BOGDAN BUCUR: STUDII BIBLICE ŞI PATROLOGIE

28 iunie 2008

Între cei mai discreţi şi competenţi tineri români plecaţi la studii în străinătate se numără Bogdan Bucur. Profesor la Duquesne University (Pittsburgh, SUA), Dr. Bucur este ucenic direct al Pr. Prof. Alexander Golitzin (Marquette University) şi autor al unui impresionant număr de studii patristice publicate de reviste internaţionale de prim rang. El merită întreaga atenţie şi admiraţie a colegilor săi români.


PEDEAPSA CU MOARTEA?

26 iunie 2008

Există criminali care merită o pedeapsă inflexibilă.

Lansez aici doar o ipoteză, câteva exemple şi un set de întrebări. Mai întâi, societăţile care respectă memoria victimelor inocente spun adio pentru totdeauna tiranilor sângeroşi şi ucigaşilor în serie. Read the rest of this entry »


ANDREI PLEŞU’s speech at the 6th EASR Congress for the History of Religions, 20 September 2006, Bucharest

19 iunie 2008

RELIGIE ŞI POLITICĂ: O DEZBATERE “CADI”

19 iunie 2008

Teologi şi politicieni ‘negociază’ frontiera dintre religie şi politică

Bucureşti, 18 iun /Rompres/

O dezbatere care a pus faţă în faţă teologi şi personalităţi politice sau intelectuali care îşi asumă doctrina liberală, de dreapta, a avut loc miercuri, invitaţii încercând să identifice anumite punţi de comunicare între fenomenul politic şi cel religios. Read the rest of this entry »


ORTODOXIA MITROPOLITULUI NICOLAE CORNEANU, un eseu de Radu PREDA

18 iunie 2008

Vestea împărtășirii la 25 mai a Mitropolitului Nicolae al Banatului din potirul greco-catolic ar fi rămas pentru multă vreme o chestiune strict eclesială, fără ecouri deosebite în presa profană, dacă nu ar fi existat reacția promptă a internauților. Mediul virtual a fost primul în care a fost lansată știrea, postate fotografiile și publicate primele comentarii. A urmat dezbaterea din 4 iunie organizată de Asociația Ziariștilor și Editorilor Creștini (AZEC), în cadrul căreia Mitropolitul a fost prezent prin intermediul telefonului și a răspuns la câteva întrebări, producând astfel și „proba”, declarația citată ulterior de întreaga mass-media.

Read the rest of this entry »


INCOERENŢA DISCRIMINĂRII POZITIVE (un eseu de Bogdan C. Enache)

17 iunie 2008

Sub presiunea integrării europene, discriminarea pozitivă a fost adoptată de autorităţile române ca bază pentru o serie de politici publice menite să asigure ameliorarea condiţiilor socio-economice a unor grupuri considerate dezavantajate. Exemplele cele mai elocvente în spaţiul autohton sunt diversele măsuri legislative şi administrative adoptate în favoarea comunităţii rrome. De regulă, două categorii de argumente se aduc în sprijinul discriminării pozitive: argumente etice şi argumente structural-funcţionale. Însă, la o analiză mai atentă, ambele sunt imposibil de susţinut. Read the rest of this entry »


O POETICĂ LITURGICĂ: ROMAN MELODUL (recenzie)

17 iunie 2008

Modernii au o relaţie ambiguă cu poezia religioasă. Suspectă de tezism, predispusă către euforii lirice, acest gen literar răpeşte cu greu sensibilitatea contemporanilor şi pătrunde foarte rar în actualitatea dezbaterilor estetice. Între teologii secolului XX, preocupaţi de recuperarea poeziei ca modalitate privilegiată a limbajului sacral, merită menţionat Hans Urs von Balthasar (1905-1988), cel care a insistat asupra coincidenţei între percepţia frumuseţii – ordine divină comprimată – şi experienţa deopotrivă istorică şi metafizică a adevărului revelaţiei. Dacă von Balthasar a comentat operele unor poeţi ca Dante (1265-1321), Gerard Manly Hopkins (1844-1899) sau Charles Péguy (1873-1914), exegeţii ortodocşi ai secolului XXI au la îndemână operele mai puţin cunoscute, dar foarte importante, ale monahilor sirieni Efrem (306-373) şi Roman Melodul (sec. VI), imnele bizantinului Ioan Damaschinul (676-749) sau, mai aproape de noi, scrierile dr. Vasile Voiculescu (1884-1863). Orice încercare de apropriere culturală şi împrospătare liturgică a spiritualităţii Răsăritului creştin nu poate ignora calofilia acestor autori.

