CORUPŢIA ÎN ROMÂNIA

MEMORII ESENŢIALE

Raymund Netzhammer, Episcop în România: într-o epocă a conflictelor naţionale şi religioase, vol. I & II, ediţie realizată de Nikolaus Netzhammer în colaborare cu Krista Zach, traducere de George Guţu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005. 

ROMÂNIA PROFUNDĂ

Un calător ucis în staţia de tren din Braşov.

PRINŢESA ILEANA A ROMÂNIEI

Un interviu despre prinţesa Ileana a României.

CRIZA BANCARĂ DIN AMERICA: UN COMENTARIU DE BOGDAN ENACHE

Dintr-un punct de vedere liberal si bazat teoretic in principal pe teoria Scolii austriece de economie, solutia la aceasta criza nu este, grosso modo, decat sa lasi piata sa duca pana la capat corectia malinvestiilor generate de politica monetara laxa a Fed intre 2001-2004, cand dobanda de referinta (federal funds rate) a fost coborata de la 6% la 1%. Aceste alocari gresite de capital s-au concentrat in principal in sectorul imobiliar datorita activitatii masive a corporatiilor federale din domeniul ipotecar si a unor serii de reglementari, cum ar fi Community Reinvestment Act, cu efecte distorsionante asupra pietei. Cand dobanda de referinta a fost ridicata treptat, intre 2004 si 2007, de la 1% la 5,25%, creditul ipotecar s-a scumpit, cererea a scazut si piata imobiliara americana a intrat in declin. Caderea pietei imobiliare s-a repecrcutat, prin intermediul pietei ipotecare secundare de credit, in intreg sectorul financiar care detine cantitati importante de obligatiuni garantate de credite ipotecare.

I.D. SÎRBU, JURNALUL ANILOR OPTZECI

Alături de Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii), I.D. Sîrbu este unul dintre cei mai rezistenţi autori „de sertar” cărora perioada comunistă le-a refuzat geniul şi strălucirea. Apropierea nu este deloc întâmplătoare, dată fiind adâncimea teologică a scrierilor prin care cei doi autori au devenit celebri. Deja transparentă în superbul epistolar întreţinut cu Ion Negoiţescu, V. Nemoianu şi Mariana Şora (Traversarea cortinei, Timişoara, Editura de Vest, 1994, 512 pp.), subtil voalată în Scrisori către bunul Dumnezeu (ediţie Ion Vartic, Cluj, Apostrof, 1998, 241 pp.), personalitatea religioasă a lui I.D. Sîrbu explodează aproape pe fiecare pagină a jurnalului ţinut între iarna lui 1983 şi Joia Mare a anului 1989. Pe patul de suferinţă, Gary (numele de alint) îi scria lui Virgil Nemoianu: „acum, de când am în buzunar ‘ordinul de chemare’ şi cel ‘de lăsare definitivă la vatră’, mă simt eliberat de literatură. Mă pregătesc pentru intrare într-o altă colectivă, cred că prietenii mei plecaţi mai de mult, Blaga, Ghibu, Roşca, Stanca, Cotruş, Eta Boeriu, pe Otopenii de dincolo mă aşteaptă agitând steguleţe. Eu mi-am meritat şi ţara şi Limba!” Ordinul de chemare era aluzia la boala de cancer care l-a răpus cu câteva luni înainte ca România să-şi recapete, într-un anumit sens măcar, libertatea. „Colectiva” era formată de preţiosul grup de amici cunoscuţi la Cluj şi Sibiu („Cercul literar”), pentru şi alături de care a suferit ani de hărţuieli, închisoare şi lagăre de muncă. Despre toate acestea vorbeşte, cu judicioasă brevitate, Nicolae Oprea în Ion D. Sârbu şi timpul romanului (Piteşti, Paralela 45, 2000)

MINORITΑΤΕΑ CONSERVATOARE ÎN CAMPUSURILE AMERICANE

Un interviu cu profesorul Robert P. George, Princeton University.

PEISAGIU RETROSPECTIV (Ion Barbu)

O, desfrunzirile din urmă!

Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri. 

Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze, de pe-acum
În dantelări de fine salbe.
Pe tufa umedă, pe drum

HORIA BERNEA: MEMENTO

ELEMENTE DE ETNO-TEOLOGIE SUB REGIMUL NATIONAL-COMUNIST

Patriarhul Iustinian Marina, Apostolat social, vol. 12, passim.

PATRIARHUL IUSTINIAN MARINA CĂTRE NICOLAE CEAUŞESCU (1974): CONTRIBUŢII LA CULTUL PERSONALITĂŢII

Fragmente din “Apostolatul Social”, vol. 12 (Bucureşti, 1976)

FILE DIN ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE SUB COMUNISM

Din cuvântările Patriarhului Justinian Marina.

Ortodoxia urbană în secolul XXI

Conferinţă despre “Ortodoxia urbană în secolulul XXI” organizată de ASCOR Sibiu, Postul Mare, Aula Universităţii Lucian Blaga, 2008.

Participă: lector Sebastian Moldovan, Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Mihail Neamţu, eseist

(Fişier audio – Partea 1).

(Fişier audio – Partea 2).

ORLANDO FIGES: O CARTE DESPRE REVOLUŢIA BOLŞEVICĂ

A PEOPLE’S TRAGEDY

A History of the Russian Revolution, Penguin, 1996.

