“In Honorem Andrei Pleşu” (Realitatea TV / Pro TV)

Dialog cu Magda Grădinaru/REALITATEA TV, 2 iunie 2009.

Cui aparţine iniţiativa gestului?

Întâi de toate, vreau să spun există două cărţi In Honorem Andrei Pleşu: volumul intitulat O filozofie a intervalului (apărut la Humanitas), cu texte în limba română, şi un Festschrift cu profil internaţional (publicat la Zeta Books). Împreună, ele însumează peste opt sute de pagini – fapt care vorbeşte despre respectul şi preţuirea de care se bucură profesorul Pleşu în lumea întreagă. Iniţiativa a aparţinut coordonatorilor volumului (Mihail Neamţu şi Bogdan Tătaru-Cazaban), undeva către iarna lui 2007/2008. De atunci am jucat  rolul de dispecerat, coordonând editarea, traducerea şi revizuirea stilistică a peste patruzeci şi cinci de contribuţii. Tot noi am decis structura volumelor şi am realizat legătura între autori, redactorii de carte şi decizia executivă a editurilor. La reuşita finală a proiectului au contribuit însă numeroase persoane care, din discreţie şi generozitate, nu şi-au dorit menţionate numele. Aş vrea să evoc câteva instituţii indispensabile: Fundaţia Anonimul, Microsoft-România şi Colegiul Noua Europă.

Dan C. Mihăilescu

Dan C. Mihăilescu

De ce acum?

Există un timp al sărbătorii pe lângă care trecem uneori abulici, nepăsători. În 2008 profesorul Andrei Pleşu a împlinit 60 de ani şi foarte multe condeie sau nume sonore în spaţiul universitar s-au bucurat să-l omagieze: îi evoc aici rapid pe Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Victor Ieronim Stoichiţă, Vladimir Tismăneanu, Sorin Vieru, Anca Oroveanu, Anca Vasiliu, Andrei Oişteanu, Anca Manolescu, Sever Voinescu, Dan C. Mihăilescu, Augustin Ioan care, alături de mulţi alţi tineri cercetători, au explorat temele mari ale vieţii sau operei lui Andrei Pleşu. Nu pot decât să sper că am ilustrat o frumoasă întâlnire între generaţii şi o înţelegere profundă a rolului pe care-l joacă admiraţia dezinteresată şi prietenia de idei.

De ce Andrei Pleşu?

Pentru că Andrei Pleşu este omul care a marcat într-un mod unic relieful culturii noastre – locuind aproape fără întrerupere, între 1968 şi 2008, spaţiul dezbaterilor româneşti şi, după 1989, scena internaţională. Pentru că, trecut prin exilul de la Tescani acum douăzeci de ani (în vara şi toamna lui 1989), apoi prin trei funcţii executive (1989-1991: Ministrul Culturii; 1997-1999: Ministrul Afacerilor Externe; 2005: Consilier prezidenţial) şi devenit rector al unei instituţii private de educaţie (Colegiul Noua Europă), este limpede că profesorul Andrei Pleşu n-a investit egoist doar în propria sa carieră profesională. El ilustrează principiul atât de rar întâlnit la noi, anume generozitatea de sorginte abrahamică, revărsată peste cei buni şi peste cei mai puţin buni. Aproape toţi cei care l-au întâlnit personal pe Andrei Pleşu ştiu că umanitatea sa excepţională îţi oferă nu doar voluptatea conversaţiei sau stimulul ideal pentru cercetarea intelectuală, ci şi – prin umorul său dezinvolt – adjuvantul necesar regenerării sau maturizării afective. Deşi pare uşor patetică această confesiune, aş spune că mulţi tineri ai viselor înfrânte au reînvăţat, după întâlnirea cu Andrei Pleşu, să iubească România. Nu putem pune sub obroc lumina bucuriei şi a prieteniei.

About these ads

4 Responses to “In Honorem Andrei Pleşu” (Realitatea TV / Pro TV)

  1. astoniuanonimus spune:

    Nu prea înţeleg de ce faceţi operă de elogiere antumă persoanei d-lui Pleşu. Eu unul deşi îl respect şi îl simt aproape pe d-nul Pleşu, nu i-aş ridica osanale. Pentru că nu cred că ar fi decent, faţă de un intelectual de stilul şi factura lui. Dealtfel nici nu cred că-i face plăcere să vadă atâtea laude. Dacă-i fac plăcere atunci l-am înţeles greşit. Dar în primul rând cred că e indecent să o facem ca şi când viaţa dânsului s-ar fi încheiat. Ca şi când nu ar mai avea nimic de spus.
    Eu vreau să cred că d-nul Pleşu mai are încă multe lucruri de spus, că timpul de recluziune în care vrea să intre va fi de bun augur pentru talentul său scriitoricesc şi că viitorul ne va aduce din partea dânsului mai mult chiar decât până acum. Nu vreau să cred că se simte bătrân, când mai are încă atâta vitalitate în articole şi în discurs, în gândire şi în simţire. De ce să-i ridicăm statuie de pe acum ? De ce să-l mumificăm pe când el mai este încă viu ? Oare nu mai putem aştepta?
    Dacă l-aş cunoaşte personal, chiar l-aş întreba ce crede despre asta?…

  2. Antiteze spune:

    astoniuanonimus

    Va multumesc. Raspunsurile de mai sus vin in intimpinarea unor intrebari din presa. Va reamintesc ca un Festschrift este o institutie academica foarte respectabila in Occident. Initiativa editorilor a venit in intimpinarea a peste 50 de propuneri de colaborare la cele doua volume In Honorem. Daca le veti parcurge veti descoperi ca orice forma de laudarosenie onctuoasa sau “mumificare” lipseste cu desavirsire.

    Despre reactia dlui Plesu, puteti citi aici.

    http://www.revista22.ro/in-honorem-andrei-ple351u-6010.html

    Ca si dumneavoastra, cred alaturi de atitia altii ca domnul Plesu va mai avea foarte multe de dat culturii romane.

  3. astoniuanonimus spune:

    Mulţumesc pentru link-ul din revista 22. Răspunsul d-lui Pleşu e într-adevăr elegant, aşa cum îl ştiam. Dar tot nu cred că “instituţia” Festschrift-ului va prinde în România, ţara porţilor Bizanţului pierdut, abia scăpată de “pierzania” comunistă, unde respectul şi modestia se învaţă atât de greu…

  4. [...] volumului omagial (Festschrift) publicat de Zeta Booka la implinirea virstei de 60 de ani si AICI detalii despre lansarea [...]

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 44 other followers

%d bloggers like this: