lui Paul Miron, şi un indice de cuvinte şi forme flexionare, la redactarea căruia, în afară de colaboratorii ce semnează notele, a participat şi Gabriela Haja.

Pentru viziunea editorială şi pentru deplina reuşită tehnică, trebuie menţionat faptul că, în încheiere, sunt reproduse, în fotocopii, 54 de pagini color din Manuscrisul 45 şi 62 de pagini din Manuscrisul 4389, o primă posibilitate de a aprecia osteneala pe care şi-au asumat-o şi priceperea pe care o dovedesc transcriitorii manuscriselor respective. Volumul este însoţit de un CD, a cărui prelucrare informatizată ireproşabilă aparţinând lui Vlad Sebastian Patraş face posibilă, chiar pentru un public mai larg, o lectură sigură a manuscriselor.” (prof.univ. Stelian Dumistracel)


Criza învăţământului şi precaritatea dezbaterii publice (Mihail Neamţu, Revista 22)

24 august 2009

Mediocritatea presei

În România, explicaţia oricărui neajuns trece prin evocarea factorului politic. Acest reflex este legitim, dar incomplet. Bunăstarea unei societăţi nu depinde numai de puterea executivă, legislativă sau judecătorescă, ci şi de reacţia societăţii civile, exprimată prin intermediul presei. Mediocritatea acestei ultime instituţii, altminteri indispensabilă pentru orice democraţie, s-a văzut în contextul dezbaterii situaţiei din învăţământul universitar.

Ştiam, evident, că un segment important din breasla jurnaliştilor e decuplat de la problemele culturii înalte şi că ziarele găzduiesc puţine ecouri ale rezultatelor din cercetarea ştiinţifică de performanţă. Când aţi văzut ultima oară un cercetător al Academiei Române vorbind la televiziune măcar preţ de cincisprezece minute? De ce avem atât de puţine canale media dornice să promoveze dezbaterea despre valori, principii, idealuri? De ce ne plictisesc aceleaşi feţe? De ce lipsesc gazetarii care, pe lângă rostirea fermă a adevărului, ştiu să formuleze comentarii competente despre subiectele de interes naţional?

Răspunsul vine în doi timpi: mai întâi, conflictele de interese între moguli şi ziarişti inhibă pasiunea pentru adevăr şi dreptate; apoi, mediocritatea endemică a produselor şcolii româneşti explică absenţa dialogului sistematic dintre reprezentanţii presei cu vocile confirmate ale Universităţii. Această situaţie poate fi denumită „paradoxul Münchausen”. Cei vitregiţi intelectual printr-o educaţie carentă nu vor scoate din mlaştină un învăţământ lax, cenuşiu, obişnuit să băltească. Poate un fost corigent la problemele de geometrie să dea sugestii valide editorilor „Gazetei Matematice”?

Pentru a întreţine zumzetul mediatic, gazetarii TV preferă ţintele comode şi retorica facilă. Pe ecrane, întreaga dezordine din învăţământul de stat pare redusă la câteva păruieli între adolescenţi, aventura sexuală dintre o meditatoare şi un elev ori mâncarea proastă din cantine. Sunt lucruri care stârnesc legitime îngrijorări, dar nu surprind esenţa fenomenului pedagogic.

Complicităţi nerostite

Dacă nici presa „quality” nu are ochi pentru patologiile structurale ale învăţământului finanţat copios din bugetul de stat, atunci am crede că diagnosticul corect va fi pus de intelectualii publici capabili de perspectiva longue durée.

Recent, un important număr de cărturari a denunţat industria diplomelor false de la Universitatea „Spiru Haret.” Ziariştii au continuat trendul indignării mimând la rândul lor o uimire uşor ipocrită. Mirarea din spatele întrebării: „cum e cu putinţă aşa ceva?” nu este cu totul credibilă, însă. Cinismul lucrativ al rectorului Aurelian Bondrea a produs victime nu de alaltăieri, ci din 1991. Presa a difuzat reclame pentru această instituţie, politicieni de toate culorile au predat cursuri la USH, de unde şi alte condeie ale presei culturale şi-au obţinut sinecura. Experimentul Bondrea n-ar fi fost posibil fără corupţia endemică din toate cotloanele noastre legislative şi guvernamentale. Read the rest of this entry »


23 august 1939: semnificatia uitata a unei zile fatale

23 august 2009

Vladimir Tismaneanu: “La 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste impotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut pana atunci de omenirea civilizata.  Pregatit cu minutie in tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietica era reprezentata de ambasadorul Vladimir DekanozovLavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost semnat la Moscova, in prezenta unui Stalin-DjugasviliJoachim von Ribbentrop si de catre omologul sau sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov.”



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 44 other followers