These days we call so many things a ‘revolution’ — a change in the government’s policies on sport, a technological innovation, or even a new trend in marketing — that it may be hard for the reader of this book to take on board the vast scale of its subject at the start. The Russian Revolution was, at least in terms of its effects, one of the biggest events in the history of the world. Within a generation of the establishment of Soviet power, one-third of humanity was living under regimes modelled upon it. The revolution of 1917 has defined the shape of the contemporary world, and we are only now emerging from its shadow. It was not so much a single revolution — the compact eruption of 1917 so often depicted in the history books — as a whole complex of different revolutions which exploded in the middle of the First World War and set off a chain reaction of more revolutions, civil, ethnic and national wars. By the time that it was over, it had blown apart — and then put back together — an empire covering one-sixth of the surface of the globe.

DESPRE MELANCOLIE, FRENEZIE, DETAŞARE

DESPRE “SEPARAŢIA” FINANCIARĂ ÎNTRE BISERICĂ ŞI STAT

Bogdan Enache redactează un text despre finanţarea cultelor religioase din România din bugetul de stat. Dincolo de dimensiunea socială a parteneriatului Stat-Biserici (care vizează sprijinul săracilor şi al altor categorii defavorizate) se ridică problema libertăţii cuvântului. Este o Biserică liberă în exerciţiul său profetic atunci când primeşte finanţarea prin negociere politică cu reprezentanţii unei lumi profund secularizate (căci Traian Băsescu nu este Constantin cel Mare şi nici Călin-Popescu Tăriceanu un nou Iustinian)? La această problemă teologico-politică viitorul ar putea răspunde necruţător (vezi ateismul din ţările nordice, cu establishment-ul Biserică-Stat nezdruncinat până astăzi). (MN)

DAVID BENTLEY HART, Despre frumuseţe

Un termen care se sustrage şi mai mult oricărei definiţii este evident unul central pentru acest text: „frumuseţea”. Cum se întâmplă, frumuseţea a căzut în dizgraţia discursului filozofic modern, aproape dispărând ca termen din estetica filozofică. În parte, aceasta se datorează fatuităţii secolului XVIII, cu distincţia lui Longinus între frumos şi sublim. Unul dintre efectele nefaste ale acestei distincţii a fost reducerea scopului frumosului la cel al „drăguţului”, simplu decorativ sau inofensivul „plăcut”; în atmosfera gândirii postmoderne, ale cărei inclinaţii sunt congeniale sublimului, dar în mod general corozive faţă de frumos, statutul frumuseţii a fost diminuat la o simplă negaţie, o convulsie a calmului iluzoriu în sânul sublimităţii fiinţei, „viteza sa infinită.” Pe lângă asta, în frumuseţe este o incontestabilă ofensă etică: nu doar în istorie ca preocupare a privilegiaţilor, ca interesul special al unei elite emancipate, dar şi în gratuitatea cu care se oferă pe sine.

PĂRINTELE NICOLAE STEINHARDT DESPRE IUBIREA DE APROAPELE

Suntem chemaţi a nu ne pierde în vagi şi măreţe planuri şi deziderate, ci a da ajutoare practice (neplăcute, la nevoie; scârboase, la nevoie; agasante, de va fi cazul) celui de lângă noi. A ne fi milă de actuala şi reala durere a vecinului. În parabola Mariei-Magdalena, aşa cum o vede opera rock-pop — iar parabola se va citi atâta vreme cât vor fi ascultate Evangheliile — Hristos nu e numai Dumnezeu pentru care orice sacrificiu am face e prea mic — ci e şi simbolul omului îndurerat din faţa noastră. Pe el să-l ajutăm, cu fapta, acum, cu ce putem, măcar cu o vorbă bună, o consolare, o ureche atentă, un dar, o frecţie, un drum la farmacie, pe el, nu pe cei care nu-s prezenţi, nu abstracţiunile şi categoriile care-s curate, depărtate, discrete şi pline de calităţi, care — ele — nu sforăie gălăgios şi nici nu urinează în gamelă. Să ne ajutăm semenul plin de răni şi de păcate, de urâte şi puturoase răni, de mârşave şi meschine păcate, cusurgiu şi plin de manii, obraznic, nemulţumit, nerecunoscător, murdar, încăpăţânat, pretenţios, căruia nimic nu-i este bun şi care binelui ce i se face îi răspunde dacă nu chiar cu sudălmi în orice caz cu înţepături, ironii şi resentimente.

 

Nicolae STEINHARDT, Jurnalul fericirii

INSTRUMENTARUL HEGEMONIEI RUSE

Un eseu semnat de Dragoş Paul Aligică.

SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, DESPRE HAR ŞI RAŢIUNE

Harul Duhului Sfânt nu lucrează înţelepciunea în Sfinţi fără mintea care să o primească; nici cunoştinţa, fără raţiunea capabilă de ea; nici credinţa, fără convingerea minţii şi a raţiunii despre cele viitoare şi deocamdată nearătate; nici darurile vindecărilor, fară iubirea de oameni cea după fire; nici vreun altul dintre celelalte daruri, fără deprinderea şi puterea capabilă de fiecare. Dar iarăşi nu va dobândi omul ceva din cele înşirate numai prin puterea naturală, fără puterea lui Dumnezeu, care să le dăruiască.

ROGER SCRUTON DESPRE VANDALISMUL ARHITECTURAL BUCURESTEAN

Un interviu cu filozoful conservator Roger Scruton.