Read the rest of this entry »


ÎNTRE REFULARE ŞI PERVERSITATE, un eseu de Virgil CIOMOŞ

16 iunie 2008

Spaţiul acordat de revistele româneşti fenomenului religios este, pe zi ce trece, mai limitat, mai ocazional (în acest sens, Dilema veche este o excepţie de la regulă). Presa noastră nu face, de altfel, decît să urmeze – „cuminte”, pentru a nu spune de-a dreptul „docilă” – un anume „trend” mediatic occidental. Fie că abordează (la modul epidermic, totuşi) evenimente tragice petrecute în mediile monastice – precum „cazul Taizé” sau „cazul Tanacu” -, fie că ne propun o perspectivă „superioară” – antropologică, sociologică şi, de ce nu?, politologică – asupra religiei şi „practicilor” sale, puţinele texte de acest gen sunt, din păcate, rareori însoţite şi de o necesară şi suficientă familiarizare cu domeniul. Religia a devenit o pură curiozitate ca oricare alta. În cel mai bun caz, o piesă de muzeu ce trebuie – nu-i aşa – repertoriată. Cei ce îşi rezervă timpul să o facă, nu se gîndesc – de regulă – la altceva decît la oportunitatea de a-şi practica – de o manieră mai mult sau mai puţin narcisistă – propriul lor instrumentar teoretic, fie el antropologic, sociologic sau politologic. Din păcate, rezultatul imediat al acestor eforturi – onorabile pînă la un punct – relevă de tot atîtea perplexităţi.

Read the rest of this entry »


DIN AMERICA, DESPRE ROMÂNIA: INTERVIU CU VIRGIL NEMOIANU

12 iunie 2008

Daniel Cristea-Enache: Stimate Domnule Virgil Nemoianu, aţi venit din nou în România, din America, pentru scurt timp. Ca în fiecare an, dacă nu mă înşel. Păstraţi deci legăturile afective şi editoriale cu ţara, deşi mulţi români care pleacă şi se stabilesc în străinătate uită complet, vor să uite complet de ţara şi limba lor. Un romancier de succes, plecat cu ani în urmă tot în America, a făcut mai de mult o afirmaţie memorabilă, spunând că, pur şi simplu, nu-l încape limba română. Vreau deci să vă întreb, în primul rând, de ce Dvs., plecat de decenii din România, vă întoarceţi aici periodic, şi doriţi să vă publicaţi cărţile şi în limba română. Şi, pentru a înţelege mai bine motivaţiile Dvs., v-aş ruga să faceţi un scurt rezumat, un scurt “istoric” al plecării şi stabilirii Dvs. în străinătate, precum şi al anilor petrecuţi, înainte şi după Revoluţie, acolo. Sunteţi la curent cu ceea ce se întâmplă pe piaţa şi în viaţa literară de la noi? Primiţi reviste româneşti, în Americaşi, apropo de revistele culturale româneşti, care sunt în opinia Dvs. cele mai bune şi mai consistente?

Virgil Nemoianu: Iată o întrebare care mă lasă total surprins. De unde ai dobândit această impresie? Eu nu mă număr nici pe departe printre intelectualii români care vin frecvent în România sau sunt activi aici. Gândeşte-te că există profesori originari din România (sau mulţi alţi români emigraţi) care au deţinut sau deţin funcţii politice pe-aici (vorbim de ultimii 10-12 ani), îşi petrec luni întregi prin universităţi sau în contacte cu potentaţii zilei, apar cu mare regularitate la TV, sunt membri ai Academiei Române, ai Uniunii Scriitorilor, proprietari sau reposesori de averi şi multe altele. Nimic din toate acestea la mine. Read the rest of this entry »


DESPRE ELITE

11 iunie 2008

„Obsesia notorietăţii alungă dorinţa de instrucţie şi etosul admiraţiei”

Cristina LAZURCA în dialog cu Mihail NEAMŢU, eseist.

În conferinţa ta ai hotărât să vorbeşti despre elite. Nu crezi că este cazul să existe totuşi o preocupare mai insistentă pentru consumul cultural de masă?

Eu nu vorbesc numai despre elite. Vorbesc şi despre spiritul public şi plec de la premisa că există o degradare a instituţiilor noastre care pot menţine o atmosferă culturală, civică şi academică cât de cât respirabilă. Din păcate, nu putem evita diagnosticul: asistăm la o degradare fără precedent a spiritului public. Acest lucru se vede în presă, în calitatea limbajului folosit de actorii publici – mă refer aici la politicieni, la demnitari, la membrii administraţiei, jurnalişti şi chiar la profesorii universitari plimbaţi prin studiourile TV centrale sau teritoriale. Sărăcirea lexicului, relativizarea acută a sistemului de referinţe, strâmtorarea cadrului de dezbatere, absenţa judecăţile ancorate în problematica vastă a globalizării lumii noastre, toate acestea se datorează absenţei unor voci care să se impună standarde veritabile. Reprezentanţii elitei sunt mult mai puţin mediatizate decât am avea nevoie. Pledoaria mea este următoarea: în situaţia actuală, în care foarte greu mai poate fi urnită inerţia instituţională, trebuie plecat de la oameni. Sunt de acord să facem noi proiecte, să regândim felul în care se cheltuieşte bugetul public – aşa cum se ştie, administraţia locală are un buget pentru cultură. Mai întâi de toate, însă, trebuie identificaţi oamenii care să poată fi purtători de mesaj şi formatori de opinie. Read the rest of this entry »


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 41 other followers